Subconştientul

Ghiocel Balan

Toate articolele scrise de Ghiocel Balan

În modul de funcţionare a mentalului rezidă cauzele determinante a ceea ce se petrece în viaţa noastră. Înţelepţii ne recomandă să gîndim drept, să iertăm mult, să iubim cu înţelepciune. Toate acestea se fac prin mental şi nu cu trupul. Conştiinţa de a fi determină trupul. Vorbind de trupul său, Iisus chiar spunea că poate să-l părăsească şi să revină în el cînd doreşte, afirmînd astfel că trupul singur nu are nici o putere creatoare. Trupul şi nevoile lui nu ne pot îndemna să facem răul. Acest lucru trebuie hotărît mental mai întîi, iar trupul nu face decît să execute după aceea hotărîrea noastră. Trebuie ca în mod conştient sau subconştient să vrem să facem răul pentru ca trupul să completeze apoi acest proces. Cunoaşterea conştientului şi a subconştientului, aceste două zone ale mentalului ca fiind procese creatoare, este baza unei noi orientări spirituale care se răspîndeşte astăzi din ce în ce mai des pe pămînt.

Subconştientul este operaţia creatoare majoră a vieţii noastre. Viaţa noastră este determinată într-o mare măsură de subconştient. Tot ceea ce facem este săvîrşit prin opera sa. Acţiunea reciprocă a conştientului – voinţa – şi a subconştientului – legea în acţiune – explică şi determină ceea ce intră în viaţa noastră. Ceea ce hotărîm voluntar în mentalul conştient este produs de subconştient. Dacă nu reuşim să hotărîm conştient, subconştientul ia deciziile pe care le-am acumulat de-a lungul anilor şi produce apoi un rezultat pe măsură. El acţionează atunci după legea mediei. Sînt foarte mulţi oameni mediocri, care se lasă conduşi de această lege a mediei. Viaţa cere tot atîtea hotărâri ca şi aspiraţie. Dacă nu ne exersăm darurile mentale benefice, dorinţa însoţită de hotărîre, nu vom avea rezultate binefăcătoare. Putem fi cinstiţi, binevoitori, muncitori, dar numai atunci cînd imprimăm o direcţie specifică, creatoare, spirituală subconştientului, devenim cu adevărat o veritabilă forţă vitală creatoare, care ne conduce către înţelegerea lui Dumnezeu. Suma totală a tot ceea ce am simţit vreodată, a tot ceea ce am simţit sau a tot ceea ce am experimentat este acumulată în subconştientul nostru. Această acumulare stă aici nu numai ca o memorie pasivă, dar şi ca o putere călăuzitoare. Orice gînd, orice sentiment merge de la conştient la subconştient, unde continuă să existe ca o putere directoare. Dacă mentalul conştient nu se hrăneşte cu gînduri spirituale, cu idealuri elevate, acelea vor continua să hrănească subconştientul cu impresii mediocre care nu vor înceta să ne ofere rezultate mediocre. O idee spirituală, deliberat acceptată de mentalul conştient devine astfel o lege activă în subconştientul nostru.

A gîndi în mod spiritual înseamnă a comanda subconştientului să facă binele. putem spune că subconştientul este atunci constrîns să accepte această comandă şi chiar să o execute. În nici un caz el nu poate să refuze o idee spirituală. Acceptarea spirituală a ideii de sănătate, conştient determinată, va determina sau chiar va obliga subconştientul să refacă grabnic organismul. Aceasta este cheia vindecărilor miraculoase care se produc la unele fiinţe umane care au înţeles aceste legi. Acest lucru este valabil pentru toate aspectele vieţii. Lipsa direcţiei spirituale a subconştientului provoacă boala, iar o direcţie potrivită menţine sănătatea. Iată de ce sănătatea şi fericirea, pacea mentalului şi prosperitatea şînt totdeauna sub controlul nostru, dar pentru aceasta, noi trebuie să le exersăm. În toate aceste situaţii generăm fenomene de rezonanţă prin aceste orientări pe care le facem, şi toate acestea atrag în fiinţa noastră energii care vor face cu putinţă realizarea pe care o urmărim.

