Să învăţăm de la îngerul nostru păzitor

Mihaela Codreanu

Toate articolele scrise de Mihaela Codreanu

Ştim cu toţii că, fiecare din noi primim, ca dar de la Dumnezeu, un înger păzitor. Prima rugăciune care ne învaţă părinţii în copilărie este cea prin care cerem ajutorul îngerului păzitor.

Să urmărim să ne raportăm permanent la el şi să învăţăm prin puterea exemplului său:

• Iubirea necondiţionată. Îngerul nostru ne iubeşte şi ne susţine fără a cere nimic de la noi, dezinteresat. Ne iubeşte chiar dacă nu ne gîndim la el şi nu-i cerem ajutorul, chiar dacă nu sîntem conştienţi de existenţa lui.
• Dăruirea. Îngerul păzitor ne dăruieşte tot timpul şi atenţia lui.
• Bucuria. El este mereu vesel şi jucăuş. Să învăţăm să ne bucurăm de o vorbă bună, de un gest frumos, de căldura soarelui şi adierea vîntului, de compania unui prieten şi de căldura dragostei divine.
• Prietenia. Îngerul păzitor este un prieten pe care putem baza la bine şi la rău. Este alături de noi în momentele frumoase şi nu ne părăseşte în momentele de cumpănă.

Conştientizarea existenţei îngerului păzitor poate fi un pas către Dumnezeu. Să facem împreună acest pas amintindu-ne prima rugăciune învăţată şi urmărind să reînviem credinţa cu care o rosteam în copilărie:

Înger, îngeraşul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu,
Totdeauna fii cu mine şi mă învaţă să fac bine;
Eu sînt mic, Tu fă-mă mare;
Eu sînt slab, Tu fă-mă tare;
În tot locul mă-nsoţeşte şi de rele mă păzeşte.