Editorial: Criza inteligenţei – o realitate periculoasă

Cristian Constantin Ţurcanu

Toate articolele scrise de Cristian Constantin Ţurcanu

Dacă mă gîndesc la anii de dinainte de 1990 nu aş fi crezut pe atunci că voi ajunge să văd atît de multă informaţie, atît de multe cuvinte, scrise, rostite, o atît de mare abundenţă de idei, de interpretări, de studii, de statistici. Este adevărat că nu sînt un vizionar bun, de exemplu, n-am nici cea mai mică idee în predictibilitatea pieţei, altfel aş fi speculat de-a lungul anilor fluctuaţiile valutare, dar în domeniul cărţilor şi al cuvîntului credeam că înţeleg mai bine lucrurile şi pot să le intuiesc mai uşor.

Găseşti acum cel puţin o carte pentru orice domeniu te-ar interesa; s-au scris cărţi, articole, s-au făcut studii în toate domeniile vieţii. Există chiar o inflaţie de idei, uneori doar de cuvinte înşiruite, inclusiv în domeniul cel mai important şi anume OMUL, Viaţa!

Dacă vă mai interesează să găsiţi vreun răspuns la întrebarea „Ce este OMUL?” aveţi acum la dispoziţie o mulţime de surse cu răspunsuri instant. Există chiar şi cărţi, multe dintre ele pertinente, ba chiar de-a dreptul valoroase, însă la o astfel de întrebare contează doar ce poţi să-ţi răspunzi singur! De aceea astfel de întrebări vor reapărea mereu şi mereu cît vor fi oameni care să gîndească!

Este de bun simţ pentru orice om cu spirit cercetător să verifice mai întîii ce lucrări există în domeniul asupra căruia şi-a manifestat interesul. Procedînd astfel aproape toţi constatăm că ideile care începuseră să nască în tine oarece senzaţii de entuziasm şi să aprindă cîteva lumini, deja au fost exprimate de altcineva, au fost cercetate şi consemnate într-o carte, într-un articol, într-un raport de cercetare sau într-un interviu preluat pînă şi de tabloide. Internetul, televiziunile, ziarele şi revistele, radiourile toate se află cam în aceeaşi situaţie în prezent. Se simte că există un pericol al epuizării resurselor. Cuvintele sau mai exact ideile sînt pe sfirşite. Deja se reciclează mult gîndurile şi ideile specifice oricărui domeniu. Ne vom confrunta în curînd cu serioase probleme de gîndire. Dar dacă ţinem cont că pînă acum n-am fost un vizionar prea bun, această previziune a mea n-ar trebui să vă neliniştească. De fapt nici nu ştiu dacă e previziunea mea. Cine ştie cîţi oameni n-au formulat-o deja, cine ştie dacă nu cumva cineva şi-a susţinut şi teza de doctorat pe această temă! Dar nici nu am de gînd să cercetez, dacă au fost sau nu formulate deja aceste idei. La urma urmei nici nu contează prea mult. Nu are de suferit decît „profesionalismul”.

Există în domeniul cuvintelor, în domeniul gîndirii o similitudine cu domeniul energetic bazat pe extracţiile de petrol. În domeniul consumului de petrol se tot spune de ceva timp că ne vom confrunta în viitorul apropiat cu epuizarea resurselor. În lipsa petrolului, fără să fi găsit deja o sursă alternativă viabilă, omenirea ar cunoaşte un regres semnificativ în ce priveşte condiţiile de viaţă. Tind să cred că acelaşi lucru este valabil şi în domeniul gîndirii. În curînd ne vom confrunta cu o epuizare a rezervelor de idei, cu o saturaţie a cuvîntului scris, cu o criză a inteligenţei. Iar o criză a inteligenţei chiar va fi catastrofală pentru omenire. Efectele unei eventuale crize de inteligenţă vor fi devastatoare pentru omenire. Există la ora actuală elaborate diverse scenarii cu privire la cauzele posibile care ar putea să conducă la distrugerea planetei sau cel puţin a speciei umane. Fie vreun virus extrem de nociv, fie erupţii vulcanice de proporţii, fie ciocnirea cu vreun asteroid uriaş etc. ar putea să conducă la dispariţia omului sau chiar a planetei. Există chiar un top al acestor posibile cauze, însă n-am văzut să fie inclus printre scenariile acestea posibila criză de inteligenţă. Şi eu sînt convins că deja ne confruntăm cu un început de recesiune în domeniul inteligenţei. Criza inteligenţei este pe cale să se instaleze. Priviţi doar cu ceva mai multă atenţie dincolo de aburelile obişnuite. În domeniul tehnologic nu a mai apărut o invenţie cu adevărat revoluţionară de ani de zile, în orice domeniu de cercetare se caută practic în resturi şi se urmăreşte a se stoarce fiecare bucăţică din gîndurile scoase la suprafaţa cîndva prin intermediul activităţii unor genii revoluţionare. Priviţi principalele mijloace de vehiculare şi exploatare a informaţiei, televiziunile, internetul, presa şi vă veţi convinge că avem de-a face cu o recesiune a inteligenţei. Cu siguranţă sînt mai mult de trei trimestre în care s-a înregistrat o „creştere negativă” a inteligenţei per ansamblul omenirii sau cel puţin a omenirii de pe la noi. Doamne ce sintagme au mai descoperit specialiştii noştri – „creştere negativă”!!!

