Păziţi-vă Iubirea iubind

Luminiţa Manole

Toate articolele scrise de Luminiţa Manole

Motto:
"Şi te-ai dus, dulce minune,
Ş-a murit iubirea noastră.
Floare-albastră! floare-albastră.
Totuşi este trist în lume!"

(Eminescu, "Floare albastră")

Iubesc.
Acest cuvînt este magic. Cînd trăim realitatea lui, simţim că ne ridicăm la nivelul îngerilor, simţim că Dumnezeu ne ia de mînă şi ne plimbă printre stele. Cînd iubim, sîntem luminoşi, fericiţi, liniştiţi, împliniţi. Conştiinţa ni se dilată la infinit, totul ni se pare posibil, totul este frumos, totul e bun. Privim lumea cu ochi transfiguraţi, vedem minuni la tot pasul. Sănătatea noastră devine perfectă. Avem tendinţa spontană, în această stare, de a face tuturor numai bine, de a aduce numai fericire tuturor. Sîntem locuitori ai raiului.

Urăsc.
Despre acest cuvînt, despre această stare, ce am putea spune? Cînd urîm sau cînd avem alte sentimente negative care au ca rădăcină ura, sîntem întunecaţi, crispaţi, conştiinţa şi inima noastră devin mici cît un bob de piper. Fericirea dispare şi deodată nimic nu ne mai place. Sîntem excesiv de critici, iar dacă starea de ură sau un alt sentiment negativ se menţine mai mult timp, putem chiar să ne şi îmbolnăvim. În plus, avem tendinţa să facem fapte care nu sînt benefice nici pentru noi şi nici pentru ceilalţi. Sîntem locuitori ai iadului.

Ce au comun aceste două sentimente atît de deosebite între ele? Ceea ce au în comun este faptul că ambele pot fi manifestate de către fiinţa umană şi pînă la un anumit grad de evoluţie ele merg întotdeauna împreună chiar dacă se arată succesiv. Acelaşi om poate trece dintr-o extremă în alta şi chiar într-un timp foarte scurt. Ar fi aproape de necrezut ca cineva care citeşte acest articol să nu cunoască ambele extreme. Este uimitor cum doi oameni care îşi spun la un moment dat plini de transfigurare: "Te iubesc, eşti iubirea vieţii mele!" (şi să o creadă din tot sufletul), să-şi spună nu peste mult timp: "Te urăsc, eşti blestemul vieţii mele!" (şi să o creada din tot sufletul).

Cum şi de ce se produc astfel de lucruri?

Voi lăsa deocamdată această întrebare fără răspuns şi vă voi vorbi în continuare, aparent fără legătură cu ce s-a scris mai sus, despre nişte fiinţe non-umane, lîngă care convieţuim de mii de ani fără să ştim. Vom face conexiunile pe parcurs, împreună.

Reptilieni sau saurieni, aşa sînt numiţi de către clarvăzători aceste fiinţe. Ele aparţin unui plan mai subtil decît cel fizic, aparţin în mod normal astralului inferior.

Clarvăzătorii îi văd în subtil ca pe nişte reptile, deşi nu au legătură cu reptilele pe care le cunoaştem noi. Pot fi de mai multe forme şi mărimi. Unii sînt mari, acoperiţi cu solzi coloraţi în culori vii, în verde, galben, roşu, toate în nuanţe ameninţătoare, neplăcute, alţii sînt mici, solzii sînt şi ei mici, cenuşii, fumurii, unii au creastă foarte viu colorată, unii zboară cu nişte aripi stranii, rigide, alţii se ridică pe picioarele din spate şi îi putem vedea cît noi de mari sau chiar mai mari etc. Mărimea şi culoarea lor variază în funcţie de mai mulţi factori. Îi putem vedea doar în astral, iar acolo legile percepţiei sînt puţin diferite de cele din planul fizic şi de asta nu e aşa important să discutăm acum despre aspectul lor. Dar oricare ar fi înfăţişarea lor, cu toţii sînt de neuitat pentru cei care i-au văzut.

Nu neapărat pentru că ar fi urîţi. Nu sînt urîţi. Urîte sînt împrejurările în care ei pot fi văzuţi şi care îi atrag. De aceea nu e de dorit să ne întîlnim cu ei.

Pe noi ne interesează acum, mai mult decît aspectul lor… dieta reptilienilor. Nu este o glumă.

De ce ne-ar interesa pe noi ce mănîncă reptilienii?!? Ei bine, ne interesează şi încă foarte mult, pentru că ei se hrănesc cu… energiile sentimentelor noastre negative!

Un om care emite sentimente negative este înconjurat de aceste fiinţe (şi de altele din subtil, dar noi acum vorbim numai despre reptilieni sau saurieni), care se bucură astfel de o masă săţioasă. Cu cît mai plin de ură este omul respectiv, cu atît atrage "la masă" saurieni mai mari, care devin strălucitori şi prosperi pe seama urii omului respectiv. Saurienii adoră energia sentimentelor de ură, de furie, de răzbunare, gelozia, dispreţul, teama, egoismul, etc.