Indiferent de vocabularul pe care îl folosim, cînd gîndim în termenii lui Dumnezeu, a legilor supreme ale firii, gîndirea noastră este o lege de acţiune creatoare. Omul s-a rugat întotdeauna Dumnezeului său, dar pînă în prezent, el se ruga neştiind că are un mental conştient şi un subconştient. El ştia numai că atunci cînd se ruga se simţea mai bine ţi că de obiei, viaţa sa se îmbunătăţea. Astăzi, datorită cunnoştinţelor mai clare despre acţiunea mentalului pe două planuri şi despre acţiunea lor reciprocă, putem defini chiar o ştiinţă a rugăciunii şi această ştiinţă poate chiar să fie folosită în sensul unui tratament, a unei modalităţi terapeutice sau, cu alte cuvinte, vindecătoare. Tratamentul (pentru cel care ştie) este alegerea conştientă şi acceptarea unei idei spirituale, a unui prototip mental care, prin rezonanţele pe care le produce în aura noastră, în fiinţa noastră, devine atunci subiectiv şi prin aceasta, o lege de acţiune mentală care va produce în mod necesar rezultate asemănătoare acestor idei.

Viaţa este făcută din doi factori în fiinţa noastră: gîndul şi sentimentul. Filosofii şi teologii au propovăduit adeseori dualitatea, dar dualitatea lor prezenta binele şi răul, lumina şi întunericul, ceea ce este bun şi ceea ce este rău. Astăzi, datorită noii înţelegeri a conştientului şi subconştientului, ştim că dualitatea sfîrşeşte cînd este înţeleasă unitatea celor două etape ale mentalului şi cînd i se dau direcţii bune. Noi sîntem şi suflet şi mental. Înţelegerea noastră conştientă este mentalul, subconştientul nostru este sufletul.

Cînd spiritul lui Dumnezeu intră în sufletul omului, acesta este eliberat de toate falsele credinţe şi de toate problemele. Cînd mentalul nostru conştient alege o idee cu adevărat creatoare, o idee divină, şi o inoculează subconştientului, legea înţelegerii ne luminează viaţa. Ceea ce oamenii au numit „rugăciune” este însuşi acest proces, ei nu-l cunoşteau sub acest nume, dar îl practicau adeseori intuitiv. Înainte de toate, rugăciunea este un proces de rezonanţă cu energiile divine, ideile sublime care există în Conştiinţa Divină Universală. Noi îl numim „tratament” pentru că el indică din partea noastră o acţiune care are ca scop corectarea propriilor noastre stări de conştiinţă. Rugăciunea a ieşit în prezent din nebulozitate pentru a deveni chiar ştiinţă. Cunoscînd acum un Dumnezeu omniprezent, noi nu ne mai rugăm la un personaj. Personalitatea, capriciile, norii, tronurile, şi aleile pardosite cu aur, toate aceste accesorii au dispărut.

Iată de ce unele persoane nu se simt în largul lor în aceste învăţături cu adevărat spirituale. Formaţia lor le-a impus un Dumnezeu pesonal. Ele au încă senzaţia că din cauza credinţei lor religioase, Dumnezeu va face prin ele ceea ce nu va face penteu altele. A spune unora că Dumnezeu este pretutindeni la fel de prezent înseamnă să le spui că El nu este nicăieri. Totuşi, acest concept de omniprezenţă este indispensabil celor ce vor să practice creştinismul adevărat. Înţelegera creatoare este pretutindeni şi uniform difuzată. Ea acţionează prin toată creaţia într-un scop şi o intenţie uniformă. Dumnezeu nu există mai mult acolo unde sînt eu decît acolo unde sînteţi voi. Totalitatea lui Dumnezeu este egal prezentă în fiecare punct al spaţiului şi în fiecare fiinţă umană oricare ar fi convingerile ei religioase. În noi, Inteligenţa Divină ştie ce este de făcut şi ce va face. Dacă Ea obţine cooperarea celor două zone ale gîndirii noastre. Atitudinile noastre mentale determină eficacitatea acesteia în universul nostru. Bunul Dumnezeu atotputernic domneşte, dar numai înţelepţii permit acestei acţiuni perfecte să se manifeste prin ei. Ei îndeplinesc acest lucru folosindu-şi mentalul în mod perfect.

