Editorial - Ce este viaţa unui om ?

Cristian Constantin Ţurcanu

Toate articolele scrise de Cristian Constantin Ţurcanu

Întregul progres pe care l-a înregistrat omenirea în ultimele secole se bazează pe capacitatea omului de a pătrunde tot mai adânc în natura lucrurilor şi a fenomenelor. Au fost identificate şi înţelese mecanisme intime ale multora dintre procesele care au loc în natură sau în viaţa interioară şi exterioară a omului. Pentru că au pătruns mai adânc în înţelegerea lucrurilor oamenii au creat noi şi noi aparate, noi şi noi tehnologii. Această spirală a evoluţiei a condus la lumea pe care o cunoaştem astăzi, la mediul de viaţă de care dispunem. S-au descoperit multe din misterele corpului, au fost elucidate o mulţime de enigme din istoria Pământului. S-au îmbunătăţit în mod evident condiţiile de viaţă pentru grupuri de oameni tot mai mari, însă cu toate acestea problemele fundamentale legate de ameliorarea condiţiilor de viaţă şi starea de fericire a oamenilor încă nu şi-au găsit răspunsurile.

Se cunoaşte în detaliu aproape fiecare celulă care formează corpul uman, însă cu toate acestea omul încă rămâne o enigmă, aşa cum şi viaţa rămâne un mister greu de pătruns.

Dacă pe baza cunoaşterii detaliate a componentelor corpului uman s-a dezvoltat medicina şi alte ştiinţe care au condus la prelungirea speranţei de viaţă cu aproape 60% faţă de acum un secol, cunoaşterea în detaliu a componentelor vieţii ne poate ajuta în dezvoltarea unei ştiinţe a vieţii sau a trăitului astfel încât să ne mărească speranţa de fericire. Cu toate că speranţa de viaţă a oamenilor a crescut, înţelegerea rosturilor vieţii, precum şi nivelul de fericire al oamenilor au scăzut constant în mod cu totul paradoxal. Ceea ce am reuşit să cunoaştem prin intermediul ştiinţei nu a făcut decât să îmbunătăţească aspectele strict materiale ale vieţii. A venit timpul ca omul să-şi folosească creativitatea şi mintea pentru a se înţelege mai bine pe el însuşi, pentru a se cunoaşte mai bine şi pentru a căuta răspunsuri la întrebările fundamentale legate de existenţa sa, întrebări care au fost marginalizate în epoca industrializării şi tehnologizării intensive.

Aşa cum ştiinţa anatomiei presupune cercetarea componentelor şi părţilor constitutive ale corpului, o anatomie a vieţii ar presupune cercetarea părţilor componente ale vieţii. Anatomia corpului a evoluat pe baza cercetării detaliate a cadavrelor şi pe baza dezvoltării aparaturii şi tehnologiilor de investigaţie. Anatomia vieţii nu se poate învăţa pe bază de disecţii şi nici pe baza tehnologiilor oricît de sofisticate ar fi ele. Anatomia vieţii presupune abilitatea de a observa şi de a cerceta apoi în amănunţime părţile componente ale trăitului. Dacă luăm viaţa per ansamblu şi o cercetăm obiectiv, observăm că ea nu este altceva decât o serie de acţiuni şi stări sufleteşti. Totalitatea acţiunilor care creează „corpul” vieţii sunt realizate prin intermediul trupului, vorbirii şi minţii. În ceea ce priveşte stările sufleteşti, ele interacţionează cu toate acţiunile noastre, fiind uneori efectul acţiunilor, alteori cauza acţiunilor. Cel mai frecvent se produce o înlănţuire între stările sufleteşti şi acţiunile corpului, vorbirii şi minţii. Astfel, o anumită acţiune generează anumite stări sufleteşti, iar aceste stări sufleteşti vor influenţa următoarele acţiuni şi tot aşa. Observarea şi înţelegerea cât mai profundă a faptului că viaţa oricărui om nu este altceva decât o sumă de acţiuni şi stări sufleteşti, precum şi înlănţuirea acestora este premiza de la care ar trebui să pornească orice proces de autocunoaştere şi autotransformare.

Copyright © 2000-2011 Arta de a Trăi. Toate drepturile sînt rezervate.