Unii clarvazatori spun însă despre saurieni că nu se mulţumesc doar cu savurarea energiilor de joasă frecvenţă, ci îşi suplimentează hrana prin cultivarea emoţiilor, sentimentelor şi gîndurilor negative în oameni. Dacă numai ar fi mîncat liniştiţi din ceea ce oricum era aruncat în astralul inferior de către oamenii imprudenţi care renunţă de bună-voie la energiile lor, nu era nimic rău. Dar dacă provoacă sentimente negative în oameni pentru a putea ulterior să le consume energia, asta e deja ceva rău, pentru că folosesc oamenii ca pe nişte transformatoare şi alimentatoare de energie pentru ei. Practic îi mănîncă, determinîndu-i să le mestece şi hrana.

Sună cam straniu, dar cam aşa stau lucrurile. Unii autori merg mai departe şi spun chiar că planeta Pămînt este o crescătorie şi o cantină pentru saurieni. Chiar dacă nu este chiar atît de grav, chiar dacă nu sîntem o imensă crescătorie, trebuie să recunoaştem că pe planeta noastră există încă destule gînduri de ură şi asta ar trebui să ne dea de gîndit.

Pentru a trezi şi pentru a întreţine mai uşor aceste sentimente negative, saurienii sugerează celor deschişi influenţei lor să facă rău, să semene discordia între oameni, să ţeasă tot felul de urzeli murdare. Îi împing la bîrfă, la consumarea alimentelor care scad vibraţiile, la consumarea drogurilor, a ţigărilor, a cafelei, la vizionarea emisiunilor TV care induc stări de groază, de panică, de nesiguranţă, de violenţă.

Unii clarvăzători spun că pentru a-şi putea împlini mai bine aceste acţiuni, reptilienii pot chiar să se încarneze într-un corp uman.

Aşadar, acum avem o explicaţie cît se poate de logică pentru aceste manifestări ale noastre atît de „neînţelese". O privire limpede orientată asupra ecosistemului terestru ne arată faptul că orice formă de viaţă este o hrană posibilă pentru alte forme de viaţă. Acest lanţ este cît se poate de limpede pînă la om. Ca atare, trebuie să ne extindem cîmpul percepţiei şi, bazîndu-ne chiar pe afirmaţiile prezente în textele religiilor fundamentale ale lumii, să acceptăm că la rîndul nostru sîntem „hrană" pentru alte specii care nu au nevoie de corpul nostru, ci de emoţiile şi gîndurile noastre. Planul astral al manifestării este coexistent cu planul fizic, aşa cum este apa absorbită de un burete. Chiar dacă nu percepem planul astral aşa cum îl percepem pe cel fizic, aceasta nu înseamnă că trebuie să ne reducem „cîmpul" în care să căutăm explicaţii la tot ceea ce ţine de viaţa noastră doar la universul material. Este imposibil să găsim soluţii la toate problemele umane cercetînd doar planul fizic. ţinînd cont de planul astral, despre care ne vorbesc clarvăzătorii, se poate înţelege mai bine cum se ajunge de la "Te iubesc!" la "Te urăsc!".

Saurienii duc o muncă neobosită pentru a găsi noi surse de hrană. Atunci cînd văd undeva iubire, încearcă prin mijloacele lor specifice să o înlăture, căci ei nu suportă iubirea. În cazul iubirii pericolele de care trebuie să ne ferim sînt: mîndria, orgoliul, egoismul, gelozia, neîncrederea, invidia, lipsurile, etc. Aceste sentimente sînt generate în fiinţele care se iubesc cu multă pricepere de către saurieni şi dacă cei doi nu rezistă asaltului reptilian, care e un test pentru ei şi pentru iubirea lor, vor deveni la rîndul lor parazitaţi de saurieni, temporar sau pentru toată viaţa. Iubirea lor moare, sufocată de sugestiile răuvoitoare sauriene în faţa cărora au cedat din slăbiciune sau din ignoranţă, iar cei doi devin ca nişte străini. În locul iubirii dintre ei rămîn doar ranchiuna, reproşurile. Acolo unde înainte era o frumoasă, miraculoasă şi pură "floare albastră", rămîne, triumfător şi grotesc, un saurian.

Nu numai iubirea poate fi ţinta atacurilor reptiliene. Toate sentimentele bune sînt vizate: prietenia, bunăvoinţa, altruismul, devotamentul, etc. De fapt, reptilienii nu au nimic cu sentimentele noastre benefice în mod direct, în afară de faptul că nu le plac aceste energii. Ei vor doar ca noi să „emanăm" energiile de care au ei nevoie, adică energii negative. Venind apoi să se hrănească, aduc cu ei influenţe tot mai rele şi mai puternice şi dacă cedăm odată, a doua oară va fi şi mai greu să rezistăm influenţei negative.

