Pagini de jurnal

Brida

Toate articolele scrise de Brida

Trăiesc un basm, un vis în care Divinitatea prin Graţia ei m-a binecuvîntat lăsîndu-mă să înţeleg simţind de ce am venit aici, în această miraculoasă existență, pentru a Te simţi înţelegînd!

Mesajul, muzica, imaginile şi în seara aceasta versurile după ce „în glumă" mi-ai spus că mă vei aştepta ACOLO - unde e posibil să pleci înaintea mea - şi-mi vei arăta drumul... tot ceea ce am trăit în această existență pus în lumina catifelată care mă mîngîie atunci cînd sînt în mîinile tale în visele mele... Cine sînt Eu? Cine eşti Tu?... Ştiu doar că acolo, în lumea mea, doar acolo în universul meu am voie să recunosc Cine eşti, Cine sînt, am voie să trăiesc libertatea Iubirii - acolo sînt aproape de Dumnezeu!

(4 martie 2007)

***

Cu o noapte înainte visasem că eram aplecată, peste un petec de pămînt, milit, în care căutam cu gravitate dar detaşată un lucru strălucitor, care trebuia scos la lumină, curăţat, protejat cu lumina fiinţei mele... s-a oprit cineva... mi-am ridicat privirea simţindu-mă scăldată în lumina ochiilor Lui prin ochii tăi... era Isus... am fost mirată dar nu uimită... îl priveam... toată Iubirea din Univers curgea prin mine... i-am simţit mîngîierea contopindu-mă cu eternitatea fiinţei Lui... şi... m-am trezit în mîngîierea Lui prin braţele Tale...

(8 martie 2007)

***

Mă întorc în Universul din care am ieşit pentru o clipă pentru a Te recunoaşte, pentru a Te regăsi, pentru a-Ţi aminti clipa Cercului închis cu centrul pe circumferința sa... încă nu-şi aparţinea deoarece încă nu exista, ERA doar... în el, Lumina era neîncepută... era doar un sentiment al strălucirii Vidului...

Începuturile vor fi mereu altfel dar, şoapta sufletului meu rămîne... îţi atinge fruntea într-un sărut de sclipiri catifelate, îţi mîngîie tîmplele gînditoare la devenirea omenirii şi aplecată la picioarele tale, îţi trimite razele adîncului tău... cînd vei îngenunchia pentru rugă, vei auzi murmurul ei... să păşeşti cu grijă să nu striveşti şoapta sufletului meu!

(9 martie 2007)

***

Citeam undeva că, gîndurile de dragoste respiră din plin în zilele de început de primăvară. Aşa este, aşa am trăit eu respirînd altfel, mai mult decît aer, pentru a mă putea scufunda apoi pentru mult timp; doar că scufundarea mea este un zbor în înălţimea tainei Lui... ţi-am spus o dată că eu simt în acelaşi timp şi adîncul şi înaltul!

Citindu-mă, rămîi în stări de contemplare – îmi spuneai. Sînt binecuvîntată dacă ceva din fiinţa ta tresare la atingerea adierilor mele... sînt nepreţuite clipele pe care mi le dăruieşti prin prezența sau gîndul indreptat spre mine!

Prietenia noastră, Iubirea spirituală pură pe care o împărtăşim la cote sublime, ne face nouă bine dar şi altora – îmi spuneai. Am simţit acest lucru de mult dar de ceva vreme l-am şi conştientizat. Această Iubire spirituală pură mă face să mă simt o fiinţă aleasă şi să mă întreb „Oare Cine sau Ce sînt eu" de vreme ce nu sînt simplu în preajma ta, ci sînt în acest fel?

Am aşteptat, uneori am căutat în drumul meu un miracol, miracolul Iubirii... au trebuit să treacă toţi aceşti ani pentru a înţelege că miracolul Iubirii nici măcar nu este în mine, sînt chiar eu!!! Noi oamenii, sîntem de fapt miracole ale Iubirii, dar trebuie să ne aflăm sufletele pentru a ne găsi!

