Veghe şi Vis

Cristi Alexandru

Toate articolele scrise de Cristi Alexandru

M-am culcat cu hotărîrea fermă să fiu atent la momentul de tranziţie dintre veghe şi vis. Mi-am îndreptat atenţia în zona inimii şi treptat s-a instalat o stare de pace euforică, blîndă şi foarte discretă, ca o adiere de fericire. Eram perfect prezent în acea stare şi simţeam că, oriunde m-aş duce şi orice-aş face, tot aşa aş fi rămas.

Am adormit fără să fiu conştient de momentul de trecere dintre stări, dar am visat că eram în aceeaşi stare. Orice făceam în vis (acţiuni, discuţii şi chiar stările de suferinţă) se desfăşurau pe fondul acela de tăcere totală, de pace infinită, mister şi prezenţă. Era ca şi cum eu eram acel fundal şi tot ce se petrecea, se desfăşura paralel, fără să mă afecteze cu nimic.

M-am trezit cu aceeaşi stare şi, începînd să gîndesc ce se întîmplă, a apărut frica de a nu o pierde. Am început să mă întreb „cine simte această frică?” şi, încet, încet, am fost pătruns din nou de acea pace şi profunzime, de parcă totul se petrecea în inima mea într-un mod foarte firesc. Trăiam ca un fel de evadare din viaţa mea. Simţeam că întotdeauna am fost la fel, doar că nu-mi dădeam seama. Eram prea preocupat de altceva! Simţeam că am descoperit o comoară şi că orice aş face, ea nu se va pierde niciodată. Ştiam că va fi mereu cu mine, că nu mă poate părăsi vreodată, chiar dacă nu o voi simţi mereu.

Am adormit din nou şi iarăşi am fost martorul tuturor experienţelor şi gîndurilor mele. Pur şi simplu existam şi mă bucuram de ceea ce se petrece. Era o bucurie extraordinar de gingaşă, de rafinată faţă de ceea ce căutam pînă atunci şi aş fi vrut să o trăiesc mereu, să nu mai fac nimic altceva decît să exist în ea..

M-am trezit şi, revenind la starea obişnuită, am început să meditez. Nu am reuşit să trăiesc din nou acea stare, dar întreaga zi am fost foarte fericit, deşi „situaţia de viaţă” din acele momente nu-mi dădea nici un motiv.

De atunci trăiesc foarte des sentimentul că orice mi s-ar întîmpla, oricît de greu ar putea să-mi fie uneori, am siguranţa că nimic nu mă va putea afecta cu adevărat, că în adîncurile fiinţei mele există extraordinar de multă fericire şi că acolo totul este absolut perfect.

Copyright © 2000-2011 Arta de a Trăi. Toate drepturile sînt rezervate.