Suflet sănătos

Cristian Constantin Ţurcanu

Toate articolele scrise de Cristian Constantin Ţurcanu

Cu toţii manifestăm o grijă exagerata ori de cîte ori simţim o disfuncţionalitate a corpului, adică ori de cîte ori ne îmbolnăvim. Mai rar ne punem problema dacă avem un suflet sănătos şi dacă nu ar fi cazul să facem ceva pentru a-l însănătoşi. Din punct de vedere medical găsim expresii foarte interesante, pe care le ignorăm însă cu o imensă uşurinţă sau poate că doar ne arătăm astfel imensa neputinţă în faţa lor. Părintele spiritual al dacilor, Zamolxe, care a fost un tămăduitor nu doar pentru suflet ci şi pentru trup (adică, în sens clasic, un doctor), spunea că nu poţi să tratezi ochiul fără să ţii cont de cap, nu poţi să tratezi capul fără să ţii cont de minte şi nu poti să tratezi mintea fără să ţii cont de sufletul şi spiritul omului.

Suntem prea neputincioşi ca să mai vedem întregul lucrurilor şi prea grăbiţi pentru a căuta cauzele ultime ale lor. Şi totuşi, chiar dacă noi credem că avem un suflet sănătos, el nici pe departe nu se află în această stare. Ori de cîte ori ne îmbolnăvim trupeşte, cauza bolii trebuie căutată şi în stările noastre sufleteşti, în gîndurile şi sentimentele pe care le-am avut şi încă le mai avem. Şi chiar dacă, din punct de vedere trupesc, sîntem în putere şi "sănătoşi", mai trebuie să verificăm şi starea de sănătate a sufletului. Aşa cum orice boală trupească este pusă în evidenţă printr-o senzaţie dureroasă, trebuie să înţelegem că orice durere sufletească pune în evidenţă o boală a sufletului, o disfuncţionalitate a acestuia.

Constantin Noica a scris o carte despre bolile spiritului. El a identificat şase boli ale spiritului şi le-a descris în amănunţime modul de acţiune. Cu toate că s-a creat astfel un mijloc foarte bun de identificare a stării de sănătate spirituală, aproape nimeni nu-şi pune problema unei vindecări spirituale atît timp cît aceste afecţiuni nu dor aşa cum doare trupul cînd este afectat.

Practic, ori de cîte ori sîntem nefericiţi înseamnă că sufletul nostru nu este tocmai sănătos. Din punct de vedere transindividual, orice suflet care nu aspiră la desăvîrşirea sa, la decondiţionarea totală, care nu exprimă frumosul şi binele, este un suflet bolnav sau insuficient dezvoltat şi trebuie vindecat de urgenţă sau ajutat să se dezvolte înainte ca boala să contamineze şi mintea şi trupul, şi să aducă imense prejudicii.

Simptomele care ne informează cu privire la apariţia unor boli sufleteşti pot fi împărţite în patru categorii: 1) simptome tolerate, 2) simptome "capcană" 3) simptome de ordin general şi 4) simptome de ordin spiritual.

1. Simptomele tolerate sau aşa-zise normale:

viciile minore sau dependenţa de cafea, tutun, alcool sau alte substanţe cu rol excitator;
egoismul sau plasarea intereselor personale mai presus de orice;
furia şi mînia;
lăcomia şi zgîrcenia;
orgoliul şi încăpăţînarea;
dependenţa faţă de urmărirea programelor de televiziune;
hoţia;
lenea;
mîndria;
consumul de alcool.

Simptomele descrise mai sus au pătruns treptat în "normal" datorită numărului foarte mare de oameni care le posedă. Majoritatea dintre noi încă mai avem o judecată corectă şi sîntem de părere că viciile minore, egoismul, hoţia, lăcomia etc. sînt dăunătoare sufletului şi trupului, dar cu toate acestea ne lipseşte puterea de a ne opune lor. Am ajuns să ne complacem într-o acceptare tacită a imperfecţiunilor caracteriale şi comportamentale şi chiar le minimalizăm influenţa pe care o pot avea asupra dezvoltării noastre ca suflete. Pe acest fond ele ajung să se amplifice şi să pătrundă în categoria simptomelor "capcană" pe care le vom prezenta în continuare.

