Sîntămăria Mare

Marcel Lutic

Toate articolele scrise de Marcel Lutic

Astăzi creştinătatea ortodoxă comemorează Adormirea Maicii Domnului; în popor această zi se numeşte Sîntămăria Mare sau, mai simplu, Sîntămăria. După cum se ştie, de la 1 august, de la sărbătoarea numită şi Macovei cap de post sau Ziua Ursului, sîntem în postul Sîntămăriei. Pe vremuri, în acest post nu se mînca nimic prăjit cu untdelemn, dezlegare fiind numai pentru Probajeniile de pe 6 august. Conform unei credinţe foarte răspîndite, postul Sîntămăriei ar fi fost rupt din Păresimi, adică din Postul Mare, pentru că oamenii ieşeau prea slăbiţi din acest lung post; plasarea sa înaintea acestei sărbători se datorează atît cultului pe care l-au avut românii pentru Maica Domnului, cît şi faptului că în această perioadă există din abundenţă hrană vegetală. Postul Sîntămăriei „se ţinea mai abitir ca al Crăciunului", o dovadă, în acest sens, fiind arderea neîncetată a unei candele în aceste două săptămîni de purificare.

Ziua ajunului era numită a Cercurilor Sfintei Marii; acum, oamenii se adunau pe lîngă casă şi, mai ales femeile, începeau să povestească despre bunătatea şi minunile Maicii Domnului. Astfel, nu e de mirare că mai toţi românii ştiau cînd să o invoce pe Maica Precistă, adică în momentele de cumpănă ale vieţii: pentru naşterea uşoară a copiilor, pentru căsătoria fetelor (de altfel, de Sîntămărie fetele mari îşi făceau „de dragoste" cu o buruiană numită „năvalnic"; purtată în sîn, această buruiana avea, se zice, puterea magică de a aduce peţitori, aceştia dînd ...năvală din toate părţile!), pentru prinderea hoţilor şi a răufăcătorilor, în rugăciunile pentru sănătate şi prosperitate, Măicuţa Domnului fiind socotită apărătoarea tuturor celor năpăstuiţi de soartă, dar şi aceea care se roagă neîncetat pentru iertarea păcatelor celor adormiţi.

Pe de altă parte, vrăjitoarele susţin că învaţă descîntecele de la Maica Domnului, aceasta apărîndu-le, în mod repetat, în vise; de altfel, Maica Precistă era întotdeauna invocată în finalul descîntecului („Descîntecul de la mine şi leacul de la Maica Domnului"), considerîndu-se că altfel descîntecul nu are nici un efect!

Unele acţiuni şi gesturi umane erau interzise de-a lungul întregului an, crezîndu-se, în caz contrar, că Maica Domnului va plînge iar dracul va rîde; aşa, nu se mergea cu spatele înapoi, nu se şedea cu fundul pe masă, nu se mînca pe drum, nu se arunca aiurea părul tuns ş.a.

Tot acest sistem de credinţe ne trimit spre o zeitate precreştină a naturii, o străveche zeiţă Mamă, sărbătoarea Sîntămăriei cuprinzînd de altfel multe elemente cu un pronunţat caracter agrar, vizibile, mai ales, în zilele consacrate Maicii Domnului. Astfel, în dimineaţa Sîntămăriei, femeile mergeau la biserică, aici împărţind „colivă" de struguri, prune şi faguri de miere la cei săraci; apoi femeile mergeau în cimitir şi tămîiau mormintele neamurilor; cei care aveau vii mari obişnuiau ca acum să tocmească pîndarii pentru păzit viile; la această sărbătoare, prin unele locuri, oile erau coborîte de la munte. Tot acum, bărbaţii schimbau pălăria cu căciula, cei care mai erau văzuţi cu pălărie după 15 august fiind ironizaţi prin versurile: „A venit Sîntămărie / Te-ai pişat în pălărie!" Această expresie, ca şi o alta din Oltenia („Drăguţă Sfîntă Mărie / Nu lăsa iarna să vie!"), arată şi statutul de hotar între anotimpuri al Sîntămăriei. Amatorilor de pronosticuri ...meteo, le spun că înfloritul trandafirilor acum era semn că toamna va fi lungă. Pe de altă parte, de pe 15 august se deschidea un important sezon al nunţilor, sezon care ţinea pînă la intrarea în postul Craciunului. În multe locuri sărbătoarea nu se serbează ca o zi onomastică, deoarece pe 15 august e „Adormirea Maicii Domnului", adică se comemorează moartea Maicii Preciste; româncele care-şi doresc să celebreze ziua numelui o pot face fie de Sîntămăria Mică, pe 8 septembrie, fie de Maria Magdalena, o sărbătoare populară minoră de pe 22 iulie (chiar de Foca!).

Aceasta este sărbătoarea Sîntămăriei Mari, prima jumătate a lunii august, ca şi cea a lunii septembrie, stînd practic sub semnul binecuvîntat al Maicii Domnului. Sper că prin reamintirea cultului pe care românii i l-au închinat veacuri la rînd, vom avea parte în continuare de mila şi îndurarea Măicuţei Domnului!