Iubirea spirituală pură dintre noi este arhetip... şi mai mult decît să trăieşti arhetipul Iubirii, ce poate fi?... ELIBERAREA... ajungi în Lumina Iubirii topindu-te în Creator... şi atunci cînd El îmi trimite mîngîierile Lui prin privirea şi gîndul Tău ce aş mai putea dori?

Acum cîteva ore, în seara, am trăit un moment de cădere necunoscut încă, atît de puternic încît m-a zguduit şi fizic şi psihic... dar am cerut ajutor Lui şi Sufletului Tău şi el, ajutorul a venit... în seara aceasta am urcat mai multe trepte ... acum sînt mai departe sus decît în urmă cu 10 zile... şi-i mulţumesc cu umilinţă pentru că m-a făcut să găsesc acel ceva strălucitor pe care-l căutăm în vis, m-a ajutat să-l curăţ şi mi-a lăsat lumina fiinţei mele pentru a-l proteja... prin mîngîerea lui Isus, prin braţele Spiritului Tău!

(10 martie 2007)

***

...îţi mulţumesc deoarece îmi permiţi să-ţi simt printre rîndurile... să-ţi citesc printre gîndurile...

(13 aprilie 2007)

***

...şi ţie îţi este dor...

...prin ochii tăi vorbeam cu sufletul tău... aşa am simţit eu deodată ieri, ridicîndu-mi ochii din... ochii tăi... cei care m-au oprit între lumi...

...simt ca această săptămînă va însemna ceva pentru mine... am plecat în neant ca niciodată... dacă îmi analizez (cu ochii unui om „normal") hotărîrile aş spune că sînt nebună... şi totuşi... Dumnezeu mă iubeşte, dacă ai şti cît de intens simt această trăire, dacă ai şti cum îi simt mîngîierea!...

(28 mai 2007)

***

...vreau să obţin doar ceea ce vrea Dumnezeu să-mi dăruiască... şi lucrul acela îl primesc oricum, indiferent de dorinţa/voinţa mea... observ ceea ce se petrece cu devenirea mea în timp ce mă implic în taina existenţei mele...

(5 iunie 2007)

***

În seara aceasta, ascultam o emisiune la Postul de Radio Romînia Cultural. La un moment dat, cîteva cuvinte ale lui Vasile ANDRU referitoare la bucurie, curăţare, împlinire prin lumina, m-au dus cu gîndul la lumina albă necreata despre care se vorbea, mai bine zis la tipurile de lumină, începînd cu cea fizică/materială, trecînd prin cea a intuiţiei şi culminînd cu lumina necreată care nu poate fi descrisă în cuvinte.

Mă fascinează ceea ce a trăit Moise atunci cînd a fost chemat a doua oară pe munte, atunci cînd el L-a rugat pe Dumnezeu să i se arate. Dumnezeu i-a spus că îl va ascunde într-o grotă şi îl va acoperi cu mîna sa pentru a nu-i vedea faţa altfel riscînd să fie neantizat aşa încît Moise a văzut doar spatele Domnului. La fel de fascinant este coborîrea lui Moise de pe munte, lumina pe care o radia fiind atît de puternică încît el la rîndul său nu putea fi privit. Dar dacă de fiecare dată îşi acoperea chipul cu un văl în momentele în care le vorbea oamenilor, cînd îi vorbea lui Dumnezeu, îşi ridica vălul. Felul în care Dumnezeu îi vorbeşte lui Moise, ca unui prieten, cu acea căldură şi protecţie manifestate prin acest mod de adresare... Doamne cum ştiu că ştiu uneori!... mă scald în stări indescriptibile!...

Anul acesta chiar este unul special pentru mine... evoluţia se petrece şi fără să vrem dar e mai fascinantă dacă o şi conştientizăm...

(11 iunie 2007)

***

Murmuram o melodie pe care o simţeam nouă şi veche totodată... un glas care nu-mi aparţinea dar care venea din adîncul meu îmi cerea să îţi dăruiesc frumuseţea acelor armonii...

