La polul opus... un grăunte de speranţă!

Veronica Dogărescu

Toate articolele scrise de Veronica Dogărescu

Te-ai gîndit vreodată la tine cu adevărat?... Ai căutat vreodată înţelesuri mai mult decît subînţelese din fiinţa ta? Cum reuşeşti să ajungi acolo unde-ţi e hărăzit fără să te umpli de năprasnicul vifor al societăţii post-comuniste, capitaliste, atunci cînd şti şi vezi pe unde o iau cărările tale? Vezi, observi şi investighezi fiecare detaliu ce compune lumea în care te afli, cauţi răspunsuri la care replicile stau în suspans sau pur şi simplu nu vor să coboare din acel haos filozofic ce s-a format deasupra viziunii tale sedimentate asupra existenţei. Este greu, din ce în ce mai greu iar singura ta salvare pare a fi, pentru moment, raftul cu cărţi pe care atent le-ai selecţionat pentru a-ţi forma gîndirea, cea care te va purta prin tot acest haos social al vieţii şi poate sfaturile date de vreun slujitor al intelectualismului grobian scos parcă forţat din bagajul cultural al unei perioade neînsemnate. Nu, nu este o lamentare, nici o pătrundere forţat filozofică a dilemei conştiinţei sau a neliniştilor sufleteşti, este pur şi simplu o încurajare, un îndemn la solidaritate şi credinţă, cea adevărată, menită a te susţine pe un drum sigur, din care nu te vei întoarce automat la primul obstacol întîlnit. Văd, eşti nehotărît... o iei ba în stînga, ba în dreapta şi nu te poţi decide. Te vezi scufundat în personalitatea ta formată de perioada tulbure a copilăriei, adolescenţei şi ţi-e frică să nu te schimbi cu 180 de grade faţă de ce erai. Nu, nu accept resemnări... nu vor face decît să te ducă la amînări şi întreruperi ce vor schimba radical progresul tău. Îl vor întoarce la faza incipientă sau chiar te vor da peste cap. Din fiecare parte primeşti lovituri, eşti înconjurat de atîta informaţie încît simţi că nu mai faci faţă şi te închizi în propria carapace pînă cînd furtuna se mai linişteşte. Îţi dau un sfat: adună-te!... Este singurul mod în care pot face ceva pentru neliniştea ta şi felul meu de a-ţi fi alături. Începe prin a face progrese mărunte şi durabile, observă-ţi mersul şi consolideaza-ti-l prin credinţă, roagă-te de fiecare dată cînd cedezi sau simţi că dai înapoi... îndura greutatea şi ai speranţă, gîndeşte-te la cît de mult bine poţi face atît ţie cît şi celor din jur şi nu aştepta recunoaştere imediată, fiecare are la rîndul său un drum greu. Vezi şi partea plină a paharului şi scoate orice fel de îndoială din mintea ta (adu-ţi amite că cine se îndoieşte de Dumnezeu nu respectă Crezul, nu respectă poruncile Lui şi deci nu crede cu adevărat). Foloseşte credinţa că pe o armă sigură şi mergi înainte fără nici un fel de teamă, din greşelile pe care le vei face vei învăţa, iar Domnul este bun şi nu te va lăsa să greşeşti amarnic! După fiecare progres du-te şi roagă-te Lui, şi cere-I mai mult, du-te la slujbe şi tine canoanele bisericeşti! Împacă-te cu lumea şi deschide-te cu sufletul celor din familia ta! Vei observa că mersul lucrurilor se va schimba radical iar tu vei fi alt om! Este greu, ştiu, este atît de greu încît simţi că nu poţi răzbate, dar asta o spui acum, nu o vei mai spune şi la jumătatea drumului, pentru că te vei obeserva, vei vedea că eşti altcineva iar valorile tale vor fi altele! Te vezi cum erai şi cum eşti acum, sînt două persoane diferite, dar negura în care te aflai, în care nu credeai şi te amărai a fost luminată de ceva, o licărire ce te-a scos treptat şi te-a adus aici, la viaţă, unde respiri un aer curat şi zidurile cetăţii tale sînt de neclintit... La polul opus... un grăunte de speranţă!

Copyright © 2000-2011 Arta de a Trăi. Toate drepturile sînt rezervate.