Fiecare iubire

Iuliana Însurăţelu

Toate articolele scrise de Iuliana Însurăţelu

Paşii ne poartă prin Timp pentru a învăţa să iubim. Fiecare iubire e o poveste, o minune de vise, pentru că, atunci cînd iubim deja împlinim.

Dacă tu crezi că eşti înţelept, atunci vei deveni înţelept. Dacă tu crezi că eşti frumos, atunci vei fi capabil să emani această energie şi vei observa că Universul îţi dăruieşte ofrande în fiecare zi: răsăritul de soare, roua din zori, ploaia caldă, curcubeul, pomii înfloriţi, cîntecul păsărilor, apusul de soare…

Dacă tu vei învăţa să fii profund cu tine însuţi, atunci Viaţa va fi profundă cu tine şi, prin tine, cu cei care vor avea aceeaşi aspiraţie - aceea de a se autodescoperi prin iubire.

Uneori, viaţa este un zbor în abis - acea plonjare necesară atunci cînd conştientizezi că stagnezi şi că nu mai ai nimic de pierdut, atunci cînd sufletul îţi spune: “Totul sau nimic!” Este starea pe care o avem atunci cînd îl descoperim pe Dumnezeu în tot şi în toate, este atunci cînd aspiraţia - ca o pasăre de foc - îţi arde totul pentru a te purifica şi a rămîne doar tu cu tine, doar ESENŢA. Şi, atunci, devii conştient de propria forţă, înţelepciune, frumuseţe… Şi trăieşti starea de plenitudine.

Treci atunci pe o altă magistrală a Timpului, mai precis a Spaţiului-Timp, unde sufletul respiră aerul proaspăt şi tare al hiperconştiinţei şi al beatitudinii divine.

Un suspin sau o aripă frîntă au fost de ajuns pentru a mă convinge să devin mai puternică, mai capabilă de a transforma lumea. Şi am început aceasta prin a mă cunoaşte şi a mă trezi. Iar primul pas a fost renunţarea. Am ales clipele prea pline şi atunci miracolele au apărut în viaţa mea (de fapt am început să le observ, căci ele existau şi pînă atunci, dar nu le puteam citi).

Dumnezeu este acea tăcere dintre spaţii şi acea beatitudine a Jocului Divin

Trăim acum un Timp Magic. Trăim acum miracolul dăruirii prin iubire!

Auzi cum cresc copacii cînd respiră lumina şi dansezi împreună cu aerul - iată MISTERUL care poate fi descoperit doar atunci cînd iubeşti trasfigurator şi sacru.

„A ta eram, cînd încă măcar nu te-am văzut.
Făgăduită viaţa-mi a fost vieţii tale.
Pricepi acest miracol?
Fără a te şti măcar, fiorul îmi vestise stăpînul şi iubitul;
Fermecătorul nume eu îl citeam oriunde,
Şi plînsul meu privirea voia să mi-o inunde.”
Marcelline Valmore

„Fii pisc de munte. Eu voi fi cîmpie,
Cîmpie caldă, simplă, aşteptînd (…)
Fii bob de diamant; eu - cea mai vie
Şuviţă a flăcărilor argintii (…)
Tu - calmul meu, eu - desfătarea ta.
Tu - sclipet de opal pe-această mînă,
Eu - în amurg, reflex de peruzea.”
Marya Zaturenska

Fii tu vasul din care să-mi sorb răcoarea
Şi-n care să-mi limpezesc visele;
Fii tu ancora clipelor înmiresmate;
Fii tu tăcerea
Care să-mi picure printre degete;
Fii tu dansul
Cînd flacăra se iubeşte pe sine dansînd;
Fii tu popasul
Şi gîndul proaspăt din zori.
Fii tu, preaiubite,
Aici şi acum!

Ca să ajungi la Absolut trebuie să rămîi în tine, să te cufunzi în inima ta; la fel cum lumina se cufundă în soare şi stele, la fel cum valul se dizolvă în mare, la fel cum pasărea se identifică cu cîntecul său şi cum ea este mai întîi zbor.

Eternitatea este un aici şi acum, ea este acel zvîc şi acel prezent etern din fiinţă, conştientizat în fiecare pas, în fiecare zîmbet şi în fiecare mîngîiere.

Ca să ajungi în tine e necesar să te cunoşti: fii martorul propriului tău destin! Priveşte cum te trezeşti dimineaţa, cum respiri, cum zîmbeşti, cum dansezi sau cum plîngi. De ce eşti aşa cum esti? Răspunde-ţi la aceste întrebări la modul cel mai sincer. Deschide-ţi inima, iubite şi află iubita din inima ta. Deschide-ţi inima, iubito şi află iubitul din inima ta.

Fii ceea ce eşti! Fii tu însuţi!

Absolutul este acea stare de neutralitate, adică de transcendere a contrariilor, perfecta egalitate în tot şi în toate, acea nebunie conştientă că eşti şi că ştii ceea ce eşti.

A învăţa să trăieşti este o artă, ca şi a învăţa să mori.

Dansul în aici şi acum este o binecuvîntare a vietii şi a morţii, a înălţării în noi prin oameni. Iubirea - iată vibraţia care ne ajută să fim cu ceilalţi, prin ceilalţi, doar pentru ceilalţi. Astfel devii conştient că “celălalt” este doar o reflexie a ta, eşti tu într-o alta ipostază.

"Scufundă-te plin de aspiraţie către Divin în actul nesfîrşit al Iubirii, atît de profund încît individualitatea ta să dispară. În timp ce iubeşti frenetic Femeia, urmăreşte pregnant să fii Iubirea însăşi; în timp ce mîngîi extaziat Femeia caută să fii mîngîierea însăşi; în timp ce o săruţi plin de fervoare, fii sărutarea însăşi."

“În dragoste, preţul pe care-l plăteşte bărbatul este iniţiativa; femeia plăteşte un preţ cu mult mai mare - abandonul.” (Paulo Coelho)