Acum cred că deja va întrebaţi dacă voi aveţi "pe lîngă casă" o ceată de saurieni. Nu este necesar să „vedem" în subtil pentru a ne dezvălui acest mister. Este de ajuns să ne analizam gîndurile pe care le-am avut, spre exemplu, în ultima zi. Dacă am fost plini de iubire, dacă am făcut numai fapte bune, dacă am adus fericire altora şi dacă noi înşine sîntem fericiţi şi plini de pace, înseamnă că în jurul nostru sînt numai fiinţe luminoase, sînt îngeri şi alte făpturi sublime, care ne ocrotesc şi ne ajută. Cu siguranţă că în acest caz saurienii nu au fost pe aproape, sau dacă au încercat să se apropie, au fost întîmpinaţi de un zid de netrecut pentru ei, de lumină şi de aripi îngereşti.

Dacă însă aţi fost supăraţi pe cineva, dacă aţi fost furioşi, dacă urîţi pe cineva, dacă sînteţi gelos, dacă sînteţi invidios sau egoist, etc, atunci e foarte probabil că acum aveţi în jur o mulţime de saurieni mulţumiţi care vor să vă menţină în astfel de stări sau chiar să vă împingă la altele şi mai rele.

Prima reacţie a noastră, atunci cînd auzim pentru prima dată de ei sau atunci cînd îi vedem pentru prima dată în subtil, este să ne fie frică de ei sau să le negăm existenţa, să credem că aşa ceva nu există, sau, dacă îi vedem, să spunem că poate ni s-a părut. Dar ei există indiferent dacă noi credem sau nu credem. Nu avem de ce să ne temem de ei, pentru că nu ne pot face nimic rău dacă noi nu-i lăsăm. Ei ne sugerează să facem rău, dar nu ne pot obliga, nu pot trece peste liberul nostru arbitru. E drept însă că dacă îi lăsăm să acţioneze prin noi o singură dată, dupa aceea foarte greu mai putem scăpa de ei. Putem să suferim foarte mult, ani la rînd, ba chiar vieţi la rînd, căci aceste fapturi, odată ce şi-au racolat clienţii, nu le dau drumul prea uşor.

Ce se poate face?

Cum putem scăpa de reptilieni, în cazul în care am descoperit că îi avem? Nu putem să-i alungăm ca pe nişte ţînţari. Nu putem nici să ne luptăm cu ei, pentru că stau la adăpost, în astral. Nu e indicat nici măcar să-i urîm, pentru că s-ar hrăni mulţumiţi chiar cu ura noastră faţă de ei. Orice gînd de ură chiar faţă de ei sau de respingere este pentru saurieni, în mod paradoxal, o invitaţie la masă şi reprezintă noi posibilităţi de a se fixa mai bine în aura noastră.

O modalitate elegantă de a scăpa de parazitarea aceasta este ridicarea nivelului vibraţiilor proprii. Atunci cînd vibraţiile sînt elevate, devenim neinteresanţi pentru reptilieni. A hrăni un reptilian cu energii înalte ar fi ca şi cum am încerca să hrănim cu acadele o floare. Aşa cum floarea are nevoie de pămînt, de apă şi de lumină, aşa şi un saurian are nevoie, pentru a trăi, de gînduri şi sentimente negative. Aceasta este natura lui şi e dreptul lui să consume hrana destinată naturii lui. Dacă nu ar încerca să ne cultive sentimentele negative, ar fi chiar benefici, ar fi ca nişte sanitari ai astralului. Dar aşa, au devenit parţial paraziţi şi cel mai bine ar fi dacă oamenii şi-ar ridica vibraţiile pentru a întrerupe în mod natural această situaţie.

Dacă în mod constant reptilienii nu vor mai găsi la noi ceea ce vor ei, atunci vor pleca pînă la urmă singuri, să-şi caute hrana în altă parte.

Aşadar, este bine ca cel puţin odată pe zi să ne analizăm sentimentele, emoţiile, gîndurile. Dacă vom urmări cu tenacitate să eliminăm gîndurile negative, poate vom reuşi să scăpăm definitiv de influenţele sauriene. Însă cel mai uşor se ridică vibraţiile prin iubire. Să fim mereu orientaţi către iubire şi acum, cu noile cunoştinţe pe care le avem, putem evita să cădem din nou pradă influenţelor sauriene de care înainte nici nu eram conştienţi. Să ne ajustăm din mers orice deviere de la gîndurile de iubire, pînă nu devine prea tîrziu de reparat răul făcut.

Atenţie, însă, nu e constructiv să dăm vina pe saurieni şi nici pe nimeni altcineva dacă iubirea noastră a murit.

Noi sîntem singurii răspunzători pentru faptul că, în loc să udăm "floarea albastră", am îngrăşat un saurian sau o altă făptură astrală de aceeaşi natură. Dar "floarea albastra" este, aşa cum spuneam mai sus, o floare miraculoasă şi ea poate oricînd să renască în altă parte, în alte nuanţe, sub o altă formă. Seminţele florii albastre ne sînt date direct de către Dumnezeu şi nici un saurian nu poate împiedica răspîndirea ei.

Fie ca floarea albastră să străluceasca în fiecare inimă!

Fie ca toate florile albastre să ajungă la maturitate!

Copyright © 2000-2011 Arta de a Trăi. Toate drepturile sînt rezervate.