Cuvîntul

Ghiocel Balan

Toate articolele scrise de Ghiocel Balan

Nu-ţi vei regăsi sinele decît în faţa adevărului - Pearl Bailey

Am citit în ultima vreme mai multe romane a căror acţiune se petrecea în urmă cu cîteva sute de ani. Ceea ce m-a frapat cel mai mult a fost importanţa cuvîntului rostit şi cît de mult s-a deteriorat în prezent. Azi funcţionează cu totul alte legi nescrise, alte obiceiuri de comportament, iar noi nici măcar nu ne dăm seama cît am decăzut.

Cînd cineva spunea că va face un anumit lucru, nimeni nu se îndoia că aşa va fi, că măcar acel om va face tot ce-i stă în putinţă să-şi respecte cuvîntul. Era de neconceput altfel. Cu siguranţă că existau şi minciuni, dar erau aşa de evidente şi cu urmări atît de negative din partea întregii comunităţi, încît legea firii filtra mincinoşii printr-o selecţie socială inexorabilă. Cel ce nu-şi respecta cuvîntul era deposedat de onoare, iar cei tentaţi să-i urmeze exemplul trebuiau să se gîndească de zece ori înainte de a îndrăzni să încalce această obligaţie morală elementară.

Nu ştiu cînd s-a produs trecerea la împărăţia minciunii, dar iată ce constat azi:

Toţi politicienii mint de sting.

Reclamele comerciale – la fel.

Băşcălie pe toate canalele. Bîrfe, calomnii, toate modurile greşite de a folosi cuvîntul.

Ca să nu mai spun de maltratarea limbii romîneşti, de parcă am fi o ţară de analfabeţi.

Iar Minciuna domneşte ca la ea acasă.

Pînă şi prietenii promit să dea măcar un telefon, dar mereu găsesc altceva mai important şi mai urgent. Stabileşti o întîlnire? Cîţi vin la timp? Mai ales femeile consideră că a fi punctuale la o întîlnire de dragoste denotă o slăbiciune. Iar oricine e nepăsător cu adevărul în lucrurile mărunte, nu e demn de încredere nici în cele importante (constatarea îi aparţine lui Einstein)

Ne-am obişnuit cu minciuna, a nu-ţi respecta o promisiune e ceva banal, toată lumea o face. Mark Twain spunea că nu mai e nevoie să ţinem minte pe cine am minţit, ce minciuni am spus şi cui - doar rostind adevărul.

Dar e grav. E foarte grav. Nu-l putem primi astfel pe Dumnezeu în inimile noastre, căci, minţind atît, L-am alungat fără să ne dăm seama făcînd loc pentru altcineva. Degeaba mergem la biserică să ne spovedim, cu o floare nu se face primăvară. Dacă ne mărturisim păcatele odată pe an, iar în rest reîncepem să promitem şi să ne călcăm cuvîntul iar şi iar, nu schimbă nimic, aşadar nimic nu se va schimba în bine în jurul nostru.

La început a fost Cuvîntul. Dar ce-a mai rămas acum din el?

Copyright © 2000-2011 Arta de a Trăi. Toate drepturile sînt rezervate.