Dificultatea de a face lucrurile bine pentru toată lumea

Elena Velescu

Toate articolele scrise de Elena Velescu

În miezul zilei, un tată mergea pe străzile unui oraş, împreună cu fiul său şi un măgar. Tatăl încălecase pe măgar, iar băiatul îl conducea. „Bietul copil, spuse un trecător. Picioarele lui mici şi scurte încearcă să ţină pasul cu măgarul. Cum poate omul acela să şadă atît de leneş pe măgar, cînd vede că băiatul se osteneşte?” Tatălui îi merse drept la inimă aceste cuvinte, coborî de pe măgar la colţul următor şi îl lăsă pe băiat să urce. Dar nu trecu mult, pînă cînd un trecător ridică iarăşi vocea şi spuse: „Ce ruşine! Obrăznicătura stă acolo ca un sultan, în timp ce bietul şi bătrînul lui tată fuge alături.” Această remarcă îl duru pe băiat foarte mult şi îi ceru tatălui să stea dinapoia lui, pe măgar. „Ai mai văzut vreodată aşa ceva? murmură o femeie. O asemenea cruzime faţă de animale. Spatele bietului măgar se lasă şi neisprăvitul acela bătrîn cu fiul său stau tolăniţi ca şi cum ar fi un divan – biata creatură!” Cei ţintiţi de asprimea ei se uitară unul la celălalt şi, fără să spună un cuvînt, coborîră de pe măgar. Dar abia făcuseră cîţiva paşi, cînd un străin făcu haz de ei, spunînd: „Mulţumesc cerului că nu sînt aşa de prost. De ce vă plimbaţi măgarul cînd nu vă e de nici un folos, dacă nici măcar nu duce pe vreunul din voi?” Tatăl îndesă o mînă de paie în gura măgarului şi îşi lăsă mîna pe umărul fiului său: „Oricum facem, există cineva care nu e de acord. Cred că trebuie să ştim noi singuri ce credem că este bine.”

(Nossrat Peseschkian, Poveşti orientale ca instrumente de psihoterapie, 2005, Editura Trei, Bucureşti)