Întîlnirea

Luminiţa Manole

Toate articolele scrise de Luminiţa Manole

„Toate fiinţele, lucrurile şi manifestările existente
sînt permanent într-o misterioasă conexiune”
(„Spaţiu, timp şi dincolo de ele prin yoga”)

Ne căutăm unul pe altul... mîna lui trece prin membrana elastică fără să o rupă. Degetele noastre se întrepătrund, fără să se atingă cu adevarat.

Mă apropii cu trupul de membrană. Pătrund încet în acea lume necunoscută. Un pas e de ajuns pentru ca el să îmi vadă formele. Îi simt privirea. Îi simt iubirea. Mă retrag. Aştept.

Membrana începe să ia o formă...

„Oare cum arată? Oare are o formă umanoidă?”

Mă trezesc brusc. Cineva mă cheamă pe nume. O voce de bărbat. Îmi dau seama că am adus-o cu mine din vis...

Şi totuşi, ce păcat că nu am văzut ce formă avea necunoscutul acela.

Aseară am adormit citind o carte parcă dintr-o altă lume. Chiar m-am gîndit înainte să adorm cum ar fi să ai un iubit din alt univers. Probabil că aceasta este explicaţia visului.

Azi am de rezolvat o mulţime de probleme şi nu am timp să visez la universuri paralele. Abia mă descurc în acesta.

Şi totuşi, visul nu-mi iese din cap. În plus, am senzaţia permanentă că acea fiinţă vrea să comunice cu mine.

Deşi am atîtea de făcut, mă aşez pe un scaun, închid ochii şi mă gîndesc la el.

Simt că şi el se gîndeşte la mine. Între frunţile noastre se crează un arc de lumină.

Frînturi din lumea lui prind viaţă în faţa mea. (Cîte am de făcut azi!) Lumina de acolo mă cuprinde şi pe mine.

Simt cum razele albe pătrund în mine prin toţi porii. (O mulţime de treburi am de rezolvat azi!)

De bucuria luminii preablînde îmi cresc ferestre, mi se colorează vitralii. Mă ridic înaltă, pînă la cer, să iau mai multă lumină. (Am de făcut şi asta, şi asta...şi...)

Şi... rămîn... acolo...

Copyright © 2000-2011 Arta de a Trăi. Toate drepturile sînt rezervate.