Poezii

Iuliana Suşnea

Toate articolele scrise de Iuliana Suşnea

şi-ai spus să tac

şi-ai spus să tac
să mă dezbrac
de frunze veştede
ce zac...

am dat s-ascult
covorul mut
de prea mult dor
în somn pierdut...

o geană-n vis s-a tot zbătut
pocnet de venă la apus
de mucegai croşet de gînd
am vrut să plîng cerul bătut...

imbracă-mă în vis

mirarea purta pălărie de toamnă în seara aceea
ne duelam în şoapte tîrzii
de frică să nu ne destrămam din poveste

pe-un colţ aşezasem tăcut pretenţiile...

al treilea punct din geometria acelei seri
se uita stingher, chiar încurcat la feţele proaste pe care le afişam
îi era teamă: să nu piardă clipa
secunda irepetabila, fără drept de replică ulterioară
zdrobirea pefecţiunii
scăldarea-n noapte

sub pălărie iz de trist
o nouă porţie de vis...

credeam...

Credeam... cum nimeni nu crede...
Vedeam ce lumea nu vede...

Frumos mai era... totul în vis...
Păcat... ca ochii-am deschis...

Aici unde sînt... nimic nu alină...
Ai vrea să spui NU... lumea-i de vină...

Glasu-ţi rămîne încleştat în surîs...
Multă tristeţe pe chipu-ţi a curs...

Doar mîna o-ntinzi... sperînd că s-a dus...
Amar îndulcit în ceva fără gust...

Sărut amintirea unui trecut...
Şi gîndul îmi iau... prea m-a durut...

Tăcerea mă cheamă în braţele ei...
Cu ochii la stele... glasuri de zei...

Să fie ce-o fi... nimic nu aştept...
Plec fruntea... şi gîndu-mi se-ntoarce spre ieri...

plouă încet

plouă încet în suflet cutremur
scanează simţiri imperceptibil tremur
se stinge mut o iubire
irumpe credinţa

plouă încet cu picături de durere
simt acorduri de marşuri funebre
un ţipăt despică tăcerea iubirea piere
peste suflet văl de cădere

plouă încet în suflet cu ură
agale îmbracă veşmînt de nebună
curg din ceruri flăcări roşii de zgură
demonii ne privesc din hăuri cu ciudă

plouă încet
suflet dement
ne strecurăm tăcut în uitare
surzi la chemarea iubirii carnale

veşnicie pe drumuri de ţară

frunze verzi arămii covoare de lumină
strecurate
năvală de amintiri o altă toamnă
miros de copilărie intimitate
dulceaţă de nuci cîmpurile dezbrăcate
unde hoinăreşti?
o voce de nicăieri
sînt eu copilul de ieri
şi parcă anii-secundă croit-au cărare în urmă
copacii de odinioară veşnicie pe drumuri de ţară
o altă toamnă