Casa noastră

Alina Şutic

Toate articolele scrise de Alina Şutic

"Casa voastră să nu fie o ancoră, ci un catarg. Să nu vă strîngeţi
aripile ca să intraţi pe uşă, nici să nu vă plecaţi capul, pentru a nu
da cu el de tavan, nici să nu vă fie teamă să respiraţi. Casa voastră
nu trebuie să vă păzească secretele şi nici să nu vă găzduiască darurile.
Căci ceea ce este infinit în voi trăieşte în Palatul Cerului,
a cărui poartă este ceaţa dimineţii şi ale cărui ferestre sînt
cîntecele şi liniştea nopţii."
(Khalil Gibran)

Trupul nostru este corabia cu care realizăm călătoria vieţii. Casa noastră - catargul, trebuie să fie pentru noi un sprijin, un spaţiu care să ne dea puteri şi nu să ni le ia. Locuinţele noastre fie devin catarge zvelte care ne ajută să facem faţă vînturilor şi valurilor vieţii, fie devin ancore masive care fac greoaie şi obositoare scurta noastră călătorie pe pămînt, noi alegem.

Calitatea spaţiului în care locuim începe cu construcţia acestuia, apoi amenajarea şi de asemenea de atitudinile noastre de zi cu zi. În primul rînd, noi înşine prin caldura sufletească sau lipsă de entuziasm, prin atitudinea noastră faţă de viaţă, prin manifestarea iubirii sau temerilor ne “mobilăm” locuinţa cu viaţă, fericire şi armonie sau cu disensiune şi epuizare.

Referitor la construirea unei case, primul pas îl reprezintă alegerea locului pentru construcţie. Această alegere trebuie făcută cu multă atenţie pentru că sînt locuri bune şi rele şi casa va fi sub influenţa energetică a locului respectiv. În Singapore orice construcţie necesită aprobarea de către specialiştii feng-shui, angajaţi de administraţia locală. Inclusiv traseul noii linii de metro a fost stabilit conform regulilor feng-shui, chiar dacă aceasta a implicat cheltuieli financiare foarte mari. Ce are la bază ştiinţa feng-shui? Fizica modernă ştie astăzi că întregul Univers se compune din radiaţii, că fiecare obiect radiază deosebit de puternic dacă se află într-un proces de transformare rapidă sau de dezintegrare. Această teorie este valabilă pentru orice obiect, fie că e vorba de stea, piatră sau fiinţă. În Univers există nenumărate izvoare naturale de radiaţii ce emană căldură, lumină, neutroni, protoni, raze Rontgen etc., care au asupra noastră un efect mai mare sau mai mic. Pămîntul este înconjurat de cîmpuri de forţă şi linii energetice. Aceste fluxuri invizibile traversează lumea asemenea străzilor, cărărilor, drumurilor şi liniilor de înaltă tensiune. În anumite zone, aceste linii de forţă se încrucişează şi intră în relaţie cu fiinţele care se afle acolo - plante, animale, oameni. Acest proces poate fi pozitiv sau negativ, poate stimula sau slăbi sănătatea. Pe lîngă radiaţiile naturale oamenii au ridicat artificial nivelul radiaţiilor de pe Pămînt: prin experienţe atomice, aparate electrice, unde radio şi de telecomunicaţii, microunde, sateliţi, linii de înaltă tensiune etc. Se ştie că locuirea în imediata apropiere a cablurilor de tensiune slăbeşte sistemul imunitar şi subminează sănătatea (viţa-de-vie care se apleacă urmărind să îndepărteze de cablurile electrice transmite un mesaj foarte clar).

