Pay it forward

Ghiocel Balan

Toate articolele scrise de Ghiocel Balan

Voi comenta pentru dvs. un film de o cu totul altă natură, sensibil şi cu un mesaj sublim. Titlul său este un joc de cuvinte greu traductibil, căci în limba engleză el semnifica o antiteză la expresia "pay back", care înseamnă răzbunare. Filmul descrie aşadar opusul acesteia, care poate fi dragostea, altruismul, omenia.

Un profesor de sociologie le dă copiilor o temă menită să marcheze trecerea de la pubertate la adolescenţă, încheind astfel ciclul gimnazial, "acest pod infernal, mişcător, pe care trebuie să-l treceţi cu toţii înainte de a deveni membri ai elitei liceului. Poate credeţi că nu puteţi trece podul suficient de repede şi atunci încercaţi să închideţi ochii şi să nu vă gîndiţi la asta decît dupa ce aţi ajuns la capăt." Acest mod comod de a reacţiona ne caracterizează din păcate pe mulţi dintre noi în momentele grele cu care viaţa ne încearcă din cînd în cînd; "Trăiţi în societate, şi chiar dacă nu vreţi să aveţi de a face cu ea, viaţa vă va lovi direct în faţă." Pentru multă lume, viaţa constituie o dezamăgire. Dar poţi fi dezamăgit doar cînd aşteptarile îţi sînt înşelate, cu alte cuvinte cînd te aştepţi ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel şi nu este. O soluţie înţeleaptă ar fi să nu ne aşteptăm la nimic de la nimeni, astfel nu vom putea fi dezamăgiţi. O alternativă mai potrivită cu agitaţia prezentului nostru ar consta în a încerca să schimbăm lumea pentru a o modela după preferinţele noastre. Avem de a face de fapt cu cele două tendinţe aflate la antipozii concepţiilor filozofice, cea orientală ce pune accentul pe transformarea interioară, şi cea occidentală, care se bazează foarte mult pe exterior. În realitate e vorba de acelaşi lucru, armonizarea dintre sine şi univers, dintre suflet şi natură, dintre raţiune şi sensibilitate, dintre inimă şi minte.

Filmul se ocupă de cea de-a doua cale, strădania de a face lumea mai bună. Tema pe care o primesc copiii de 11 ani este de a găsi o idee prin care să schimbe lumea. Unul din elevi, Trevor, propune o soluţie admirabilă, de a găsi trei persoane aflate în dificultate şi de a le ajuta fără a accepta nimic în schimb, în afară de promisiunea că vor face şi ei la fel cu alte trei persoane. Ajutorul trebuie să fie ceva dificil, ceva pe care nu-l poate face singur şi deci ceva foarte important pentru cel aflat în nevoie.

Am mai întîlnit sisteme piramidale, Amway, Oriflame, Avon, dar în ultimele două milenii, nici unul cu o atitudine profund benefică şi atît de altruistă ca acesta. Această idee minunată declanşează în film un val de acţiuni benefice în lanţ, ce surprind (!) pe toată lumea. În legătură cu aceasta, aş dori să vă împărtăşesc cîteva consideraţii.

A face un dar nu e chiar atît de simplu. Sînt unii care merg în vizită la prieteni sau la cunoştinţe şi cumpără în graba din primul magazin ce le iese în cale ceva care să nu fie prea scump şi doar pentru a scăpa de o îndatorire neplăcută ("să nu creadă c-am venit cu mîna goală"). Puţină lume îşi dă osteneala să găsească un obiect potrivit (adică util sau deosebit). Acest lucru ar însemna să ne gîndim profund la persoana vizată, ce anume şi-ar dori sau ce i-ar plăcea, sau ce-ar putea s-o surprindă în mod plăcut. E nevoie să ştim să observam dar mai ales să facem eforturi pentru aceasta. "Trebuie să fim mai atenţi la cei din jurul nostru, să-i supraveghem pentru că ei nu ştiu întotdeauna ceea ce au nevoie". Nu putem face acest lucru pentru cineva pe care nu-l iubim. A face un dar în mod corect implică să dăruim persoanei potrivite în condiţii juste de timp şi de loc.

