Între interior şi exterior

Cristian Constantin Ţurcanu

Toate articolele scrise de Cristian Constantin Ţurcanu

Un dicton străvechi, scos din uz de ceva timp, dicton care cîndva exalta inimile şi făcea ca mintea să se înfioare era "cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte întreg universul cu toate tainele lui". Într-o epocă în care mijloacele de cunoaştere şi explorare a lumii exterioare erau destul de firave, ca să nu spun aproape inexistente, alternativa de a pătrunde adînc în cunoaşterea lumii interioare era promovată intens prin vectorii de imagine ai epocii, respectiv filosofii, scriitorii, regii şi eroii de atunci.

Problema a fost că rezultatele obţinute în cunoaşterea universului prin aprofundarea cunoaşterii de sine aveau un caracter pur individual. Tainele universului descoperite prin cunoaşterea de sine nu puteau fi împărtăşite altor persoane. Chiar dacă adevăraţii cunoscători au descris tainele lumii interioare şi exterioare ele chiar şi astăzi rămîn taine la fel de mari atît timp cît nu le-ai redescoperit în şi prin tine. Astfel, ele nu puteau fi folosite cu adevărat decît de cel care le obţinea. Nu prea puteau fi transferate unei alte persoane, nu puteau să îmbunătăţească concret decît viaţa celui care le descoperea. Omul îmbunătăţit prin cunoaşterea de sine putea însă să devină un model şi un motor activ al unui mod de viaţă pozitiv. Problemele s-au înrăutăţit în această direcţie în momentul în care tot mai puţini "cercetători" ai lumii interioare reuşeau să redescopere tainele universului printr-o reală cunoaştere de sine. Din momentul în care "profesorii" sau ghizii au început să se bazeze doar pe o asimilare teoretică a descrierilor făcute de adevăraţii trăitori şi cunoscători şi nu pe trăirile lor, ei n-au mai avut puterea de a fascina şi de a reprezenta modele de urmat pentru cît mai mulţi oameni. Societatea a intrat în impas. Dezorientarea a condus pînă la urmă la promovarea unui mod de viaţă dictat de nivelul de conştiinţă al majorităţii.

Astfel, alternativa cunoaşterii lumii exterioare a devenit cu timpul tot mai atractivă. Rezultatele obţinute, chiar neînsemnate la început erau însă vizibile pentru oricine şi în mare parte transferabile. Orice leneş şi orice prostănac le putea vedea şi într-o anumită măsură le putea folosi pentru propriile sale interese. Inventarea roţii n-a dus la cunoaşterea marilor taine ale fiinţei, dar a fost o realizare care a putut fi transferată cu uşurinţă de la un individ la altul. Există însă şi aici o mică problemă. Transferul rezultatelor obţinute în cunoaşterea lumii exterioare nu poate fi decît parţial. Se poate transfera doar rezultatul practic nu şi trăirea interioară pe care a avut-o inventatorul. Astfel, cunoaşterea lumii exterioare nu a condus la cunoaşterea de sine. Am aflat despre organe, celule, molecule, atomi şi nucleoni, dar toate acestea nu ne-au ajutat aproape cu nimic să progresăm în cunoaşterea de sine, care să se reflecte într-un mod de viaţă cît mai uman şi pozitiv, bazat pe bunătate şi dragoste. Sîntem în mare măsură, per ansamblu, mai sălbatici decît acum 2-3000 de ani. Nu sîntem nici mai sănătoşi, nici mai fericiţi, chiar dacă am pătruns în viaţa privată a celulelor. Nu sîntem nici mai buni, nici mai deştepţi. Inventatorul telefonului celular nu va putea să transmită celorlalţi decît rezultatul material nu şi cunoaşterea sa profundă a legilor fizicii care l-au condus la acea descoperire. Cu atît mai puţin va putea transmite trăirile interioare de bucurie, focalizare, perseverenţă, încredere în sine, pasiune, sclipiri intelectuale. Viaţa n-a devenit mai bună, oamenii n-au devenit mai umani indiferent de cît a progresat cunoaşterea lumii exterioare. Astfel, oamenii de ştiinţă, inventatorii au devenit modele doar în măsura în care atrăgeau prin banii pe care îi puteau cîştiga, prin faimă sau poziţie socială. Şi cum astăzi banii poţi să-i obţii şi fără studii superioare, iată că şi cunoaşterea lumii exterioare ca alternativă pentru dezvoltarea unui mod de viaţă pozitiv şi profund uman a ajuns în impas.

Am vorbit despre cunoaşterea celor două lumi, exterioară şi interioară, pentru că simt că au venit zorii unei noi abordări. E vremea cînd cele două tendinţe se reîntîlnesc şi dansează împreună. Intraţi în acest dans care se înfiripă şi permiteţi celor două direcţii să se înfăşoare una în jurul celeilalte spre bucuria propriei inimi.

Priviţi din cînd în cînd în oglindă. Dacă vă pasionează teribil cercetarea lumii exterioare nu ezitaţi să priviţi şi modul în care ea se reflectă în lumea interioară. Dacă sînteţi pasionaţi de explorarea "geografiei" interioare nu ezitaţi să căutaţi repere şi "mijloace de deplasare" împrumutate din lumea exterioară.

Cum altfel, vom deveni mai umani într-o lume ca aceea în care trăim acum!

Copyright © 2000-2011 Arta de a Trăi. Toate drepturile sînt rezervate.