„Carpe Diem!” - trăieşte clipa!

Elena Muşat

Toate articolele scrise de Elena Muşat

„viaţa de zi cu zi este templul şi religia ta”
„Fiecare moment este al tău… trăieşte-l”

V-aţi gîndit în această dimineaţă… cînd v-aţi trezit, că este posibil ca seara să nu mai aibă şansa să va mîngîie pleoapele şi să va dăruiască somnului?

Probabilitatea ca să muriţi în cursul zilei de azi este total prezentă… căci pentru a muri este suficientă o secundă… şi apoi… toţi suntem datori vieţii cu o moarte… Dar ceea ce este important este cîte clipe am trăit cu adevărat azi...

Poate veti zîmbi şi veţi spune că este un subiect mult prea uzat... însă vă provoc să pătrundeţi cît mai adînc... cît mai profund în trupul acestui dicton... să trăiţi cu pasiune avîndu-l în minte... fie şi numai 24 ore... ar fi un bun început...

Oare de ce uităm să fim fericiţi pentru lucrurile aparent fireşti, pentru un răsărit de soare frumos, pentru o nouă zi în care putem merge mai departe, pentru o ploaie care parcă ne spală sufletele...

Viaţa noastră nu se petrece în viitor şi nici în trecut; nu mai sîntem oamenii de ieri şi nici nu ştim cum vom fi mîine; haideţi să trăim viaţa mai încet ca să avem timp să înţelegem ceva din ea şi să nu ni se pară la sfîrşit că a fost doar un film care s-a derulat mult prea repede pentru a prinde măcar esenţialul din el...

Şi gîndindu-ne la clipa etern prezentă sigur ne vom întreba şi ce este ascuns în spatele morţii...

„Am vrea sa întrebăm despre Moarte.
Şi Profetul spuse:
Aţi vrea să cunoaşteţi secretul mortii.
Dar cum să îl găsiţi altfel decît căutîndu-l în inima vieţii?
Bufniţa ai cărei ochi nocturni sînt orbi în lumina zilei nu poate revela misterul luminii.
Dacă vreţi într-adevăr să priviţi spiritul morţii, deschideţi-vă larg inima asupra corpului vieţii.
Pentru că viaţa şi moartea sunt una, la fel cum rîul şi marea sînt una.
În adîncul speranţelor şi dorinţelor voastre se află în tăcere cunoaşterea lui dincolo;
Şi asemeni seminţelor visînd sub zăpadă, inima voastră visează la primavară.
Încredeţi-vă-n vise, căci ele ascund poarta spre veşnicie.
Teama voastră de moarte e doar tremurul păstorului stînd în faţa regelui care îşi ridică mîna asupra lui pentru a-l onora.
Oare nu e bucuros păstorul, sub tremurul său, că va fi însemnat de rege ?
Şi totuşi, nu e el şi mai conştient de tremur ?
Căci oare ce înseamnă a muri, decît a sta gol în vînt şi a te topi în soare ?
Şi ce înseamnă a înceta să respiri decît a libera respiraţia din neliniştitele-i maree, ca să se ridice şi să se extindă şi să îl caute pe Dumnezeu neîmpiedecată?
Abia atunci cînd veţi bea din rîul tăcerii veţi cînta cu adevărat.
Şi abia atunci cînd veţi atinge vîrful muntelui veţi începe să urcaţi.
Şi abia atunci cînd pămîntul vă cere membrele, veţi dansa cu adevărat.” (K. Gibran „Profetul”)

Trebuie să conştientizăm permanent momentul prezent, „aici” şi „acum”. Fericirea este mereu amînată pentru mai tîrziu, într-un „atunci şi acolo” fantasmagoric în care proiectăm de cele mai multe ori dorinţe confuze şi contradictorii. Adevărata fericire nu poate fi atinsă decît printr-o reală şi profundă cunoaştere de Sine, iar pentru ca această cunoaştere să apară este necesară o permanentă atenţie faţă de clipa prezentă.