Gică, doare

Arbatel Filotheanu

Toate articolele scrise de Arbatel Filotheanu

Multă vreme mi-am detestat prenumele, trupul beteag şi viaţa plină de suferinţe şi frustrări, în care singura bucurie a fost lectura cărţilor bune. Am cochetat ani de-a rîndul, pînă la 32, cu idea sinuciderii şi dacă nu am pus-o în aplicare, s-a datorat în principal curiozităţii imense de nativ în zodia Gemenilor.

Voiam să ştiu: după nenorocirea asta ce mai urmează, dar după frustrarea cealaltă ce o să mai fie?... şi tot aşa ani în şir. Cînd am aflat de Legea acţiunii şi reacţiunii sau Legea Karmei, am înţeles că eu singur eram vinovat şi răspunzător de toate limitările pe care le trăiam zilnic!...

Nu ştiu ce va fi însemnînd pentru altcineva sau cum receptează altul aceste două silabe: gi-că… E posibil să nu aibă nici un ecou la altul, dar pentru mine semnifică inconştienţă, superficialitate şi stupiditate. Un amic mă lua chiar în băşcălie, apelîndu-mă ghiţisor… N-aş fi avut nimic împotrivă dacă părinţii m-ar fi botezat gheorghe, dar tocmai gică... hm!...

Acum toate acestea au din ce în ce mai puţină importanţă… După ce Maestrul mi-a dat un pseudonim spiritual (care nu mi-a plăcut iniţial), caut să mă detaşez complet, ba chiar să iubesc prenumele, corpul beteag şi propria-mi viaţă lipsită de prea multe bucurii, care, deşi nu mai conţine suferinţe foarte mari, e încă departe de a fi ceea ce mi-ar plăcea să fie.

Fiindcă e uşor să iubeşti un nume frumos, un corp armonios sau o viaţă plină de împliniri sufleteşti, dar să iubeşti un nume stupid, un corp diform şi o viaţă plictisitoare, este nu numai un test foarte greu de trecut, ci şi – în cazul reuşitei – o realizare mai presus de toate neajunsurile mai sus enumerate sau oricare altele.

Înţeleptul spune că Iubirea purifică fiinţa noastră, caz în care, dacă iubirea noastră pentru ceea ce nu ne place este din ce în ce mai profundă şi constantă, se transformă totul, se transfigurează totul.

Şi nume şi corp şi viaţă!... Fie că este vorba de corpul tău sau a altei fiinţe apropiate ţie sufleteşte.

Cu totul alta este vibraţia celui care iubeşte la modul divin!... acea iubire sfinţeşte tot ceea ce anterior era detestat… nu se mai pune problema atunci că nu-ţi place ceva, pentru că dacă ai ajuns să iubeşti un nume, un corp sau o existenţă indezirabilă, mai rămîn foarte puţine – dacă mai rămîne ceva – pe care să nu le poţi alchimiza prin divina iubire.

Trebuie totuşi amintit că de la intenţie, la realizare, e un drum lung şi anevoios, pe care fiecare dintre noi îl străbate în ritmul propriu, mai repede sau mai încet, în funcţie de karma sau de străduinţele lui în direcţia progresului spiritual.

Trebuie doar să vrem...

Şi dacă vrem...

Putem!

Copyright © 2000-2011 Arta de a Trăi. Toate drepturile sînt rezervate.