Editorial - Dăruieşte-te ţie însuţi

Cristian Constantin Ţurcanu

Toate articolele scrise de Cristian Constantin Ţurcanu

Cu toate că pare a fi absurd să te dăruieşti ţie însuţi totuşi nu este nimic eronat în acest lucru, ci, dimpotrivă, este cea mai bună metodă de a fi cu adevărt de folos celorlalţi. La fel de paradoxal avem un alt îndemn, de acum celebru dar încă foarte puţin înţeles şi urmat, care provine din domeniul religios şi anume de a-i iubi pe ceilalţi aşa cum te iubeşti pe tine însuţi.

Dacă în iubire atenţia cade în primul rînd pe celălalt cu atît mai mult atunci cînd vorbim de dăruire atenţia este orientată pe celalalt, pe cel căruia îi dăruieşti sau i te dăruieşti.

Ce înseamnă a te dărui ţie însuţi? Înseamnă a-ţi împlini aspiraţiile cu mult curaj, a-ţi satisface propriile cereri ale inimii, a-ţi urma pasiunile şi credinţele cele mai adînci ale sufletului în pofida oricăror obstacole.

Chiar dacă sînteţi tentaţi să credeţi că majoritatea oamenilor oricum nu se gîndesc decît la interesele si dorinţele lor egoiste şi că astfel practic se dăruiesc doar lor înşişi în realitate lucrurile nu sînt nici pe departe aşa cum par. Sînt foarte puţini aceia care muncesc cu pasiune, care au urmat exact şcoala pe care şi-au dorit-o, care fac tot timpul ceea ce simt, care îşi ascultă cu adevărat inima.

A te dărui ţie însuţi înseamnă a avea curajul de a-ţi urma visele, de a-ţi împlini pasiunile, de a-ţi căuta locul de muncă sau activitatea care te-ar împlini cel mai mult. Atunci cînd reuşeşti să te dăruieşti ţie însuţi şi realizezi activitatea care îţi place cel mai mult vei fi astfel de folos tuturor celorlalţi care intră în sfera activităţii tale. Un funcţionar sau chiar şi un muncitor care îşi realizează cu plăcere activitatea va realiza întotodeauna o muncă mai eficientă şi de o calitate mai înaltă, ceea ce înseamnă că va fi mult mai mult de folos celorlalţi. Dăruindu-te ţie însuţi prin căutarea acelei activităţi care să te împlinească din cît mai multe puncte de vedere te vei dărui totodată tuturor celor care au de beneficiat de pe urma activităţii tale. Pentru a ajunge la o artă de a trăi este important să te dăruieşti ţie însuţi, să nu accepţi situaţii de compromis, să nu-ţi fie teamă să-ţi împlineşti visele şi aspiraţiile benefice ale sufletului. Alegeţi-vă locul de muncă sau activitatea în conformitate cu ceea ce vă pasionează, dăruiţi-vă vouă înşivă plăcera de a face exact ceea ce simţiţi că vă împlineşte şi veţi fi totodată de folos multora.

Un funcţionar, un profesor, un medic sau chiar şi un simplu muncitor care nu realizează cu pasiune activitatea sa, care nu se dăruieşte astfel lui însuşi nu va reuşi să se dăruiască nici celorlalţi.

A te dărui ţie însuţi atunci cînd este vorba de relaţiile interumane este iarăşi condiţia esenţială cvare face ca relaţiile respective să fie durabile şi profunde. Într-o relaţie de cuplu de exemplu este esenţial ca prin tot ceea ce eşti şi realizezi să te dăruişti ţie însuţi şi astfel să fii totodată o bucurie şi o împlinire pentru celalalt. Să luăm un exemplu mai concret. O întîlnire între două persoane care se iubesc ilustrează cel mai bine ideea de a te dărui ţie însuţi pentru a putea astfel să te dăruieşti cu adevart celuilalt. Dacă iubeşti pe cineva şi mergi să te întîlneşti cu persoana dragă sufletului tău îţi împlineşti astfel propria dorinţă ceea ce înseamnă că îţi satisfaci propriul interes sau propria nevoie. Dacă persoana cealaltă te iubeşte la rîndul ei, prin faptul că tu mergi la întîlnire îi implineşti totodată dorinţa cea mai fierbine a inimii ei. Deci, fiecare din cei doi prin faptul că a venit la întîlnire şi-a împlinit propira dorinţă şi totodată a împlinit si dorinţa celuilalt. Şi cu cît îţi doresşti mai mult să mergi la această întilnire cu atît te vei dărui mai mult celuilalt. În momentul în care prin participarea la o întîlnire nu-ţi mai satisfaci dorinţa proprie de a fi acolo vei reuşi mai puţin să fii o bucurie pentru celalt, vei fi mai puţin în măsură să te dăruieşti celuilalt.

În orice realţie, a te dărui ţie însuţi este o cerinţă esenţială pentru ca relaţia respectivă să devină extrem de profundă şi benefică. În momentul în care nu te mai dăruieşti ţie însuţi prin ceea ce faci ca parte componentă a realţiei aceasta va începe să scîrţîie şi vor apărea problemele. De asemenea, problemele apar şi în momentul în care prin satisfacerea propriilor nevoi şi interese nu mai împlineşti dorinţele şi aşteptările celuilalt. În amblele situaţii apare cerinţa de transformare şi fiecare crede că celalalt este cel care trebuie să se transforme. Însă într-o relaţie ideală, într-o relaţie în care fericirea se manifestă din abundenţă se respectă regula de a te dărui ţie însuţi.

Această regulă de a te dărui ţie însuţi nu înseamnă a-ţi satisface doar propriile nevoi şi interese, a-ţi satisface toate capriciile şi mofturile, însă este limpede că oricine vrea de exemplu ca celălalt să-i intuiască dorinţele şi să i le împlinească fără a le rosti. Însă atunci cînd cineva prin ceea ce face îţi implineşte dorinţele nerostite el de fapt poate să nu facă altceva decît să-şi împlinească propriile dorinţe. De aceea poate să rămînă mirat cînd îl întrebi „de unde ai ştiut ce îmi doream?”. Celalalt răspunde că n-a ştiut că îţi doreai acel lucru, însă aşa a simţit că trebuie să acţioneze împlinindu-şi astfel propria dorinţă.

Cînd te dăruieşti ţie însuţi, urmîndu-ţi cele mai elevate şi intense dorinţe ale sufletului atunci poţi fi cu adevărat de folos celorlalţi. Alegeţi-vă relaţiile astfel încît să se poată împlini această condiţie a dublei dăruiri şi veţi fi cu adevărat fericiţi. Altfel vor exista probleme, neîmpliniri, insatisfacţii care vor crea un fundal nociv şi asfixiant pentru orice bucurie pe care o veţi mai trăi din cînd în cînd.