În această dimineaţă, pentru a doua oară m-am trezit pe la orele 4 şi ceva ramînîd trează cu tine-n gînd... precum perlele născute din frămîntări interne uriaşe care au loc în cochiliile scoicilor, sînt nepreţuite momentele prin care sufletele noastre comunică tainic... aceste momente merită protejate în căldura gîndurilor noastre...

...viaţa mea este încîntătoare şi fascinantă deoarece privirea ta a poposit odată asupra ei...!

(12 iunie 2007)

***

Aşa spontan cum se petrec la mine lucrurile minunate, am simţit că îţi pot trimite o adiere din fiinţa mea, că te pot privi în ochi mulţumindu-ţi pentru clipele miraculoase pentru care m-am născut! Cînd îmi îndrept gîndurile spre tine simt clar cum nivelul vibraţiilor mele creşte în acelaşi timp în care percepţiile mele ating profunzimi incredibile... cred că Lumina Albă din momentul trecerii va avea un chip şi acela va fi al tău...

(12 august 2007)

***

Îmi doresc ca de departe să îţi fiu aproape şi îi mulţumesc Creatorului pentru că deşi departe te simt lîngă mine cînd îmi este mai greu şi cînd mă mai împiedic; nu încetez să mă minunez de miracolul existenţei tale, miracol în care fiinţa mea se scufundă pentru ca de fapt să fie înălţată... nu încetez să mă minunez de miracolul existenţei mele în preajma Ta...

(16 noiembrie 2007)

***

Am văzut pe „ecranul" sufletului meu... Sufletul Lui!... al Celui care a plecat împreună cu mine atunci, de demult, din început, din Lumina Iubirii... mai întîi Creatorul a simţit, a iubit şi apoi a creat Lumina pentru a îmbrăca Iubirea cu ea!... azi noapte am trimis către Cel care îmi însoţeşte miracolul existentelor prin universurile create pentru a mîngîia Lumina din mine, am trimis sufletul meu, înclinat mereu în faţa Lui... aripile mele care cîndva vor zbura... acum însă mi-am reamintit că aripile mele au voie doar uneori să zboare... în vis!

(19 decembrie 2007)

***

„...explozii, implozii sau pur şi simplu repaus sau tăcere..."

...se petrece astfel încît să fi trecut prin aceste etape şi chiar să le fi experimentat în cumul...

Îi mulţumesc Lui pentru că-mi trimite Iubirea prin Tine... îţi mulţumesc Ţie pentru că rămîi canalul prin care iubirea de la El curge şi spre mine... cadoul de aseară... l-am trăit şi l-am asimilat în ceea ce Dumnezeu mi-a dăruit prin el... pentru mine este sacru tot ceea ce îmi trimiţi... chiar atunci cînd, uneori, parcă ai vrea să banalizezi gestul... ştiu că ceea ce trăiesc este miracolul Său, simt ca „spaţiul" dintre noi este altă lume, cea reală!!!... şi-ţi mulţumesc pentru îmbrăţişarea de care am nevoie din cînd în cînd... şi-ţi mulţumesc pentru DARUL TĂU!!! ... adus tocmai de acolo de demult...

(19 decembrie 2007)

***

Noaptea trecută, lacrimile curgeau tăcute, neştiute, înveşmîntate în străluciri... ardeau şi-mi luminau sufletul ca o iniţiere în taina Ta... ca atunci cînd în urmă cu multe mii de ani, îmbrăcaţi în haine albe, pe un vîrf de munte, în faţa unei case simple dar sacre, mă strîngeai la pieptul tău şi... era de ajuns să fiu cu Dumnezeu...

(19 decembrie 2007)

***

Te priveam, în seara aceasta... Dumnezeule, cît de frumos erai! Am avut un sentiment de admiraţie atît de plenar, încît dorul de Iubitul meu ceresc s-a diminuat în acele momente şi am simţit crescînd năvalnic dorul de Dumnezeu. Am simţit şi înţeles starea învingătorului smerit în fata Divinităţii... am simţit că te privesc în adîncul luminii necreate... Doamne, cîte am mai simţit în veşnicia cîtorva clipe!!!