Evoluţia omului indică totdeauna un scop. Puterea care ne-a adus unde sîntem, conform unui plan înţelept, va şti să ne conducă şi de-a lungul drumului rămas. Însă ea caută întotdeauna cooperarea noastră şi această cooperare o putem oferi dacă ne folosim mentalul cum trebuie, în scopul evident pentru care el a fost creat.

Aruncînd o privire cuprinzătoare asupra vieţii, putem fi stupefiaţi de micimea gîndirii omeneşti în general. Vedem adeseori cum reaua folosire şi falsa direcţie date conştientului şi subconştientului aduc multor fiinţe umane mediocritatea, pe cînd în alte situaţii, acţionînd în mod benefic în fiecare clipă, este posibil progresul spiritual. Petrecînd cel mai bun timp al nostru în fiecare zi din în fiecare săptămînă ca să cîştigăm şi ca să cheltuim bani, ca să ne îmbrăcăm după ultima modă, ca să ne hrănim doar corpul, acordîndu-ne cîteva ore pentru recreere, nu vom ajunge nicidecum la o evoluţie spirituală accelerată. Desigur, toate aceste lucruri trebuie să fie făcute, dar atitudinea noastră mentală în timp ce le îndeplinim, determină înaintarea noastră pe calea spiritului sau numai faptul de a acumula anii între data înscrisă pe actul de naştere şi aceea care va fi pe certificatul de deces.

Stările noastre mentale sînt întotdeauna determinate de subconştient. Ele sînt determinate de obicei de suma totală a experienţelor şi sentimentelor noastre trecute. Totuşi, în orice moment al alegerii noastre, mentalul conştient poate transforma şi ameliora considerabil stările de spirit, tonul vieţii, stabilite de subconştient, prin angrenarea şi fixarea unor gînduri-forţă care, prin rezonanţele generate în fiinţa noastră, pot astfel să determine acumularea unor energii creatoare sublime, benefice, divine care vor putea contracara şi diminua efectele acestor stări negative care provin din subconştient datorită unor acumulări antrioare nefericite. Însă ideile creatoare nu pot apărea din stările de conştiinţă nefericite. Tristeţea, amărăciunea şi deprimare şi în general toate atitudinile asemănătoare negative, malefice sînt tot atîtea obstacole pe calea vieţii creatoare datorită rezonanţelor care le generează în fiinţa noastră şi a acumulărilor de energii destructive care fac imposibilă manifestarea acestei creativităţi. Cuiltivîndu-le pe acestea negative, noi nu facem altceva decît să ne distrugem viaţa, fiindcă oferim subconştientului false directive şi că, într-o asemenea situaţie, ne folosim subconştientul într-un mod care contravine intereselor noastre. Dumnezeu l-a făcut pe om creator pentru ca el să creeze noi experienţe sublime cu ajutorul inteligenţei sale conştiente acţionînd astfel asupra modului de acţiune a subconştientului său.Ori noi nu ne servim cel mai adesea decît de o foarte mică parte a potenţialului nostru. Chiar şi din punct de vedere fizic spre exemplu, cei mai mulţi oamni respiră cît să-şi umple o treime din plămîni; numai o infimă minoritate îşi foloseşte întreaga mobilitate a corpului. Extrem de puţini sînt cei care-şi folosesc doar cu puţin mai mult din potenţialul cerebral decît ceilalţi. Prea mult timp este risipit în graba de a face ceea ce este fără importanţă, pe cînd spaţii grandioase aşteaptă privirea noastră exterioară şi aspiraţiile noastre. Înţelegerea creatoare se difuzează egal în toate direcţiile sale. Dacă un singur om este vehiculul ideilor infinite, atunci şi noi sîntem la fel, fiindcă viaţa este imparţială şi geniul lui Einstein este fără îndoială prezent în fiecare om, dar aşteaptă să fie trezit. Pentru cel care ştie ce poate fi omul, este şocant să vadă cît de puţin este folosit geniul spiritual pe care l-a primit de la Divin. Este timpul să nu ne mai mulţumim cu starea de mediocritate. Trebuie să alegem printr-un efort deliberat întotdeauna idei creatoare şi să le menţinem în noi cît mai mult timp, pînă cînd se fixează în subconştient şi mai ales pînă cînd generează în fiinţa noastră prin fenomenele de rezonanţă angrenate acumulări de energii subtile elevate, divine, înalte, pure, spirituale. Atunci legea înţelegerii le conduce la deplina lor manifestare într-un timp foarte scurt.

