Parfumul înţelepciunii

Cristian Constantin Ţurcanu

Toate articolele scrise de Cristian Constantin Ţurcanu

În aceste vremuri marcate de un pregnant caracter materialist, preocuparea faţă de înţelegerea, dezvoltarea şi evoluţia spirituală pare ca şi inexistentă. Tot mai puţini oameni consideră că filosofia, sau „iubirea de înţelepciune” mai poate să le confere soluţii la problemele cu care se confruntă. Aceasta în mare parte pentru faptul că majoritatea „problemelor” omului contemporan sunt legate de sfera preocupărilor sale materiale şi nici pe departe aceste „probleme” nu se mai suprapun cu problematicile fundamentale din punct de vedere filosofic sau spiritual. Nu ne mai întrebăm „ce este OMUL?”, ci „cine este acest om?” sau „ce este cu acest om?”.

Nu numai filosofia sau iubirea de înţelepciune a devenit desuetă ci şi cultura, în general, a devenit doar un simplu factor de divertisment. Educaţia sau învăţămîntul este incapabil de a forma cu adevărat oameni de caracter şi de o înaltă ţinută spirituală. În sfîrşit, religia este vlăguită şi subordonată economicului, politicului şi materialismului. Ne confruntăm cu o profundă alienare spirituală a întregii omeniri. Prizonieri ai propriilor noastre convingeri, extrem de condiţionaţi de spaţiu şi timp, de trupul material, aşa ne arătăm a fi la două mii de ani după naşterea celui ce şi-a propus mîntuirea lumii. Treziţi-vă! Pămîntul se scufundă! Nu vă simţiţi deja cuprinşi de apele tulburi ale neomeniei? Treziţi-vă sau veţi adormi cu totul!

Deveniţi conştienţi de ceea ce sînteţi! Treziţi Omul din voi şi însănătoşiţi-vă sufletele! În ceruri îngerii plîng. În locul cîntecelor minunate ale corurilor celeste se aude doar plînset. Fie-vă milă de sufletele voastre! Aveţi grijă de voi înşivă! Supuneţi animalul din voi pentru că altfel vom ajunge să trăim la Grădina Zoologică. Deja Noua Ordine Mondială ne construieşte cuştile. Şi pe bună dreptate ne vom merita soarta şi vom trăi în „cuşti” sau legaţi cu tot felul de „lanţuri” dacă vom rămîne doar nişte animale vorbitoare bune de corvoadă.

Nu renunţaţi atît de uşor la ceea ce oricum nu poate fi distrus, la comoara cea mai de preţ, la sufletul cu care sînteţi înzestraţi. Soluţia trezirii şi mîntuirii noastre se află în Iubire pentru că Iubirea uneşte ceea ce este dezbinat. Dumnezeu nu aşteapta să cunoaştem cu mintea noastră toate misterele lumii, adică toate ştiinţele ştiute şi chiar infinit mai mult de atît. Ştie că e prea greu şi e prea scurtă viaţa unui om pentru aşa ceva. Dar numai un dram de iubire poate să înfăptuiască miracolul desăvîrşirii.

Pare greu de conceput astăzi, dar cu toate acestea, cîndva a există o unitate deplină între oameni. Provenim cu toţii din aceeaşi familie. Toate religiile lumii care s-au dezvoltat, ca să spunem aşa regional, păstrează memoria unităţii şi a rădăcinilor comune. Este clar că toate popoarele care sînt astăzi pe pămînt au aceleaşi rădăcini. Sîntem împreună, dar nu putem trăi împreună decît iubindu-ne unii pe alţii.

Din punctul meu de vedere este foarte important să conştientizăm că toţi oamenii care există pe pămînt provin dintr-o aceeaşi „familie” care, dezvoltîndu-se în mod continuu a condus la separarea geografică a unora de alţii. Treptat, obiceiurile grupurilor s-au dezvoltat în mod autonom în funcţie de factorii de mediu şi, mai ales, de factorii economici. Un popor s-a diferenţiat din ce în ce mai mult de un altul pînă cînd am ajuns să ne considerăm a fi cu totul străini unii de alţii. Omenirea a supravieţuit astfel mii de ani, pentru că fiecare avea propriul său mediu de dezvoltare, iar relaţiile dintre popoare erau insignifiante. Imaginaţi-vă o populaţie planetară de numai cîteva milioane de oameni răspîndiţi în grupuri mai mari sau mai mici pe toate continentele locuibile! Astăzi, se dezvoltă vertiginos o conştiinţă planetară. Dezvoltarea tehnologică, creşterea numărului de oameni, rezolvarea problemelor stringente legate de hrană şi spaţiu ne-au adus din nou împreună, dar iată că nu ne putem înţelege datorită diferenţelor de mentalităţi, obiceiuri şi mai ales interese. Nu mai sîntem în perioada imperiilor bazate pe cucerirea de teritorii. Astăzi trebuie să trăim împreună, însă ceea ce ne-a adus aici este din păcate legat de supravieţuirea noastră ca trupuri materiale şi nu căutarea comună a desăvîrşirii spirituale.

Toate religiile lumii vorbesc despre existenţa unicului Dumnezeu. Cu toate acestea, creştinii îi consideră păgîni pe toţi cei care nu sînt creştini, musulmanii îi consideră păgîni pe toţi cei care nu sînt musulmani, hinduşii îi consideră păgîni pe toţi cei care nu sînt hinduşi ş.a.m.d. Ori în spatele acestei acoperiri religioase nu se ascund decît dorinţele şi fricile noastre materiale. Fiecare vrea un loc mai bun şi mai sigur pe pămînt şi în loc să ne concentrăm atenţia pe ceea ce ne uneşte ne legăm de tot ceea ce ne face să fim diferiţi şi ne oprimăm unii pe alţii. Şi aceasta numai pentru că dacă eu ma simt neputincios şi murdar trebuie să-i prezint pe ceilalţi ca fiind mai neputincioşi şi mai murdari decît mine. Vă spun însă că omenirea va ajunge din nou la o stare de unitate, chiar dacă asta presupune ca la un moment dat să nu mai rămînă decît o mînă de oameni pe planetă, după cum precizează mai multe profeţii sau apocalipse. Depinde de noi dacă ne vom da seama la timp de necesitatea de a convieţui împreună şi de a ne ajuta reciproc, din toate punctele de vedere, dar mai ales din punct de vedere spiritual.

Debarasîndu-ne de tot balastul unei religii sau alteia vom constata că se ajunge la aceleaşi adevăruri. De altfel, nici n-ar avea cum să fie altfel pentru că Dumnezeu este Unul şi chiar şi întreaga omenire a fost cîndva unită şi animată de aceeaşi cunoaştere şi simţire a Realităţii.

Copyright © 2000-2011 Arta de a Trăi. Toate drepturile sînt rezervate.