Nevoia de a fi "versus"

Bogdan Ciocan

Toate articolele scrise de Bogdan Ciocan

Navigînd zilele trecute printre diversele forumuri ţinute pe Internet, atenţia mi-a fost captată de acele teme de discuţie, ce au în comun cuvîntul “versus”, adicătelea “împotriva”. Am întîlnit aşadar: femeile minione versus femeile înalte; femeile plinuţe versus femeile subţirele; şoferii versus pietonii; femeile de casă versus femeile carieriste; steliştii versus dinamoviştii.

E limpede că asemenea perechi antagonice pot fi inventate oricînd şi de către oricine. De ce n-am avea spre exemplu: amante versus soţii; angajaţii la patron versus angajaţii la stat; angrosiştii versus detailiştii; vicioşii versus puritanii; rockerii versus maneliştii? şi enumerarea ar putea continua, fără să se abuzeze prea mult de imaginaţie.

E trist că pînă şi spaţiul virtual, cu generozitatea sa – teoretic nemărginită – este silit să găzduiască “derby-uri” de tipul celor enumerate mai sus, a căror geneză nu are nimic în comun cu binecunoscutul dicton: “Important e să participi.” Acestea sînt “meciurile secolului” la finele cărora, niciun spectator neutru nu va putea să spună: “Glorie învingătorilor! Onoare învinşilor!”.

Admit că nimeni nu poate fi obligat - nici măcar prin lege – să îşi iubească aproapele. Dar de ce, aproapele nu mai contează pentru noi şi nu devine vrednic de atenţia noastră, decît în baza unei relaţii de tipul ”versus”? De ce simţim neapărat nevoia de a fi un ”anti”, cînd e mult mai simplu şi mai constructiv să fii un ”altfel decît”?

M-am întrebat: Care ar fi miza şi dacă merită ea oare, atîta risipă de energie? Deoarece n-am putut identifica nicio miză reală, daţi-mi voie să fiu atît de naiv şi să cred că toată această energie, orientată altfel cu un dram de discernămînt, ar putea potenţa frumoase proiecte comune sau s-ar putea constitui într-o veritabilă forţă de reacţie la necazurile altora.

Tare mi-e teamă că aceste pseudo-dispute nu sînt altceva decît, mişcări uşoare de încălzire pentru un soi de ruletă rusească, pe care cu un imbold nevrotic vom ajunge să o jucăm – dacă nu ne trezim la timp – chiar cu noi înşine.

Copyright © 2000-2011 Arta de a Trăi. Toate drepturile sînt rezervate.