Poezii

Petronela Untu

Toate articolele scrise de Petronela Untu

Întreb şi tac

Sînt miezul magiei.
Nu-ncap în cuvînt,
Cutreier prin gînduri bătute de vînt.
Fecunde secunde-mi ascund nemurirea,
Îmi vor orizontul, îmi seacă uimirea.

Bătrîne nisipuri, vă port în privire.
Mă doare deşertul…
Mi-e foame de mine.

Mă cheamă iar cerul…, pămîntul m-ar vrea…
Sînt cea care-ntreabă, îndoiala e-a mea:
Ce-a fost mai întii? Cuvîntul? Sau… vîntul?
Pămîntul a vrut iarba? Sau iarba, pămîntul?

Ma cheamă iar cerul…, pămîntul m-ar vrea…
Sînt Cel care ştie, lumina e-a mea…

Plouă

Domniţa Ploaie, nativ împrăştiată,
Scrie tratate despre lacrimi, udă toată.

Visînd sub piramide de gînduri aburite
Citesc fără să vreau pasaje ruginite.
Ronţăi fără zgomot cînd şi cînd
Cîte un bine crescut biscuite-cuvînt.
Păstrez în cerul gurii cîte o vocală
O vreau pătrată, ea se vrea ovală.
Luptînd cu silabe, ascut dinţi sonori
La fraze docile cu sensul în nori.
Cascade de vibrante vorbe coapte
Dărîmă vechi trasee de la gînd la fapte.

Ce-a fost a se spune e-ascuns sub cerneala…
Departe de sclipirea din ochiul ce-nşeală.