Trif nebunul şi Stratenia

Marcel Lutic

Toate articolele scrise de Marcel Lutic

Pe vremuri femeia ar fi fost mai mare decît bărbatul; dar se spune că atunci cînd a mers Stratenia la biserică în ziua ei şi l-a găsit pe Trif îmblătind (treierînd) i-ar fi spus: „Apoi, dacă-i aşa, (...) fii tu întîi, fii tu mai mare, c-oi fi e pe urmă”. Aşa se face că din acele vremuri mitice femeia este socotită mai mică decît bărbatul, crezîndu-se că acesta e mai cu minte decît femeia, tot de atunci folosindu-se şi expresia, discutabilă altfel: „femeia e cu părul lung şi mintea scurtă”!

Cele două sărbători, de pe 1 şi 2 februarie, sînt legate între ele, aşa după cum rezultă şi din legenda rezumată mai sus. Fac parte din ciclul Filipilor de iarnă, fiind ultimele două zile ale acestui ciclu; în acelaşi timp, sînt şi părţi din Mărtinii de iarnă, sărbători dedicate cultului ursulin.

Ziua lui Trif, numită Trifonul viermilor şi lăcustelor, Trif nebunul sau Ziua omizilor, era ţinută pentru a evita ... nebuneala, ştiindu-se că Trif a fost înnebunit de Îngerul Domnului atunci cînd a apărut în pielea goală în faţa Maicii Domnului, minunîndu-se ironic de albeaţa picioarelor sale sau călcînd-o pe rochie. Drept pedeapsă, Trif a început a face tot felul de năzdrăvănii şi nebunii, în amintirea acestui fapt oamenii silindu-se să nu lucreze deloc pe 1 februarie. Cei mai harnici, care vroiau neapărat să muncească, trebuiau să se trezească cu noaptea-n cap şi să dea de pomană un castron de mălai, de preferat unui cerşetor; se credea că astfel dai răul, iar lăcustele, omizile, gîndacii, şoarecii şi toate celelalte gujulii stricăcioase se vor ocupa de ogorul celui căruia tocmai i-ai dat de pomană!

Apropo de gujulii, despre Trif hăbăucul se spune că este patronul lor, cei care vroiau ca acestea să nu se înmulţească peste măsură trebuind să păzească cu străşnicie ziua lui Trif. În acelaşi scop, era invitat preotul în vii şi pometuri pentru a le stropi cu agheasmă. Tot cu agheasmă de la Trif se putea scăpa şi de furnici şi gîndaci, moliile fiind fugărite cu o bucată de colivă sfinţită tot acum. Toate acestea cu o condiţie: să respecţi ziua lui Trif nebunul! Cum românii ştiau că nu e bine să te pui cu nebunii, vă asigur că-i respectau ziua cu vîrf şi îndesat!

Cît priveşte ziua de azi, aceasta se mai numea şi Stratenia sau Stretenia gheţii sau Ziua Ursului. În slava veche „stratenia” însemna „întîmpinare”, „întîlnire”; poporul de rînd nu avea însă de unde să ştie acest lucru, aşa că sub această expresie oamenii de altădată au „ascuns” o femeie ciudată, cu o fire schimbătoare, asemenea mult Babei Dochia; faptul nu era întîmplător, din moment ce ei observaseră că începutul lunii februarie e foarte asemănător începtului lunii martie, aşa că personificarea de care pomeneam e pe deplin explicabilă.

Ziua de 2 februarie era păzită în special de crescătorii de animale, pentru ca fiarele sălbatice, în primul rînd urşii şi lupii, să nu le atace animalele din gospodărie. Se spune că acum, la Stratenie, ar ieşi ursul din bîrlog, acest fapt semnificînd întîlnirea iernii cu vara; potrivit unei credinţe foarte răspîndită, astăzi, între orele 9 şi 10 dimineaţa, ursul iese din vizuină şi începe a juca în jurul acesteia; dacă este soare şi îşi vede umbra, adună lemne, îşi repară locuinţa şi reintră în ea, urmînd a se odihni pînă în jurul datei de 15 martie, tot pînă atunci, se zice, urmînd a ţine şi iarna! Dimpotrivă, dacă este înnourat, oamenii se bucură, pentru că ursul nu mai intră în bîrlog, căutînd-şi de lucru în pădure, acest fapt semnificînd apropierea sfîrşitului iernii.

Unii ţineau această zi şi ca sărbătoare a boilor, dîndu-le fînul cu braţul, nu cu furca, semn al respectului faţă de animale. Dacă boii beau apă din urmele lăsate de picioarele lor, se spune că anul respectiv va fi unul mănos. Prin sudul ţării încă se mai practică obiceiul numit „Tîrcolitul viilor”, acesta presupunînd, în esenţă, un ocol ritual al viei, pentru ca rodul ei să fie pe măsura aşteptărilor.

Mai amintesc că o vreme frumoasă pe 2 februarie ar echivala cu o vară călduroasă şi îmbelşugată, în timp ce ţurţuri mari de gheaţă îi duceau pe oameni cu gîndul la păpuşoi mari şi roadă bună. Dacă Stretenia găseşte gheaţă, o sparge, iar dacă nu o găseşte, o aduce. În fine, cei care îndrăzneau să lucreze în ziua Streteniei gheţii, se spune că îngheţau!