Din afara vieţii

Cristian Constantin Ţurcanu

Toate articolele scrise de Cristian Constantin Ţurcanu

O excursie la munte poate fi un bun prilej de a mai afla cîte ceva despre tine. Măcar o ieşire pe un vîrf de deal din apropierea oraşului sau a satului în care trăieşti te poate ajuta să vezi ce mai este viaţa ta, cine mai eşti, în ce direcţie te îndrepţi. Privind de sus şi din afară spaţiul în care îţi trăieşti cea mai mare parte a vieţii poate avea ca efect o trezire a sufletului sau cel puţin o limpezire a gîndirii.

Dar nu vă duceţi în vîrful dealului ca să faceţi grătar sau să bateţi mingea sau să ascultaţi la căşti ultimele hituri. Nici nu vă duceţi pentru a lăsa să curgă în voi şi din voi apele tulburi şi adînci ale melacoliei, nostalgiei, ale resemnării sau regretelor de tot felul. Lăsaţi undeva mai jos toate astea, lăsaţi deoparte ceea ce s-a adăugat vieţii voastre şi nu a fost ceva dorit dinainte. Dacă vă puteţi dezbrăca de toate cele ce s-au lipit de sufletul vostru fără să le fi dorit puteţi să vă reconectaţi astfel la ceea ce aţi fost hărăziţi să fiţi în această viaţă. Să ne găsim cursul firesc şi profund al aspiraţiilor visate în vremurile în care tineri fiind aveam încă o mare libertate şi putere de a trece dincolo de graniţe, de limite, de dureri şi frici. Să ne găsim, regăsindu-ne. Pe mulţi, cei trecuţi de 40-50 de ani ne macină astfel de gînduri... cum că ne-am cam pierdut pe drum, cum că ne-am cam rătăcit în meandrele vieţii şi nu mai ştim ce sîntem, unde sîntem sau cine sîntem! Însă toate aceste gînduri nu exprimă decît regrete tardive şi nocive. Viaţa nu trebuie văzută ca un film sau ca o carte în care povestea derulată pare a avea logică, pare a fi bine închegată, pare a fi limpede şi cursivă. Viaţa e mult mai complexă şi nu seamănă niciodată cu vreun film sau vreo carte. Dacă pornim de la premiza că există Dumnezeu şi că acesta este eminamente BUN, iar noi sîntem copiii lui dragi, înseamnă că EL ne dă permanent ceea ce este mai bun pentru sufletul nostru. Chiar şi atunci cînd nu ne împlineşte dorinţele sau ne aruncă în suferinţe cumplite este pentru binele sufletului nostru. Tot ce ne trebuie este o perspectivă ceva mai largă asupra vieţii. Numai că pentru a obţine perspectiva mai largă asupra vieţii trebuie să te detaşezi de ea. E cel mai greu pardox căruia sîntem chemaţi să-i facem faţă. Ca să ai ceva trebuie să renunţi la dorinţa de avea acel ceva. Ca să înţelegi viaţa şi să te bucuri de ea aşa cum este trebuie să te detaşezi de ea. Cu cît te încleştezi mai mult de viaţă şi de bucuriile ei cu atît îţi scapă mai mult şi trăieşti mai puţin, dar aici nu mă refer la longevitate, ci la intensitatea şi bucuria de a trăi. Cu cît vrei să prinzi mai mult din viaţă cu atît mai mult o vei pierde. Aceste lucruri sînt cunoscute de mult. Le spunea şi Iisus contemporanilor săi, le-au rostit filosofii, sfinţii vremurilor mai mult sau mai puţin îndepărtate şi cu toate acestea mulţi suferim şi ne comportăm ca şi cum nu le-am şti.

Viaţa se vede cel mai bine din afara vieţii. Viaţa se trăieşte cel mai bine atunci cînd nu te gîndeşti cum să trăieşti! Să ne fie dor să mai gîndim, să nu ne mai amintim că ştim să gîndim... să trăim... să visăm... să nu ne lăsăm afectaţi de rănile zilei de ieri.

Copyright © 2000-2011 Arta de a Trăi. Toate drepturile sînt rezervate.