Am ajuns să ne bazăm pe o realitate volatilă, pe o imagine de hîrtie (nici măcar de carton) alcătuită din cuvinte cuprinse în rapoarte, statistici, concluzii, iar în viaţa reală, în spatele acestor declaraţii oficiale, nu neapărat politice, cu toate că şi domeniul cercetării şi al educaţiei este subordonat sau exploatat politic în ultima vreme, să avem de a face cu o realitate sumbră şi chiar periculoasă.

Criza de care mă tem cel mai mult este o criză a inteligenţei, o criză a gîndirii. Nimic nu ameninţă mai mult modul de viaţă actual decît o criză a inteligenţei, criză deja în derulare, dar care încă mai poate fi acoperită de cei care au cîştigat o oarecare măiestrie în manipularea cuvintelor prin „declaraţii oficiale”. Am ajuns chiar să cred că este o criză indusă. Cineva are tot interesul să ne menţină într-o zonă a fiinţării în care să nu ne mai dezvoltăm inteligenţa. Ca şi cum oamenii inteligenţi ar fi un pericol! Însă mă întreb pentru cine ar fi un pericol şi pentru ce? Dacă chiar există oameni care să manipuleze lucrurile în această direcţie, ei vor realiza în curînd că toată această maşinaţiune se va întoarce împotriva lor. Prostia a fost şi este mult mai periculoasă decît inteligenţa. Este adevărat că ei au găsit tertipul de a lăsa impresia că omenirea progresează, că există un progres al gîndirii, însă realitatea este că atunci cînd au modificat mărimile hainelor astfel încît M-ul de altădată să fie considerat acum S, astfel încît supraponderalii să nu aibă impresia că s-au îngrăşat. Astfel de tertipuri nu ţin pe termen lung şi pînă la urmă omul supraponderal va realiza că este supraponderal, iar omul prost va acţiona destructiv chiar şi împotriva lui însuşi.

Şi pentru că sîntem o revistă mai pragmatică şi nu doar filozofică voi veni acum cu cîteva sfaturi concrete, pentru a evita efectele crizei de inteligenţă.

  • Nu vă rezumaţi la informaţiile vehiculate prin internet sub formă de pps-uri sau scurte articole. Cînd daţi de un domeniu valoros care vă interesează, căutaţi autorii şi cărţile de referinţă, citiţi cu multă răbdare lucrările valoroase din acel domeniu. Meditaţi voi înşivă asupra acelor idei.
  • Evitaţi consumul de informaţie ieftină, subţire şi recilată, gen tabloide. Mintea are nevoie de cuvinte şi gînduri pe care să le macine. Dacă o hrăniţi cu prostii nu va mai gusta din mîncărurile delicioase cînd le va avea în faţă. Priviţi mai puţin la televizor, citiţi mai puţine ziare, navigaţi mai puţin pe internet. Citiţi mai mult şi, mai ales, dezbateţi mai mult prin comunicare directă.
  • Formaţi-vă un anturaj în care să existe obiceiul de a dezbate idei profunde. Nu abordaţi doar subiecte de discuţii gen „vreme”, „politică”, „fotbal” sau „modă”, „bărbaţi” sau „femei”!
  • Dezvoltaţi-vă inteligenţa, gîndind singuri şi urmărind să deveniţi tot mai buni măcar într-o direcţie. De preferat în direcţia în care şi munciţi. Sînteţi zugrav – urmăriţi să deveniţi un zugrav foarte bun (şi asta nu doar pentru ca beneficiarii să primească lucrări de calitate, cu toate că şi aceasta este de dorit într-o societate care să prospere sănătos, ci şi pentru ca voi înşivă să deveniţi mai buni, să căpătaţi „greutate”, o gîndire mai profundă).
  • Chiar în pofida curentului actual căutaţi să vă dezvoltaţi inteligenţa, virtuţile în general!
Copyright © 2000-2011 Arta de a Trăi. Toate drepturile sînt rezervate.