Te port în mine

Elena Marin

Toate articolele scrise de Elena Marin

Dumnezeu l-a creat pe om pentru a fi fericit. Bucuria este o capacitate, o însuşire a omului care ţine de structura sa. Relatările din cartea Facerii (Scriptura) spun că omul după ce a fost creat de Dumnezeu a fost aşezat într-un Paradis (Grădina Edenului) pentru a încununa şi a se bucura de întreaga Creaţie. Însă, odată cu decăderea lui Adam, omul şi-a pierdut identitatea. Legătura sa cu Dumnezeu a fost ruptă, iar bucuria a devenit, aşa cum spune o zicală populară „o vorbă bună-n pustie”.

Dar, Dumnezeu l-a creat pe om pentru a fi fericit. Şi, pentru aceasta, Iisus a venit pe Pămînt şi i-a recîştigat omului statutul său primordial de Nemuritor restabilind legătura dintre Creator şi om, iar în locul celor zece porunci, omul a primit cele zece fericiri.

Toate sînt făcute în aşa fel de Dumnezeu pentru a-i oferi omului posibilitatea de a se bucura de nemurirea şi îndumnezeirea pe care Iisus le-a lăsat zestre întregii umanităţi. Florile, iarba, stelele, răsăritul şi apusul soarelui sînt prilejuri de încîntare şi bucurie pentru cel ce s-a regăsit pe sine prin Dumnezeu pentru că omul se redescoperă, îşi regăseşte identitatea doar raportându-se la divinitate:

„Te port în suflet ca pe-un vas de preţ,
Ca pe-o comoară-nchisă cu peceţi.
Te port în trup, în sînii albi şi grei,
Cum poartă rodia sămînţa ei.
Te port în minte ca pe-un imn sfinţit,
Un cîntec vechi, cu crai din Răsărit.
Şi port la gît, nepreţuit şirag,
Strînsoarea cald-a braţului tău drag.
Te port în mine tainic, ca pe-un vis,
În cer înalt de noapte te-am închis.
Te port, lumină rumenă de zori,
Cum poată florile mireasma lor.
Te port pe buze ca pe-un fagure plin,
O poamă aurită de smochin.
Te port în braţe, horbote subţiri,
Mănunchi legat cu grijă fir cu fir.
Cum poartă floarea rodul de cais,
Adînc te port în trupul meu şi-n vis.”
(Zorica Laţcu – Maica Teodosia,
Te port în mine)