Calea iertării

Adriana Yamane Kazuo

Toate articolele scrise de Adriana Yamane Kazuo

În cele ce urmează vă voi prezenta succint cîteva fragmente dintr-o carte care vrea să ne înveţe cum şi de ce să iertăm. Cartea se numeşte Calea iertării şi este semnată de Lloyd J. Thomas Ph.D, psiholog.

Iertarea nu este doar o doctrină religioasă. Este un talent necesar pentru propria sănătate personală şi psihologică. Este o artă prin care folosim talentul de a avea o viaţă bună. Este o cale pe care trebuie să călătorim iarăşi şi iarăşi, pentru a ne menţine fericirea.

Deseori credem că iertarea este spre beneficiul persoanei care ne-a rănit. Dar nu este aşa. Iertarea lucrează pentru binele celui care iartă. În cartea "Iartă şi Uită", Lewis B. Smedes scrie: "Atunci cînd iertăm, comitem o nedreptate împotriva moralităţii stricte care nu se lasă pînă nu obţine o egalizare a punctajului, pînă nu-şi ia revanşa. Iertarea este un act creativ, pentru că noi creăm un nou început dintr-o durere veche care nici nu avea în fond dreptul să existe". A crea un nou început din durerea noastră personală ne ajută pe noi înşine mai mult decît pe oricine altcineva.

Iertarea pare chiar mai dificilă atunci cînd cel care loveşte nici măcar nu îşi cere iertare, sau atunci cînd nu-şi dă seama că te-a rănit. Iertarea pare imposibilă atunci cînd distanţa fizică sau emoţională face ca reconcilierea să apară de neatins. Atunci cînd rana este atît de adîncă încît să-ţi afecteze în întregime viaţa, iertarea cere un curaj enorm.

Cînd nu iertăm, vechea mînie şi durere iese mereu la suprafaţă în viaţa noastră, creînd resentimente, sentimente de vinovăţie şi o stare de nefericire generală. Dacă observi că-ţi spui adeseori "Nu pot să iert o asemenea injustiţie, este ceva mult prea mare", priveşte la consecinţele dureroase din propria viaţă emoţională, pe care le vei menţine sau chiar înrăutăţi.

Atunci cînd Papa Ioan Paul al II-lea a mers în vizită la cel care a încercat să-l asasineze, Lance Morrow a fost atît de impresionat, încît a scris: "A nu ierta însemnează a fi prizonierul trecutului, al unor vechi plîngeri, care nu permit vieţii să meargă înainte cu ceva nou. A nu ierta însemnează a te supune controlului pe care îl exercită altul asupra ta... a te bloca într-o secvenţă de acţiune/ reacţiune, de supărare/răzbunare, ochi pentru ochi, într-o încleştare din ce în ce mai puternică, în care prezentul ar fi veşnic depăşit şi devorat de trecut. Iertarea îl eliberează pe cel care iartă, şi îl scoate din coşmarul în care celălalt încă se complace".

Cum putem să ne familiarizăm cu calea iertării?

Să ne amintim că iertarea nu este un eveniment brusc, rapid. Aşa cum o rană fizică nu se vindecă doar dacă ai pus un bandaj pe ea, nici iertarea nu se petrece într-un moment de regăsire plină de lacrimi. Iertarea este o călătorie, un proces. De aceea trebuie să învăţăm să devenim răbdători şi persistenţi atunci cînd mergem pe drumul iertării, avînd ferm în minte capătul călătoriei, pacea interioară şi libertatea către care tindem.

Adu-ţi în minte răul care ţi s-a făcut. Aminteşte-ţi. E poate relativ uşor să uităm micile răutăţi şi inconveniente din viaţa de fiecare zi. Este dureros să ne reamintim rănile şi tragediile majore. Dar să uiţi şi să suprimi asemenea amintiri nu face decît să le trimită în adîncimile propriului psihic, unde se alterează şi îşi fac cunoscută prezenţa prin senzaţia de rău pe care ţi-o dau şi prin alterarea relaţiilor tale sociale.

Decizia de a ierta trebuie să se facă în mod conştient. Această decizie trebuie luată privind adevărul în faţă. Trebuie să decizi dacă vrei într-adevăr să ierţi sau vrei să trăieşti o viaţă de mînie continuă, de durere şi resentiment.

Dacă mînia şi ura au trăit în inimile noastre o anumită perioadă, ne obişnuim cu ele. Putem ajunge chiar să ne placă nemulţumirile şi vrăjmăşiile noastre, care cel puţin ne-au devenit familiare.

În final, e bine să scriem pe hîrtie consecinţele anticipate ale iertării. Care sunt beneficiile care ar veni către noi? Putem scrie ce beneficii ar aduce iertarea în viaţa noastră. Care vor fi cîştigurile? Pierderile? Apoi putem să facem ceva iertător. Putem să intrăm în legătură cu persoana care ne-a rănit. Să reparăm răul pe cît se poate. Pas cu pas, putem să ne îndreptăm către poziţia bazată pe compasiune, în care putem să dorim binele persoanei care ne-a rănit. Cînd ajungem în punctul respectiv, ştim că am ajuns la sfîrşitul călătoriei. Iertarea poate fi o călătorie lungă şi dureroasă. Destinaţia - libertatea şi o viaţă nouă -, fac însă ca drumul să merite a fi parcurs.

Dacă doriţi să-l contactaţi pe domnul Lloyd J. Thomas aveţi la dispoziţie următoarea adresă de email: DrLloyd@CreatingLeaders.com