Noi avem cu toţii deja tot ceea ce ne este necesar unei vieţi creatoare dinamice, pline de succes pe această planetă. Trebuie însă numai să recurgem printr-un efort conştient la toate acestea. Rezonanţa este o cheie care ne permite să avem acces oricînd la această bogăţie. Trebuie doar să aspirăm. Nimic nu a fost vreodată dotat aşa cum sîntem, cu înţelegere şi sensibilitate. Noi căutăm adeseori scuze, zicînd că am pierdut posibilităţi, ocazii şi aşa mai departe. Aceasta nu înseamnă însă nimic, fiindcă noi putem oricînd să ne schimbăm modul de a gîndi, putem să ne transformăm, putem să oferim subconştientului nostru directive creatoare divine şi astfel să facem să apară în viaţa noastră un nou cer, un nou pămînt şi, de ce nu, chiar raiul în fiinţa noastră. Darurile pe care Dumnezeu ni le-a dat sînt permanente. Nici trecutul, nici dramele actuale, nici traumatismele psihice, nici nevrozelor din copilărie cărora le-am putea fi victimă nu vor putea atinge niciodată infinita rezervă spirituală interioară care nu aşteaptă decît să acţioneze prin gîndirea noastră constructivă. Omul se poate limita pe sine, dar Dumnezeul din om nu poate fi limitat de acesta. De aceea este util să avem o idee-forţă cum ar fi aceasta:

„Îmi consacru permanent întregul meu efort mental scopului divin al unei vieţi creatoare. Refuz să fiu o fiinţă larvară cu rezultate mediocre în viaţă. Ştiu că Dumnezeu a investit în mine geniul mentalului creator. Eu nu mai sînt sclavul trecutului, nici mental şi nici emoţional. Orice prototip care mă limitează, din subconştientul meu, este în prezent anulat de aspiraţia care va face să se manifeste în fiinţa mea starea de Graţie a lui Dumnezeu. Gîndesc în mod conştient idei benefice noi cît mai vaste şi ele sînt în prezent implantate în subconştientul meu, devenind cheile de boltă ale gîndirii mele. În consecinţă, prin acţiunile lui Dumnezeu, care se manifestă acum în mine şi prin mine, Binele apare sub toate formele în universul meu.”

Aceasta este o idee-forţă pe care puteţi să o aveţi în minte. Alegeţi spre exemplu un nou proiect benefic de îndeplinit în lunile care vin. Ideea acestui proiect trebuie să fie deja clară în conştiinţa dvs. Ea trebuie să vă creeze senzaţia că vă caută, că are nevoie de dvs pentru a se manifesta. În timp ce vă gîndiţi, aşteptaţi-vă la realizarea ei. Refuzaţi orice speculaţie mentală negativă, malefică, care ar tinde să vă facă să credeţi că acel lucru nu se poate realiza. Credeţi cu tărie că Înţelepciunea Divină vrea să aveţi această realizare, acest nou bine, şi acţionaţi deja ca şi cum acesta ar exista. Nu ascultaţi niciodată îndoielile altora şi mai ales păziţi-vă de cele ale dvs. Veţi vedea astfel în scurt timp concretizarea sau cu alte cuvinte demonstrarea binelui pe care îl doriţi prin rezultatele care vor apare. Este o modalitate foarte simplă de a vă transforma.

Menţinerea unei stări de conştiinţă creatoare este o necesitate spirituală. Ea implică de asemeni angrenarea unor rezonanţe elevate, divine, pure, sublime.

