Editorial - Bunătatea plină de iubire

Cristian Constantin Ţurcanu

Toate articolele scrise de Cristian Constantin Ţurcanu

Dacă ar fi să privim pămîntul şi lumea care îl populează din perspectiva virtuţilor, deja putem spune că avem de-a face cu o planetă pe cale de dispariţie. Un deşert imens în care mai licăresc ici şi colo cîteva flori, cîţiva pomi, o mică umbră răcoritoare sau cîteva bordeie mici ca adăpost.

În natură speciile pe cale de dispariţie se bucură cît de cît de rezervaţii speciale, de grija neobosită a cîtorva oameni care se zbat să creeze condiţii prielnice pentru supravieţuirea lor. Tot aşa s-au adăpostit virtuţile în sufletele oamenilor, ca şi speciile rare în rezervaţii. Ele continuă să trăiască şi să-şi răspîndească lumina măcar prin cîteva suflete mai primitoare.

Cele mai multe virtuţi sînt extrem de tolerante. Nu sînt ranchiunoase, nu sînt pretenţioase, nu sînt orgolioase. Sînt însă permanent vigilente şi se cuibăresc în sufletul oricui, imediat ce se iveşte o ocazie prielnică. La fel ca şi viaţa care nu ezită să-şi facă loc printre crăpăturile asfaltului, printre crăpăturile pereţilor de beton sau în cele mai potrivnice locuri, virtuţile nu ezită să încolţească în nici un suflet care se deschide cît de cît.

Fiţi aşadar încrezători că în orice suflet există posibilitatea de a înflori o virtute. Sînt foarte rari oamenii în ale căror suflete să nu mai existe nici o şansă pentru nici o virtute.

Bunătatea plină de iubire este cel mai bun remediu sufletesc. Ea vindecă toate rănile produse de gîndurile zurbagii. Bunătatea plină de iubire este cea mai insistentă şi puternică virtute. Ea dă dovadă de cel mai înalt nivel de speranţă. Bunătatea plină de iubire crede cu tărie că îşi va putea face loc pînă la urmă în orice suflet.

Bunătatea plină de iubire este permanent la îndemîna oricui. Chiar în acest moment te trage de mînecă sau te urmează tăcută peste tot. Intră cu tine chiar şi în infern şi aşteaptă, aşteaptă, aşteaptă ca tu să-i deschizi o fărîmă de suflet.

Sînt şi puteri care nu au atîta răbdare şi nu te aşteaptă oricît. Sînt puteri care nu intră oricum în sufletul tău. Sînt puteri care mai întîi te verifică, îţi testează sufletul, te pun la încercare. Însă bunătatea plină de iubire este oricînd gata de a răspunde chemării oricărui suflet. Ea a pătruns imediat în sufletul tîlharului de pe cruce. Îşi face loc chiar şi printre cei mai răi criminali, în sufletele celor din închisori, în sufletele din ascunzătorile hoţilor, în sufletele celor care te vînează.

Cît de corupt trebuie să fie un suflet încît să nu mai facă loc bunătăţii pline de iubire! Cît de corupt este sufletul tău dacă nici măcar această virtute atît de smerită şi puternică nu-şi mai poate găsi un locşor în tine? Pe tine te întreb supraveghetorule, uneltitorule! Cît din ceea ce faci este plin de bunătate? Cît din ceea ce fac oamenii care spun că luptă pentru binele celorlalţi este plin de bunătate?

Încălzirea globală şi deşertificarea sufletelor lumii sînt intim corelate. Respectul, politeţea, iubirea aproapelui deja s-au refugiat în Ceruri. Ultima care va pleca de lîngă noi va fi bunătatea plină de iubire. Aşa am ajuns eu să cred că, pînă la urmă orice suflet poate să fie cît de cît bun, măcar pentru cîteva clipe, măcar pentru o singură fiinţă.

Fii omule bun cu tine însuţi şi fă tot ceea ce trebuie să faci din bunătate şi vei face doar binele! Mai are cineva curajul şi puterea să creadă în bunătate? Mai are cineva atîta suflet încît să fie om bun pînă la capăt? De multe ori deschidem uşa bunătăţii pentru o clipă. Abia încolţeşte în noi că o şi retezăm. Cînd să mai înflorească şi cînd să mai dea rod? Fiţi buni cu bunătatea plină de iubire. Fiţi chiar acum buni în sufletul vostru faţă de cineva pe care îl duşmăniţi. Închideţi ochii, gîndiţi-vă la cel pe care îl duşmăniţi şi priviţi-l măcar pentru cîteva clipe cu bunătate. Dezbrăcaţi-l de faptele lui care v-au adus în starea de a-l duşmăni. Dincolo de gîndurile, vorbele şi faptele pe care le-a făcut la un moment dat, orice om are un suflet adeseori rănit, speriat, dezorientat. Faceţi acest exerciţiu de bunătate, de dragul sufletului vostru măcar. Fiţi buni cu voi înşivă şi faceţi loc bunătăţii în suflet! E şansa, ta! E şansa noastră!

Copyright © 2000-2011 Arta de a Trăi. Toate drepturile sînt rezervate.