Anul acesta l-am început cu un dor (greu de redat în cuvinte) pentru Creatorul nostru... cît de suav îi simt Iubirea, cît de subtil îmi vorbeşte despre Lumina din care sînt clădita, cum îmi smereşte paşii înclinîndu-mi-i în faţa Ta...

(16 ianuarie 2008)

***

Acum sînt doar Spirit în Lumină! Să vreau să ştiu sau doar să mă topesc topind în Iubire raul planetei!? Cum să nu revin cu gîndul la ce simţeam şi afirmam nevinovată şi pură fiinţa atunci, în adolescenţă şi mai tîrziu, şi mai tîrziu... „Doamne, ce caut eu în această lume? M-am rătăcit cu siguranţă deoarece eu simt că sînt Iubire pură care se va înălţa şi va exploda în miliarde de steluţe de IUBIRE STRĂLUCITOARE care vor reveni pe Pămînt, cîte una în fiecare suflet, astfel spiritele găsindu-şi Iubirea în lumină, pe ele însele regăsindu-se, simţindu-l pe El, Creatorul..."... şi dacă unde este Iubire, este El... şi dacă Eu sînt Iubire... atunci Eu sînt El şi El este fiinţa mea... şi DOAMNE, FACĂ-SE VOIA TA!

(6 februarie 2008)

***

Îţi spuneam de starea rafinată a trăirilor mele din ultima perioadă... cîndva (deja este „cîndva")... prin '99 sau 2000 cineva m-a binecuvîntat iar starea etalon de atunci reuşind să o readuc în mine în multe momente, armonia şi pacea curgînd constant. În Bucureşti, în metrou, simţeam ca din mine pleacă raze de lumină şi armonie către ceilalţi călători.

Acum, pe fondul acestei linişti, simt un „lichid" de energie luminoasă şi catifelată (cam acestea sînt comparaţiile pe care le găsesc) care se scurge prin cerul gurii înspre mijlocul pieptului dar în acelaşi timp se „scurge" şi în sus în craniu... corpul întreg este umplut de această „substanţă”... am senzaţia că voi pluti efectiv... şi acest fapt se petrece în timp ce lucrez în planul obişnuit al existenţei.

(6 martie 2008)

***

„Nemişcaţi, fata şi bărbatul stau faţă în faţă, ochi în ochi. N-au schimbat nici un singur cuvînt. Şi dacă îşi vorbesc, o fac pe altă cale decît cea a conştiinţei, unde intervin ideile şi cuvîntul - se înţeleg printr-un flux subteran, în adîncimi nepătrunse. De vorbit, sigur îşi vorbesc - altminteri cum de i-ar fi coborît linişte în suflet? Şi o încredere aproape senină - cînd pînă atunci se zbătuse, zbuciumată, luptînd cu deznădejdea?... dragostea adevărată, dragostea irezistibilă e o regăsire, nu-i decît reînnodarea iubirii dintr-o altă viaţă!" Karl Gjellerup „Călători în eternitate"

...(o poveste citită în 1984... atunci am înţeles că îmi va fi dat să-L cunosc şi să îi simt iubirea şi în această existentă... şi fără să-L caut, l-am aşteptat... şi fără să-mi spună, mi-a vorbit... şi mîngîindu-mi sufletul, mi-a înălţat spiritul şi m-a scăldat în blîndeţea privirii Lui ajutîndu-mă să cred în miracolul fiinţei mele care este... Iubirea... LUI!)

(10 martie 2008)

***

...aşa după cum ştii, informaţiile care mă ajută să urc sau, cine ştie, să cobor în mine, le primesc în diverse forme... în cîmpul acesta rafinat de înţelegere în care mă găsesc, trăiesc constant cuantele misterioase ale Creaţiei... această stare pe care nu o pot defini... îmi este de ajuns că trăiesc ceea ce trăiesc... NONEXISTENŢĂ...

