Editorial - Arta de a vorbi

Cristian Constantin Ţurcanu

Toate articolele scrise de Cristian Constantin Ţurcanu

Dacă viaţa unui om poate fi privită ca suma tuturor expresiilor sale, vorbirea este cea mai importantă componentă a vieţii. Este adevărat că orice om are o scînteie divină în el şi prin aceasta sîntem egali între noi şi în acelaşi timp sîntem asemenea lui Dumnezeu. Problema este că foarte puţini oameni reuşesc să devină conştienţi de această scînteie divină şi să trăiască la înălţimea celei mai înalte înzestrări pe care o au. Ca atare, pentru că noi oameni nu reuşim să trăim la înălţimea Sinelui Suprem cu care sîntem înzestraţi, ajungem să ne identificăm cu emoţiile, sentimentele şi, mai ales, cu gîndurile noastre. Iar din perspectiva acestor identificări, devenim foarte diferiţi între noi. Chiar dacă toate manifestările noastre, mă refer aici la toate emoţiile, sentimentele şi gîndurile pe care le avem, sînt susţinute de către Sinele Suprem, ele diferă de la un om la altul, în funcţie de priceperea acestuia de a-şi utiliza gîndirea.

Tot aşa cum două calculatoare identice pot funcţiona foarte diferit în funcţie de programele pe care le au instalate, la fel şi oamenii sînt foarte diferiţi în funcţie de „programele” după care trăiesc. În domeniul calculatoarelor, toate programele sînt obţinute pe baza unui limbaj de programare. Analog, în cazul oamenilor, toate programele după care trăim sînt obţinute pe baza limbajului sau a vorbirii.

Textele spirituale ne atrag atenţia în mod repetat asupra faptului că limbajul sau vorbirea este o forţă extraordinar de mare. Cînd am ajuns să conştientizez acest lucru am rămas uimit de modul în care omul, efectiv, îşi programează trăitul prin intermediul limbajului. Cuvintele pe care le rostim sau numai le gîndim sînt extraordinar de puternice. Gîndiţi-vă că este de ajuns să rostiţi cîteva cuvinte şi puteţi fi omorîţi pentru ceea ce aţi spus! Gîndiţi-vă că este de ajuns să ascultaţi doar cîteva cuvinte şi să vă schimbaţi radical starea sufletească. Vorbirea este ca un întreg arsenal militar în mîinile unui copil sau ale unui om iresponsabil. El se poate distruge oricînd sau îi poate distruge pe ceilalţi printr-un singur gest, adeseori neconştientizat sau, altfel spus, fără să intenţioneze acest lucru.

Iisus spunea că nu ceea ce intră în gura omului, ci ceea ce iese din gura lui îl poate face să fie rău sau bun. Iar din gura omului nu ies decît cuvintele. În mod indirect, în acest caz, Iisus s-a referit la limbajul omului. Astfel, dacă aspiraţi la o viaţă frumoasă, faceţi-vă frumoasă vorbirea. Căutaţi să nu mai rostiţi nici o răutate. Nu mai folosiţi niciodată cuvintele pentru a judeca sau pentru a vorbi de rău pe cineva. Folosiţi cuvinte frumoase ori de cîte ori deschideţi gura pentru a vorbi. Străduiţi-vă să eliminaţi toate cuvintele triviale, înjurăturile, toate cuvintele pe care le folosiţi pentru a judeca şi condamna. Feriţi-vă să vă autolimitaţi puterea prin expresii de genul „nu pot”, „sînt obosit”, „nu sînt capabil”, „sînt urît” etc.

Transformaţi-vă vorbirea şi veţi vedea cum toată viaţa voastră se va transforma. Cuvîntul este o putere gigantică. Învăţaţi să o folosiţi cu înţelepciune. Şi nu este nevoie de studii specializate în acest sens. Este de ajuns să vorbiţi tot timpul frumos. Să vorbiţi doar pentru a susţine binele, adevărul, dragostea, iar Binele, Adevărul şi Dragostea vă vor susţine pe voi. Realizaţi controlul vorbirii doar cîteva zile şi vă veţi convinge de puterea cuvintelor.