Estetica relaţiilor sociale (III)

Iuliana Însurăţelu

Toate articolele scrise de Iuliana Însurăţelu

"Omul este artist din fire.
Oriunde ar fi, el caută să-şi înfrumuseţeze
într-un fel sau altul viaţa." Maxim Gorki

RAPORTUL ETIC-ESTETIC

1.VALORIFICAREA RELAŢIILOR UMANE

Tudor Vianu remarca în anul 1945 că festivităţile moderne şi-au pierdut în mare măsură valoarea simbolică existentă în societatea arhaică. ”Individualismul şi laicitatea societăţii noastre au istovit acea conştiinţă simbolică a vieţii care altădată dădea manifestărilor o formă artistică. Sărbătoarea recoltei, obiceiurile de nunta, tradiţia horelor, şezătorile sînt doar cîteva prilejuri în care fantezia şi spiritul creator au generat ceremonii mai mult sau mai puţin simbolice. Astfel, esteticul apare la hotarul dintre realitate şi artă.” Astăzi, aceste ceremonii ale vieţii sociale trebuiesc căutate şi chiar încurajate, deoarece în haosul epocii este dificil de pătruns cu ceva autentic, mai ales atunci cînd se vrea devalorizarea acestor simboluri naţionale (vezi reclamele cu domnitorii ţării noastre care sînt asociaţi cu berea = atac vădit la simbolurile naţionale şi la subconştientul colectiv). Distrugerea acestor valori umane poate fi considerată o sursă a tragicului în relaţiile sociale contemporane.

Regulile de politeţe reprezintă o altă manifestare socială despre care aş dori să amintesc. Acestea presupun respect şi atenţie faţă de cei din jur, armonie între formele exterioare de comportament şi conţinutul lor lăuntric. De asemenea, se observă o avalanşă de porecle, atît în lumea politică, cît şi între copii. Se obişnuieşte ca oamenii să-şi aleagă porecle sau pseudonime după eroii din filme, cărţi, piese de teatru, fapt ce dovedeşte influenţa artei asupra vieţii. De aceea, cu atît mai mult creatorii trebuie să fie responsabili pentru ceea ce prezintă publicului, informaţiile din domeniul artistic avînd cel mai mare impact asupra publicului. Se ştie că fiinţa umană este predispusă la fericire: Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea Lui. Iar a fi divin înseamnă a fi fericit. Pierderea de energie survine doar atunci cînd omul gîndeşte negativ, cînd trăieşte stări de nemulţumire şi s-a dovedit că este mult mai greu pentru om să fie nefericit, să fie extrovertit, decît să fie centrat în sine. Această stare de centrare îţi aduce un surplus energetic, îţi conferă o stare de comuniune cu energiile primordiale şi deci eternă inspiraţie şi graţie.

2. SALUTUL

Salutul este prima manifestare de curtoazie faţă de altă persoană. El comportă în mimică, în expresia corporală, o serie de nuanţe care pot să modifice sau să-i completeze sensul. Energia salutului poate fi formală sau poate constitui o expresie de stimă. Autenticitatea sa poate fi uşor descoperită după intonaţia vocii, privire, mimică.

Aceasta diferă în funcţie de spaţiul cultural. De exemplu, asiaticii îşi arată respectul prin aplecarea trunchiului, mahomedanii prin împreunarea mîinilor în dreptul inimii (semn că cel pe care îl saluta îi este prieten şi se poate bucura de iubirea sa), europenii salută fie prin înclinarea uşoară a capului, fie prin ridicarea pălăriei (bărbaţii) sau prin strîngerea mîinilor.

Dar, cred că această forma de respect ar trebui să fie extinsă şi la întreaga natură, căci şi păsările cerului, copacii şi vîntul trebuie celebrate de oamenii contemporani. Ţăranii români obişnuiau să-şi sărute pămîntul ca semn de respect pentru el, asiaticii obişnuiesc să salute soarele în fiecare dimineaţă mulţumindu-i pentru căldura sa benefica. Există diferite ritualuri (ritualurile ploii, ale soarelui, al secerişului) care nu sînt altceva decît moduri de a saluta natura, de a adora Mama Natură. Din păcate, aceste ritualuri ale naturii astăzi sînt mai puţin practicate, cu toate că ele ar aduce un surplus energetic benefic în viaţa oamenilor şi ar întări legătura/ comunicarea cu divinul din noi.

Teluric şi celest trebuiesc respectate atît prin gesturi specifice care dinamizează energiile benefice (a se vedea şi acele mudre sau gesturi sincronizatoare care te pun în legătură cu diferite energii secrete ale cosmosului), cit şi prin gîndurile şi sentimentele noastre pozitive. Imaginaţi-vă că fiecare gînd al vostru are o culoare şi că toate gîndurile oamenilor de pe planetă formează o mare colorată. Oare care este nuanţa acestei mări? Credeţi că planeta Pămînt mai este la fel de albastră, ţinînd cont de gîndurile întunecate emise de oameni?