2. Simptomele "capcană", adică cele care sînt considerate a fi "calităţi sufleteşti" şi nicidecum boli:

ataşamentul faţă de posesiunile materiale: casă, maşina, masă, scaun etc.;
ataşamentul (în sensul dependenţei) faţă de alţi oameni;
gelozia;
viclenia sau şiretenia;
ataşamentul faţă de propriile calităţi cum ar fi: frumuseţea, inteligenţa, talentul artistic sau alte înzestrări, cu ajutorul cărora aspirăm la putere, plăcere, bogăţie şi faimă;
preocuparea excesivă de a fi "în rînd cu lumea".

Dintotdeauna omul a considerat mai multe lucruri ca fiind absolut necesare în viaţa sa. Însă adeseori facem eforturi considerabile pentru a dobîndi chiar ceea ce ne este dăunător. Parcă am înnebunit cu totul - ne străduim să ne îmbolnăvim şi să ne legăm sufletul de cît mai multe lucruri cînd, în mod normal, ar trebuie să-l eliberăm de orice condiţionări. Chiar dacă pare absolut normal să fim preocupaţi în viaţă de bani şi de cît mai multe "lucruri de valoare", totuşi acest lucru cînd devine singura sau cea mai importantă preocupare a noastră este semnul unei boli sufleteşti. În conformitate cu piramida lui Maslow, toate acestea fac parte din nevoinţele de bază. A-ţi orienta întreaga viaţă doar în direcţia satisfacerii nevoinţelor de bază legate de hrană, sex, adăpost, nu scoate în evidenţă decît o lipsă de maturizare sufletească. "Uitaţi-vă la păsările cerului. Ele nici nu ară nici nu seamănă şi totuşi Domnul are grijă de ele." La un moment dat sufletul trebuie să părăsească preocuparea exclusivă faţă de nevoinţele primare, pentru că altfel riscă să rămînă "subdezvoltat" ceea ce va atrage ulterior serioase tulburări psiho-somatice.

3. Simptomele de ordin general

starea generală pe care o resimţim dimineaţa imediat după ce ne-am trezit (dacă nu prea ne vine să ne dăm jos din pat, dacă ne gîndim la greutăţile care vor urma peste zi, dacă nu zîmbim, dacă nu sîntem fericiţi că am început o nouă zi toate acestea sînt semnele unui suflet împovărat);
calitatea somnului şi a viselor (un somn agitat şi întrerupt de coşmaruri iarăşi ne arată un suflet bolnav);
comportamentul pe care îl avem atunci cînd sîntem singuri (dacă atunci cînd sîntem singuri vorbim altfel decît atunci cînd sîntem în prezenţa cuiva, de exemplu);
reacţia violentă la criticile juste sau nejuste ale celorlalţi;
permanentizarea unei stări predominant pesimiste;
tristeţile prelungite sau permanentizarea unei stări predominant melancolice;
depresiile sau nevrozele de orice tip;
frica faţă de schimbare şi în general frica faţă de necunoscut;
fricile de orice fel, inclusiv frica de moarte.

4. Simptomele de ordin spiritual

lipsa credinţei în Dumnezeu;
incapacitatea de a iubi;
incapacitatea de a ierta;
luarea în derîdere a lucrurilor sfinte;
ignoranţa;
fanatismul religios, intoleranţa.

Pentru a nu rămîne doar cu aspectele negative în minte, să vedem acum care sînt caracteristicile unui suflet sănătos:

credinţa în Dumnezeu;
capacitatea de a ierta şi de a iubi;
gîndirea pozitivă;
optimismul, deschiderea faţă de ceea ce este nou şi benefic;
toleranţa bazată pe înţelegerea superioară a ordinii vieţii;
capacitatea de a răbda;
puterea de sacrificiu;
somnul liniştit şi odihnitor;
simţul umorului;
simţul dreptăţii;
inteligenţa naturală;
aspiraţia la desăvîrşire, dorinţa de a evolua permanent;
puritatea;
practicarea zi de zi a exerciţiilor spirituale specifice căii pe care o urmăm;
omenia, dragostea faţă de oaspeţi;
încrederea în sine;
capacitatea de a realiza eforturi acolo unde în aparenţă (din punct de vedere egotic) nu avem nimic de cîştigat, adică munca dezinteresată;
dragostea faţă de frumos;
dragostea şi respectul faţă de înţelepciune şi înţelepţi.

Din punct de vedere spiritual sufletul unui om este sănătos dacă şi numai dacă face totul pentru a se desăvîrşi.

Ştiu că este strîmtă poarta care duce la sănătatea sufletului dar cine îşi doreşte cu adevărat să se desăvîrşească va găsi întotdeauna susţinerea de care are nevoie şi puterea de a se menţine pe cale.