În concluzie, pentru a identifica locurile favorabile unei construcţii putem apela la ajutorul acelor persoane care au această sensibilitate de a simţi cîmpul energetic (numiţi în popor "căutătorii cu nuiaua"), fie ne putem folosi propriul instinct sau, în cele din urmă, putem fi atenţi la semnalele date de anumite plante şi animale - care a reprezentat metoda aplicată de strămoşii noştri pentru a cerceta calitatea unui loc. Există "iubitori de radiaţii" - plante şi animale care trăiesc bine în locuri rele pentru oameni - şi "fugarii de radiaţii", vietăţi care, ca şi omul, nu se simt bine în locuri iradiate negativ. Fugari de radiaţii sînt spre exemplu pomii care au fructe cu sîmburi (meri, peri), coacăzele, liliacul; în pădure: teiul şi fagul (trăsnetele cad numai la intersecţia radiaţiilor şi în zonele cu turbulenţă, aceşti copaci fiind vestiţi ca adăposturi bune în caz de furtună). Printre iubitorii de radiaţii se numără drupele (cireşele, prunele, piersica, etc.), iedera şi vîscul. În pădure printre căutătorii de radiaţii se găsesc stejarii, molizii şi brazii. De asemenea multe animale sînt adevărate semnale pentru calitatea unui loc. Berzele şi rîndunelele sînt considerate ca purtători de noroc, poate pentru că îşi fac cuibul numai acolo unde mediul este pozitiv. De asemenea cîinii nedresaţi, caii, păsările, vacile, porcii, oile şi găinile; unde se aşează acestea este un loc bun şi pentru oameni. Pe vremuri, oile erau mînate pe un loc unde urma să se construiască ceva şi li se observa comportamentul: locul în care turma se aşeza pentru a dormi era locul bun pentru casă. În schimb, pisicile, insectele, bacteriile şi viermii sînt căutători de radiaţii; ei preferă locuri nefavorabile omului şi trăiesc acolo. Furnicile şi albinele îşi construiesc adăposturile întotdeauna în intersecţia a două linii de forţă, deci pe locuri extrem de rele.

În continuare, pe lîngă alegerea locului potrivit, o importanţă deosebită o are arhitetura clădirii, care trebuie realizată respectînd anumite proporţii. Dacă observăm clădirile vechi, începînd cu piramidele egiptene, catedralele lumii, templele, bisericile şi terminînd cu vechile case ţărăneşti observăm că acestea respectă o anumită proporţie, cunoscută ca proporţia de aur. Este recomandat pe cît posibil să se respecte aceste proporţii care conferă clădirii, datorită rezonanţei, calitatea de spaţiu armonios.

Din America provine denumirea de "sindromul răului de casă" - termen generic pentru o serie de boli şi dereglări fizice grave care au drept cauză contactul cu gaze şi otrăvuri conţinute în materialele de finisaj ale noilor construcţii. Construcţiile moderne nu mai ţin cont, din păcate, decît rareori de regulile de bază ale construcţiei sănătoase şi benefice omului (poate pentru că majoritatea constructorilor şi arhitecţilor nu construiesc pentru ei înşişi). Specialiştii în construcţii au o vorbă şi anume că o casă nouă trebuie locuită "în primul an de duşman, în al doilea an de prieten şi în al treilea an de proprietar". Zicala se bazează pe faptul că bolile unei construcţii noi sînt vindecate abia după un an, în special umiditatea pereţilor. Este recomandat ca materialele folosite în construcţia casei să fie pe cît posibil cît mai naturale, în special lemnul. Materialele precum azbestul, firmaldehida, dioxina sînt profound dăunătoare sănătăţii omului.

Acceptăm cu uşurinţă orice posibilitate de creştere a confortului şi de uşurare a muncii fără să ţinem cont de consecinţe. Trecem cu vederea că aceste facilităţi sînt de scurtă durată şi că eficienţa rapidă şi comoditatea sînt cumpărate cu preţul exploatării excesive a naturii şi a semenilor noştri. Ştiaţi că pentru producerea unei baterii este necesar un consum de energie de 50 de ori mai mare decît va da vreodată această baterie; că pentru producerea unei maşini este nevoie de tot atîta energie cît pentru a aproviziona o gospodărie obişnuită cu energie electrică timp de zece ani?

Revenind la corabia noastră... talentul de navigator al căpitanului nu dă roade dacă catargul este putred: dacă ignoranţa, indiferenţa, constrîngerile şi avariţia ne transformă locuinţa într-un loc care ne subminează pacea, puterea şi sănătatea. Nici o secundă omul nu este un corp străin pe Pămînt şi în Univers. Natura nu poartă o luptă împotriva omenirii, ci îi dă tot ceea ce îi este necesar, dacă fiecare în parte învaţă să trăiască în pace cu sine şi cu natura.

Noi sîntem cu toţii - oameni, animale, plante, stele, planete - în aceeaşi barcă, iar unicul scop al vieţii noastre constă în a exista unii pentru alţii.

Bibliografie: Puterea Lunii - Johanna Paungger; Thomas Poppe

Copyright © 2000-2011 Arta de a Trăi. Toate drepturile sînt rezervate.