Sîntem siguri că într-o zi, psihologii ne vor spune în ce măsură deteriorarea corpului nostru după o anumită vîrstă se datorează faptului că mentalul nostru acceptă credinţa cănu mai poate crea. Atunci el ajunge să rezoneze cu energiile distrugerii, cu energiile morţii, cu energiile bătrîneţii şi astfel se deteriorează datorită acestei credinţe care se intensifică. Studiul geriatriei şi al medicinei psiho-somatice ar putea să ne dezvăluie faptul că, atunci cînd mentalul nostru nu mai este creator, corpul încetează în aceeaşi măsură să mai fie un organism vital, dezintegrîndu-se treptat. Acest aspect nu este deloc întîmplător şi este în strînsă corelaţie cu fenomenele de rezonanţă negativă, malefică, perturbatoare care se cristalizează atunci şi sînt menţinute datorită convingerilor noastre perverse. În mod obişnuit, acolo unde găsim un mental creator, găsim şi un corp tot atît de creator. Un mental care este stimulat crează totdeauna în jurul lui o atmosferă stimulatoare care mobilizează şi îi face şi pe ceilalţi la rîndul lor să fie stimulaţi. Aceasta va face ca acea fiinţă să fie charismatică, binefăcătoare şi admirată. Acela care posedă un asemenea cîmp se înconjoară de persoane la fel de stimulatoare şi creatoare, care sînt atrase magnetic către el. Aceste persoane se adună tot aşa de natural, la fel cum se adună cei însinguraţi unii lîngă alţii, bolnavii lîngă bolnavi sau cei care plîng lîngă cei care plîng tot timpul. Priviţi-vă deci cu atenţie prietenii şi veţi vedea în ei portretul propriului dvs mental. Dacă aceşti prieteni fac parete dintre cei care sînt stimulanţi, tonici, elevaţi, puri, atunci este clar că direcţiile sînt creatoare şi divine. Dacă este altfel, atunci trebuie să vă puneţi întrebări cu privire la orientările mentalului dvs.

Orice persoană creatoare generează în viaţă, datorită proceselor de rezonanţă pe care le declanşează neîncetat curenţi subtili puternici care, dacă sînt benefici, îmbogăţesc lumea şi o fac să fie mai bună. În mod subconştient, ea a acceptat viaţa ca fiind o experienţă vitală, fericită şi conştiinţa sa caută permanent ineditul. Ea vrea idei noi, ea vrea să progreseze, ea vrea să acceadă la noi dimensiuni vaste şi chiar infinite. Ea se străduieşte să fie disponibilă, flexibilă, să-şi lărgească neîncetat perspectiva cunoaşterii. Ea menţine în ea însăşi certitudinea binelui, a iubirii, a fericirii, în toate lucrurile, în toate situaţiile, în toate fiinţele care o înconjoară şi aşteaptă de pretutindeni să primească doar binele. Întregul ei mental conştient şi subconştientul ei sînt impregnate de prezent şi se menţin în privinţa viitorului într-o anticipare creatoare şi benefică. O asemenea persoană trăieşte viaţa aşa cum vrea inteligenţa divină.