Ajută înainte de a ţi se cere şi îndepărtează-te înainte de a ţi se multumi. Unii dăruiesc doar pentru a obţine altceva în schimb (chiar dacă e vorba doar de a fi remarcaţi), conducîndu-se după dictonul "Do ut des", tradus mai nou prin „legea lui Ohm": Sînt om cu tine, fii om cu mine.

Alţii fac atîta caz de cît de generoşi sînt, încît prin maniera de a dărui, mai mult înjosesc sau dispreţuiesc decît fac ceva bun. Alţii dau de pomană doar pentru ca ceilalţi să vadă că nu se zgîrcesc, pentru a-şi apăra imaginea publică. Odată, un om trecea pe un drum. Vîntul i-a smuls pălăria şi i-a aruncat-o în rîu. "Apăi, să fie de sufletul lui Tataia", zise omul, generos.

Doamne, nu-mi da prea mult, ca să nu Te uit.

Iisus a fost întrebat de cineva cum ar putea intra în Împărăţia Cerurilor. Răspunsul a fost: "Vinde tot ce ai şi împarte săracilor" .

Nu putem dărui în mod divin decît dacă vom învăţa să şi primim în acest mod. Soarele ne oferă permanent lumină şi căldura, pămîntul ne dăruieşte plantele, pomii ne oferă fructele lor, Dumnezeu ne dă viaţă. Atît timp cît vom ignora aceste ofrande minunate, nu putem pretinde să ştim să dăruim la fel. Una din colindele lui Hruşcă se referea la răsplata colindatorilor astfel: "dă din ce Dumnezeu ţi-a dat". Uită-te în jurul tău, uită-te înlăuntrul tău şi răspunde-ţi sincer la întrebarea: există ceva care să nu fie un dar Divin?

Cînd e greu să găsim ceva de dăruit, sau nu ne putem permite prea mult, putem oricînd să dăruim iubire. Iisus a spus "Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi!" Acest lucru îl putem face cu toţii. "Posibilitatea există în fiecare. N-o lăsaţi să se atrofieze"

Mai mult decît atît, filmul sugerează şi un mod practic de a realiza acest lucru. Începe prin a ierta. Sîntem umani, deci supuşi greşelii, dar orgoliul ne împiedică de multe ori să ne dăm seama cînd greşim, să recunoaştem măcar că greşim pentru ca mai apoi să încercăm să reparăm din stricăciuni.

Iartă-ne nouă greşelile noastre precum iertăm şi noi greşelile greşiţilor noştri. Remarcaţi şi în rugăciunea Tatăl Nostru aceeaşi idee piramidală, întrucît noi sîntem iertaţi, de ce să nu iertăm şi noi la rîndul nostru? Aţi remarcat faptul că atunci cînd greşim, cerem îndurare, dar cînd altcineva greşeşte, cerem să fie pedepsit?

Ideea extraordinară din acest film trebuie să fie transpusă în practică. Este o idee prea valoroasă pentru a ne gîndi la ea doar ca la un film. Haideţi să găsim cîteva persoane pe care să le ajutăm fără a aştepta ceva în schimb. Astfel am putea descoperi într-o bună zi că ceea ce era mohorît s-a transformat în mod miraculos în ceva strălucitor, că toţi cei din jurul nostru încep să se bucure, că suferinţa, bolile şi deznădejdea au dispărut, că vestita cutie a Pandorei a adunat tot veninul revărsat odinioară şi a devenit ferecată pe vecie, iar noi ne-am regăsit Paradisul pierdut.

Găseşte o persoană pe care Arta de a trăi magazin ar putea să o ajute şi dăruieşte-i acest număr al revistei.