3. ŢINUTA FIZICĂ

Ţinuta fizică face parte din patrimoniul individual şi, ca atare, nu este uşor de modificat. Ea este un veritabil indicator al caracterului unei persoane, a stării sale de moment. De exemplu, unele persoane se exteriorizează într-un mod brutal atunci cînd au o problema, în timp ce altele adoptă o poziţie specifică: privirea în jos, umerii lăsaţi, mers greoi. De asemenea, există unele persoane sclave ale ticurilor: se joacă nervos cu bricheta, bat tactul cu degetele, agită mereu cheile în mîini sau folosesc anumite cuvinte – “înţelegi”, “cum ţi-am spus”. De cele mai multe ori aceste ticuri sînt neconştientizate şi consumă energia organismului. Tot în această categorie intră şi acele persoane care în timpul conversaţiei îşi apucă interlocutorul de rever sau de nasture, ori acele persoane care rîd zgomotos.

Primul pas în eliminarea acestor gesturi consumatoare de energie este conştientizarea. Ulterior, totul depinde de propriul efort, conştient acum, de a renunţa la ticuri şi de a ne conecta la energia iniţiala, primordială. Natura nu are ticuri. Urmaţi natura! Se obişnuieşte în ultima perioada adoptarea unui mimetism vestimentar, comportamental sau chiar ideologic. Dar, de ce să-ţi tulburi esenţa imitîndu-i pe alţii? Încearcă să fii cît mai mult timp cu putinţă tu însuţi, ascultă-ţi inteligenţa naturală (vocea interioară) şi cunoaşte-ţi propria persoană. Astfel vei afla că, deşi eşti om, eşti asemenea naturii şi întregii creaţii. Reamintim aici un citat din “Tao Te King”: “Cel care ştie ce mare este forţa sa şi ştie să rămîna totuşi slab, este demn să primească împărăţia. Virtutea veşnică nu-l va părăsi şi va deveni asemenea unui copil: pur (…) Cel ce cunoaşte gloria şi ştie să rămînă umil, este demn să primească împărăţia. Astfel, el se va întoarce în simplitatea dintru început.”

Omul modern a uitat să fie modest şi umil, cinstit şi bun, a uitat să gîndească frumos şi constructiv. Oare cum ar putea fi uşor dacă adulţii gîndesc preponderent că “vremurile sînt grele” şi toate aceste gînduri s-au acumulat în cîmpul energetic al planetei, în subconştientul colectiv. Totuşi, ca fiinţe umane spirituale avem datoria de a începe acum (dacă încă nu am început deja) să gîndim constructiv, pozitiv: “Dacă nu eu, atunci cine? Dacă nu acum, atunci cînd? Dacă nu aici, atunci unde?”

Trupul este mandala noastră şi constituie expresia interiorului nostru. Acesta cred că este un motiv suficient pentru a-i acorda atenţia necesară şi pentru a-l educa. Atenţie, cu discernămînt!

4. CONVERSAŢIA

Se spune că nu este frumos să pari nici mai inteligent şi nici mai instruit decît interlocutorul tău. Totuşi, există suficiente persoane care se avîntă în discuţii sterile cu cineva despre care ştiu precis că nu are de unde să cunoască problematica respectivă, iar aceasta o fac doar pentru a-şi dovedi lor însele ce multe lucruri cunosc şi ce inteligente sînt, arătînd astfel însă doar un imens orgoliu şi ignoranţă. Acestea sînt persoane egoiste care nu acordă nici o importanţă cuvîntului.

Entitate spirituală în primul rînd, cuvîntul poate crea sau poate distruge.

Unii vorbesc mult la supărare, alţii sînt tăcuţi. Aceştia din urmă sînt cei avantajaţi, căci ei au capacitatea de a învăţa din experienţa vieţii, făcîndu-şi aşa numitele “procese de conştinţă”, adică interpretînd toate evenimentele simbol care au provocat o situaţie problemă, găsind semnificaţiile şi cauzele profunde, esenţiale ale situaţiei respective. Aceştia ating mai repede starea de înţelepciune.

Se spune că cine vorbeşte mult ştie puţin, deci parafrazînd cine vorbeşte mult rămîne cu puţin, deoarece cuvîntul este un imens purtător de energie, un canal energetic subtil ce poate uni sau dezbina. Există oameni care vorbesc singuri, rostindu-şi toate gîndurile cu voce tare. Acesta este un semn alarmant despre golul din ei şi despre lipsa de autocontrol.

Bineînţeles că unii au observat ce importanţă are cuvîntul şi aşa s-au născut proverbele: “Dacă tăceai, filozof rămîneai.” “Gindeşte de două ori şi spune o dată.” sau “Gîndeşte înainte de a vorbi.” Dar, cît la suta din populaţia planetei le urmează?

Totuşi există anumite spirite care, pentru a se desăvîrşi urmează în mod conştient anumite tehnici de autocontrol. De exemplu, în unele mănăstirile budiste, călugării au făcut legămîntul tăcerii, adică ei nu mai vorbesc deloc şi, astfel îşi pot controla gîndurile; în mănăstirile europene acest jurămînt al tăcerii se referă doar la interdicţia de a nu vorbi despre faptele anterioare, cele din viaţa mondenă.

Şi iată ce spune aceeaşi “Tao Te King”: “Cuvîntul sincer nu este ambiţios, cuvîntul ambiţios nu este sincer. Omul gîlcevitor nu este virtuos, omul bun nu este gîlcevitor.” La toate acestea aş mai adăuga o singură idee, pentru a accentua importanţa cuvintelor pe care le rostim şi pentru a atrage atenţia asupra asumării responsabilităţii de a folosi cuvinte cu încărcătură pozitivă: “A-i spune cuiva te iubesc, înseamnă a-i spune tu eşti nemuritor.”