Poveste de iubire

Lorelei

Toate articolele scrise de Lorelei

Dacă iubirea ta există… atunci te rog să ai răbdare…

Am comis o crimă frumoasă, iubite… am îndrăznit să sfidez raţiunea şi să mă las pradă unei feerii numită IUBIRE. Şi te iubesc aşa cum o pasăre iubeşte zborul şi libertatea… aşa cum albina iubeşte floarea… tu eşti infinitul meu magic. Eşti credinţa mea şi în fiecare noapte mă cobor în sanctuarul viselor, unde-ţi clădesc lăcaş de marmură, împodobit cu petale de trandafiri pe care valsează picături de rouă, izvorîte din doi ochi verzi. În braţele tale am descoperit o lume nouă… am găsit o altă definiţie a fericirii… am învăţat să respir un alt aer… să zîmbesc sub un alt cer…

Aş fi dorit să-ţi pot spune… BUNĂ DIMINEAŢA SOARE!… dar simţeam un gol imens în mine… şi m-am gîndit că chiar dacă atunci cînd deschizi ochii şi întunericul norilor domină cerul chiar şi atunci cînd e încă un ger cumplit afară, chiar şi atunci cînd nu ştii ce îţi mai poate aduce încă o zi dar te bucuri şi sufletul este liniştit lîngă cel mai scump om din lume… o blîndă fericire îţi poate inunda sufletul şi viaţa alături de omul care îţi aduce atîtea bucurii inimii care ştie să te înţeleagă prin înţelepciunea inimii şi a unui mare, mare suflet…

Mi-am adus aminte de gustul amar al clipelor de singurătate… acea singurătate de care nu doream să mă despart şi de clipele cînd nu aveam cui să mă împart atunci cînd timpul mă înconjura doar cu tăcere şi rămîneam tristă mereu pe stradă şi acasă văzînd perechi şi ca un trandafir mă uscam de dorul inimii… au fost ani în care mi s-a părut că refuz cu încăpăţînare ca cineva să păşească în viaţa mea… ca omul visului care să mă înţeleagă, să mă iubească aşa cum sînt eu copilăroasa cu lumea, cu lacrimi şi cu bunătatea inimii care a ştiut să împartă chiar dacă nu a avut… ştiam că dragostea vine singura fără a o cere, că dragostea îţi oferă cele mai frumoase clipe, că trebuie să lupţi pentru ea şi s-o cucereşti dar cel mai important s-o cauţi… Au fost momente cînd sufletul meu a dorit să simtă un alt suflet alături şi care să primească tot de la mine… cu care să împart şi greul şi bucuriile… cu răbdare şi înţelegere şi cu credinţa că Dumnezeu îţi dă tot ce-i ceri şi tot ce meriţi… dar s-a întîmplat să apari Tu… şi ţi-am deschis uşa sufletului meu… lăsîndu-te să păşeşti de mînă cu Iubirea…

Am sentimentul că nu ne-am văzut de multă vreme şi eu mă tot gîndesc la Tine. Vreau să îţi spun mai sincer că niciodată că mi-e foarte, tare dor de Tine… aş vrea să fii cu mine o veşnicie, să nu mă părăseşti nici chiar în vis… cînd sînt cu tine mă simt atît de împlinită şi fericită încît mi se pare că lumea toată e a mea… aş vrea să te strîng mereu la piept, să fii al meu iubit… încerc să cred… să sper că nu vei înceta vreodată să mă iubeşti… pentru că atunci toată natura se va ofili şi păsările nu vor mai cînta, căci toate vor fi ca într-un mare doliu… nu-ţi cer decît un colţişor din inima ta unde să mă cuibăresc o clipă… nu-ţi cer decît să mă laşi pierdută în tăcere… să te fac fericit… nu am putere să-ţi zîmbesc şi asta pentru că mi-ai redus la tăcere cuvintele… şi totuşi pot să îţi spun acum că TE IUBESC… sînt plină de dor… aş vrea să fiu a ta, aş vrea să fii al meu şi inima-mi bate-aşteptînd în speranţă… cerşesc un semn de la Tine venind… iubirea e cruntă şi amarnic mă doare… obrazul ţi-l văd în somn… şi inima-mi bate în disperare… ce este iubirea???… nu am un niciun răspuns… poate un cîntec… sau poate o floare… clipe trăite între aievea şi vis… între speranţă şi disperare… te văd în parc… mă simt ca niciodată… eşti singur şi mergi nu ştiu la ce gîndind… iar eu vin lîngă tine să îţi spun un vis de-al meu şi te observ zîmbind… bine-ai venit în viaţa mea iubite… eu te doresc acum mai mult decît oricînd… sărută-mă… să ne iubim aici ca doi nebuni… ca două vise-n vînt iar primii zori de zi să ne găsească aşa cum eu aş vrea mereu să fie… lumina cînd va vrea să ne trezească… acoperiţi să fim de fericire…

Copyright © 2000-2011 Arta de a Trăi. Toate drepturile sînt rezervate.