Dacă noi lucrăm conştient asupra ideilor pe care infinitul le propune conştiinţei noastre, subconştientul este atunci constrîns să le accepte şi să acţioneze în consecinţă. Subconştientul nu poate niciodată să refuze o idee, o stare mentală superioară sau o anumită aspiraţie. Fiind impersonal, el are doar orientarea pe care noi i-o dăm în cursul gîndirii noastre zilnice; el ştie atunci să producă doar din materialele pe care le primeşte. Dacă aceste materiale sau, cu alte cuvinte, energiile captate prin gîndurile, aspiraţiile şi ideile noastre sînt bune, atunci această construcţie va fi bună. Dacă sînt extraordinar de bune, atunci această construcţie va fi extraordinar de bună. Dacă aceste materiale vor fi rele, atunci construcţia va fi rea. Dacă vor fi extraordinar de rele, atunci construcţia va fi extraordinar de rea. Subconştientul este permanent un cîmp de producţie, dar el nu ştie deloc ce produce. Este la fel de uşor să produci o viaţă foarte creatoare ca şi o viaţă larvară şi obscură. Procesul mental este acelaşi în ambele cazuri. Rezonanţa acţionează şi într-un caz, şi în celălalt. Într-un caz benefic, ea evidenţiază că fiinţa intră adeseori în comuniune cu energii elevate, divine, pure, paradisiace, iar în celălalt caz, evidenţiază că fiinţa respectivă intră în rezonanţă cu energii larvare, abjecte, inferioare, malefice, satanice, demoniace, etc. Contemplarea pesimistă sau profund pesimistă a problemelor cu care ne confruntăm distruge întotdeauna puterea creatoare. Căutarea inteligentă, optimistă a soluţiilor măreşte capacitatea creatoare a mentalului. Întotdeauna este mai multă putere în bine decît în rău, căci dacă ar fi alfel, lumea ar fi fost de mult coleşită datorită răului ce se acumulează prin ignoranţa şi egoismul multor fiinţe umane. Şi astăzi binele este lucrul cel mai preţios, iar iubirea este mai puternică decît ura. Nu vă puteţi niciodată permite dezastrul de a lăsa problemele cu care vă confruntaţi să vă distrugă energia creatoare. Grija este un asemenea lux fals care dăunează fiinţei şi impregnează subconştientul, prin rezonanţele pe care le declanşează, cu energii perturbatoare, cu energii chinuitoare, cu energii destructive, malefice, demoniace sau satanice. Ea introduce în procesul creator un factor care, prin însăşi natura lui, va întrerupe fluxul creator al vieţii constructive.

Teama, grija, anxietatea profundă sînt recunoscute atăt de către metafizician cît şi de către yoghin ca fiind o manifestare a diavolului, aşa cum ni-l arată toate religiile. Prin aceste stări pe care le menţinem permanent, noi, fie că ştim, fie că nu, intrăm în rezonanţă cu zonele joase, infernale sau satanice, care au astfel uşa deschisă în fiinţa noastră şi vor începe opera lor destructivă. Căci, dintr-un anumit punct de vedere, diavolul nu este nici mai mult, nici mai puţin decît mentalul omenesc în luptă cu una sau cu mai multe minciuni cărora le cedează. De exemplu a crede că necazurile noastre sînt de nerezolvat este o imensă minciună. Dar faptul de a crede în aceasta autorizează subconştientul să continuie se păstreze în acea stare tragică şi chiar să o intensifice. Fenomene de rezonanţă care se declanşează atunci fac ca acea dramă să fie din ce în ce mai mare şi în anumite cazuri, dacă fiinţa nu se opreşte, această orientare poate chiar să fie fatală.

Există putere în boală. Cînd unul din prietenii noştri este bolnav, să urmărim să observăm cu atenţie această putere la lucru în conştiinţa sa. Acceptarea bolii îi deschide drumul în mentalul şi trupul bolnavului inteligenţei negative conţinută în ideea „boală”, care ştie exact cum să procedeze pentru a-şi desăvârşi astfel opera sa nimicitoare. În toate aceste procese, rezonanţele negative sînt permanent la lucru. Şi o face cu o uşurinţă uimitoare. Totuşi ea nu funcţionează decît pentru că a fost acceptată şi pentru că a primit permisiunea subconştientului de a acţiona.

Din momentul cînd a primit această permisiune, rezonanţele distructive, malefice care se delanşează vor continua pînă în momentul în care fiinţa va considera că trebuie să genereze o transformare în natura sa. Din acel moment, rezonanţele benefice declanşate vor conduce gradat la anihilarea acestor energii malefice acumulate şi vor face astfel să fie compensate cu energii divine creatoare, sublime, pure, generatoare de sănătate, echilibru şi armonie. Cînd încetăm să mai permitem intrarea în conştiinţa profundă, în subconştient a credinţelor malefice, satanice, negative, ceea ce este negativ şi satanic nu se va mai prezenta deloc în universul nostru. Aceasta va atrage după sine acumularea în aura noastră a unor energii înalte, pure, cu frecvenţă de vibraţie elevată, care va face ca fiinţa noastră să devină imună ca rezonanţă la energiile inferioare joase ca frecvenţă de vibraţie şi care ne pun în legătură cu zonele satanice, cu lumile infernale care nu aşteaptă decît să aibă deschisă poarta rezonanţei pentru a ne distruge.