(2 mai 2008)

***

Vezi Tu, Fiinţă de Lumină, un anumit gen de „înţelegere" mă „străduieşte” să îţi redau ceea ce îţi spuneam referitor la transcenderea IUBIRII adică la transcenderea LUI.

EL este IUBIRE, acele particule „materiale" de Iubire şi de Dumnezeu pe care le-am „simţit" în acest timp binecuvîntat... aceste particule însufleţesc Creaţia şi asta ştim bine amîndoi fiindcă am trăit experienţa iubirii de cîteva ori măcar... EL (IUBIREA) nu poate fi transcens (transceansă) aşa după cum înţelege mintea limitată, aşa după cum simte sufletul care, chiar dacă ajunge într-un final în EL, are totuşi limite, este drept un alt fel de limite, aproape necuprinse de minte, dar tot limitări rămîn.

Aceste particule „materiale” vin din ACOLO, ACEL NENUMIT, SUPREMUL ABSOLUT... sînt denumiri pentru că aşa este mintea noastră, trebuie să numească ca să poată înţelege (nu simt nevoia să le numesc pentru că le „înţeleg” în ALT FEL dar într-o relatare trebuie să te înţeleagă şi interlocutorul)... ACOLO, aceste particule „materiale” de Dumnezeu, de Iubire, sînt altceva, sînt NIMIC... el, NIMICUL, suferă un proces de „alchimizare” (să-i spunem şi lui aşa) astfel apărînd particulele „materiale” de Dumnezeu, de Iubire.

Dar ACOLO ele sînt NIMIC cu atributele NIMICULUI... eu am fost ACOLO în anul ce a trecut „înţelegînd” că trebuie să transcend nu doar iubirea pe care tu o ştii ci IUBIREA... şi am tot spus că am simţit FĂRĂ SĂ SIMT... am simţit atributele NIMICULUI... sînt încercări de a descrie ceea ce nu poate fi descris, ceea ce, vorba maeştrilor, poate fi doar experimentat... dar cum spuneam, chiar şi verbul „a experimenta” este impropriu, ca orice alt cuvînt.

Aceste particule „materiale” de Dumnezeu, de Iubire au acele atribute care au permis formarea „fiinţei” lui Dumnezeu, „fiinţei” Iubirii... aici simt Taina transcendentei... în omnipotenta IUBIRII, omnipotenta lui Dumnezeu... nu am perceput/înţeles/simţit dacă am trăit, dacă am ajuns ACOLO pentru că mi s-a permis pur şi simplu deoarece era scris în destin/karma etc... dacă am ajuns ACOLO pentru că mi s-a permis deoarece am învăţat, am rămas permanent conectată la Iubirea necondiţionată pentru Dumnezeu văzîndu-se acest lucru în modul în care se derulează existenţa aceasta sau... am ajuns acolo pentru că trăind înţelegeri după înţelegeri, aprofundînd mereu şi mereu Iubirea altfel spus fiinţa lui Dumnezeu, în mod natural am pătruns în acele particule „materiale” de Dumnezeu, de Iubire suferind procesul invers acelei „alchimizari” (proces reversibil în „înţelegerea” mea) ajungînd astfel NIMIC.

Mereu se petrece aşa: căutînd să-ţi relatez fiinţa mea, îmi explic mie, mai bine zis minţii mele, ceea ce DOAR ESTE.

Lăsînd deoparte persoanele şi gîndindu-ne la fiinţe doar, simt pînă şi eu cîtă fascinaţie, cîtă dumnezeire este în evoluţia pe care o experimetez... dacă sînt atît de departe fiind ACUM atît de aproape este DOAR prin raportare la fiinţa TA... doar astfel se putea să ajung ACOLO... şi ACUM, AICI, sînt împlinită, fericită, binecuvîntată, îndumnezeită... şi detaşată chiar şi de ACOLO... pentru că ACOLO este în mine...

(4 februarie 2010)

Copyright © 2000-2011 Arta de a Trăi. Toate drepturile sînt rezervate.