Singura putere a răului care există este mentalul nostru uman atunci cînd el este convins că sîntem limitaţi, că sîntem neputincioşi, că nu putem face nimic. Sfinţii sînt aceia care, căutînd adevărul prin ei înşişi, purificîndu-se în totalitate, ajungînd la o gîndire divină creatoare, au ajuns să devină ca un cristal şi astfel ei nu mai pot fi tulburaţi de apariţia răului pentru că, aşa cum ştim, răul este absenţa binelui, iar binele este absenţa răului. Cu cît binele este mai puternic, cu atît răul nu mai poată să acţioneze în acea fiinţă. Iar dacă binele este total, atunci răul nu poate să pătrundă pentru că frecvenţele de vibraţie ale răului şi ale binelui sînt incompatibile. Ei sînt cei care au pus temeliile pe care poate apărea măreţia tuturor oamenilor. Ei au spus vieţii : „pot şi vreau cu ajutorul lui Dumnezeu”. Şi apoi au rămas neclintiţi în certitudinea că singur binele divin este adevărat, iar iubirea infinită este singurul răspuns.

Sînt prin urmare două feluri de a folosi subconştientul. Şi noi sîntem liberi să alegem între ele. Subconştientul se supune în ambele cazuri şi îndeplineşte comenzile, oricare ar fi ele. Dacă ne lăsăm gîndirea să preia această comandă malefică, vom fi distruşi.

Dacă cunoaşterea spirituală a subconştientului nostru ca instrument divin va predomina, aceasta va genera pentru noi manifestarea ideilor de libertate, de puritate, de bine divin şi a dreptului de a le folosi ca iubire şi ca dreptate ne va oferi echivalentul cerului pe pămînt sau a unei stări paradisiace în fiinţa noastră. Atunci, deşi sîntem în lume, cu toate acestea nu mai sîntem din această lume. Noi trăim cu uşurinţă, căci cunoaştem izvorul divin şi menţinem aproape permanent o gîndire creatoare, datorită racordării noastre la sursele infinite divine cu care ne menţinem permanent în rezonanţă.

Este trist să vezi atîţia oameni limitaţi cu o gîndire materială, meschină, egoistă; scopurile lor sînt aşa de trecătoare, cîştigurile lor, aşa de firave. Siguranţa lor materială este adeseori însoţită de o sărăcie spirituală. Ei sînt sclavi ai bunurilor lor şi cel mai adesea sînt înlănţuiţi de modul lor stereotip de viaţă. Se duc la biserică doar pentru a fi respectabili, convingerile lor religioase sînt convenţionale şi superficiale, iar angrenarea lor pe acea cale aşa-zis religioasă este lipsită de putere. Ei n-au nevoie de Dumnezeul lor decît pentru căsătorii, botezuri şi înmormîntări, şi sînt convinşi de mulţumirea lor. Dacă lumea noastră exterioară nu este echilibrată de un univers interior, creator, spiritual, prin intermediul acţiunii mentalului constructiv, vom fi atît de preocupaţi de lucrurile exterioare, încît vom neglija ideile divine, pure, spirituale, generatoare de echilibru şi de libertate. Vom fi atît de preocupaţi să facem, încît nu vom mai avea timp să fim cu adevărat. Lucrurile se uzează, corpurile se şubrezesc, dar ideile vii, vitale, sublime ale adevărului refac anii pe care viermii gîndirii materiale i-au devorat.

Adevărata forţă a omului este cunoaşterea clară şi calmă a binelui divin. Cei care L-au căutat pe Dumnezeu au găsit întodeauna prezenţa Sa chiar în ei înşişi. Dacă Îl căutăm şi noi, vom prospera în toate dacă vom ajunge la această cunoaştere. Noi nu putem să ne sustragem vieţii. Viaţa pustnicului sau călugărului, închişi în mînăstirile lor sau a fanaticului este tot atît de lipsită de echilibru ca şi viaţa individului dominat de materie. Dacă încercăm să ocolim anumite acţiuni lumeşti, sperînd astfel să ne dezvoltăm conştiinţa spirituală, nepregătim o surpriză tragică. Singuri, în vîrful unui munte, închişi într-o mînăstire, va trebui totuşi să vă faceţi faţă vouă înşivă fiindcă totdeauna sînteţi propria voastră problemă. Oriunde am fugi, nu vom reuşi niciodată să fugim de noi înşine. Lumea actuală nu este deloc negativă şi de aceea nu trebuie să fugim deloc de ea. Acolo unde sîntem se găseşte întotdeauna şi puterea divină de viaţă. Nu putem scăpa de viaţă, dar putem s-o trăim în pace şi în bine. Dumnezeu ne dă mereu semne, atît în viaţa obişnuită, cît şi în catedrală. Noi însă trebuie să fim deschişi să le descoperim.

Sîntem în viaţă pentru că inteligenţa divină are nevoie de noi ca să devenim vehiculul gloriei, iubirii, slavei şi înţelepciunii Sale. Cînd evoluăm după prototipul divin, oferim subconştientului nostru idei creatoare şi ajungem, chiar rămînînd pe pămînt, să trăim în Rai. Datoria noastră este simplă, iar poverile devin atunci extrem de uşoare datorită datărită rezonanţelor benefice, creatoare, profund entuziasmante, care ne străbat şi care îi ajută chiar şi pe ceilalţi. Îndeplinim ceea ce avem de făcut cu mai puţin efort şi aproape fără încordare, veseli, bine dispuşi, fiindcă subconştientul nostru este liber de orice conflict şi sîntem asiguraţi astfel că ne vom atinge scopurile prin procesul creator care le va duce la bun sfîrşit. Astfel ne ocupăm adevăratul loc în Univers ca un colaborator, ca un stîlp de lumină şi iubire al Divinităţii. Dumnezeu este o înţeleger profund echilibrată. Niciodată El nu crează lucruri fără sens, fiindcă El nu cunoaşte idei mărginite. În armonia Divină, toate lucrurile se află permanent la locul lor. Îndeplinim ceea ce avem de făcut pentru binele Întregului.

Prin urmare, cînd preluaţi controlul conştient al gîndirii voastre şi vă orientaţi stările de conştiinţă cu tot atîta înţelepciune ca şi atunci cînd vă folosiţi, spre exemplu, banii, ajungeţi la adevăratul vostru loc, devenind astfel un canal liber de manifestare a iubirii şi înţelegerii Divine. Atunci nu există limite în viaţa noastră pentru ceea ce este frumos, pentru ceea ce este minunat, pentru ceea ce este vast şi astfel putem atinge infinitul. Lui Dumnezeu Îi place ca omul să fie permanent creator. Dreapta întrebuinţare pe care o dăm mentalului nostru ne face să-L iubim pe Dumnezeu şi să-i iubim şi să-i respectăm pe oameni.

Subconştientul este totdeauna prietenul nostru, trebuie doar să nu ne temem de el. Nu trebuie niciodată să daţi crezare conceptelor malefice, negative, pe care lumea urmăreşte să le introducă în el. Recunoscînd conştient Adevărul, subconştientul nostru îl întruchipează, face eforturi să îl manifeste şi chiar îl demonstrează. Aşa se trăieşte pe culmi,unde se întîlnesc fiinţele umane cu adevărat evoluate, cei înţelepţi şi cei adevăraţi, care ajung să fie eliberaţi de iluzia efemeră a răului şi trăiesc atunci în conştiinţa lui Dumnezeu. De aceea, noi trebuie să ne supraveghem în fiecare zi, de aceea trebuie să ne analizăm cu foarte marte grijă stările mentale. Gîndurile trebuie să fie alese tot aşa de înţelept cum alegeţi un diamant. Cînd aduceţi în subconştient un gînd clar şi care este dedicat binelui, armoniei, frumuseţii, iubirii, faceţi deja eforturi să fiţi un om desăvîrşit, deveniţi astfel un pionier spiritual pentru cei care n-au găsit încă această cale şi totodată deveniţi un model pentru ceilalţi.

Copyright © 2000-2011 Arta de a Trăi. Toate drepturile sînt rezervate.