Valoarea Timpului

Luminiţa Manole

Toate articolele scrise de Luminiţa Manole

Mai întîi vă propun să facem un exerciţiu foarte simplu. Aduceţi în faţa dumneavoastră un ceas cu ac secundar. Exerciţiul va dura un minut. Trebuie doar să privim cu atenţie secundarul timp de şaizeci de secunde, fiind cît mai conştienţi de trecerea timpului.

Acum să ne gîndim la ireversibilitatea acestor şaizeci de secunde. Sîntem mai bătrîni cu un minut. Acest minut s-a dus şi nu se va mai întoarce în veci. Am privit acest timp al nostru scurgîndu-se şi chiar dacă am fi vrut nu am fi putut păstra nici o secundă. Bine ar mai fi dacă din cele douăzeci şi patru de ore ale unei zile ne-am putea păstra vreo două ore pentru mai tîrziu cînd vom avea tare nevoie de ele! Dar nu am auzit pe nimeni că ar putea face acest lucru. Dacă auziţi totuşi pe cineva care a reuşit, scrieţi-mi pe adresa revistei.

Acest exerciţiu a fost destinat conştientizării timpului. Timpul este un dar pe care, dacă nu-l folosim pe loc, l-am pierdut şi apoi spunem ca şi scriitorul Horace Mann: "Pierdut ieri între răsărit şi apus două ore de aur fiecare încrustată cu şaizeci de minute de diamant. Nu se oferă nici o recompensă pentru că s-au dus pentru totdeauna". Acum, pentru că aţi conştientizat valoarea timpului, aveţi două posibilităţi: să închideţi revista şi să faceţi ceva mai util din punctul dumneavoastră de vedere, sau să rămîneţi mai departe lîngă noi şi să aflaţi cum puteţi să faceţi din toate minutele vieţii tot atîtea eternităţi.

În mod obişnuit, adică la nivelul comun de percepţie a lumii în care trăim, asociem timpul cu mişcările periodice din natură şi ni-l închipuim ca pe un mediu infinit în care se succed evenimentele. Asocierea cu mişcările periodice are la bază faptul că întreaga evoluţie a vieţii pe Pămînt este influenţată de ritmurile principalelor fenomene astronomice legate de globul pămîntesc, reflectate în alternanţele zi-noapte şi sezoniere. Legătura dintre timp şi periodicitatea unor fenomene naturale a devenit aproape o prejudecată. Rotaţia pămîntului în jurul axei proprii este cea care a influenţat cel mai mult ideea de timp terestru. Şi datorită ei am convenit ca ziua să aibă douăzeci şi patru de ore. Oare ce-ar fi măsurat ceasurile noastre dacă Pămîntul ar fi avut perioada de rotaţie în jurul axei egală cu perioada de Revoluţie? Atunci el ar fi prezentat întotdeauna aceeaşi faţă către Soare ca în cazul planetelor Mercur şi Venus. Deci, pe o parte a planetei ar fi fost întotdeauna zi, iar pe cealaltă parte, noapte. Cum ar fi fost percepută în acest caz trecerea timpului? Cu siguranţă am fi avut o altă concepţie despre timp. Deşi timpul unei zile este măsurat de ceas şi este considerat ca fiind alcătuit din intervale egale, el este perceput ca fiind diferit de fiinţele vii. Această observaţie i-a determinat pe psihologi să diferenţieze timpul în timp obiectiv şi timp subiectiv. Timpul obiectiv este cel măsurat de ceas şi acelaşi pentru toţi, iar timpul subiectiv se referă la diferite percepţii particulare ale timpului obiectiv şi poate fi diferit de acesta. Putem vorbi deci de timp biologic, fiziologic, psihologic, social, istoric, artistic, mitologic, informatic, etc.

Timpul biologic este determinat de ritmurile biologice ale fiinţelor. El diferă de la specie la specie, de la individ la individ. Un exemplu de timp biologic apare evident în cazul hibernării anumitor specii de animale. Ele practic ies din timpul obiectiv, îl suspendă, pentru a-şi relua viaţa în împrejurări favorabile, mai tîrziu.

Timpul fiziologic este considerat a fi timpul de vindecare a unei plăgi de exemplu. Studiile au arătat că la vîrsta de zece ani timpul de vindecare a unei plagi este de cinci ori mai mic decît la vîrsta de şaizeci de ani. Baza acestui timp este determinată deci de potenţialul biologic şi de vîrstă.

Timpul psihologic este cel mai evident diferit de timpul obiectiv. Uneori o oră ni se pare că trece foarte încet şi alta foarte repede în funcţie de ceea ce facem şi de dispoziţia în care ne aflăm. Dacă, spre exemplu, avem de dat peste o oră un examen foarte greu şi ne-am adus aminte că mai avem de învăţat un curs, cu siguranţă că ora aceea ni se va părea foarte scurtă. Dacă însă peste o oră ştim că ne vom întîlni cu iubita, aceste şaizeci de minute ni se vor părea tot atîtea eternităţi.

Un alt exemplu în care timpul psihologic este diferit de timpul obiectiv este evident în perceperea scurgerii timpului unui adult faţă de cel al unui copil. În copilărie zilele sînt mult mai lungi decît la maturitate, cînd zilele ni se par prea scurte pentru cîte avem de rezolvat. Şi ca şi cum nu ar fi de ajuns scurtarea timpului, la sfîrşitul vieţii trăim mult mai repede ceea ce a mai rămas. Luînd ca măsură cantitatea de evenimente percepute, o oră la vîrsta de zece ani echivalează cu cinci ore la şaizeci de ani. De aceea părinţii şi copiii trăiesc în lumi temporale diferite şi adesea nu se înţeleg. Să nu uităm acest lucru cînd facem un program pentru copii.

Mai pot fi date şi alte exemple de percepţii diferite ale timpului: o oră trăită de un om pe Pămînt este o cantitate infimă de timp pentru planeta Jupiter sau pentru galaxia noastră. Sau o viaţă de om pare o oră pentru îngerul lui păzitor. De fapt noi trăim în fiecare clipă în timpul subiectiv, iar timpul obiectiv este ca un fel de pat al lui Procust pentru timpul perceput de noi. Ceasul este o invenţie bună în felul ei, dar pe de altă parte a fost la fel de catastrofală ca şi bomba de la Hiroshima. Bomba a ucis un anumit număr de oameni, dar ceasul poate că a ţinut în loc evoluţia atîtor generaţii. Dacă nu am fi inventat ceasul, am fi trăit dupa timpul subiectiv şi cu siguranţă gîndirea noastră şi noi am fi fost altfel. Poate că am fi fost mai deschişi către partea subtilă a manifestării, am fi fost mai intuitivi, am fi fost mai liniştiţi, mai buni, oricum am fi fost cu siguranţă altfel decît sîntem acum.

Şi argumentez cele spuse printr-o analogie: roata este considerată a fi o invenţie de o importantă foarte mare pentru omenire, dar dacă nu ar fi fost roata, poate că am fi putut să zburăm mai repede. Oricum, ceasul şi roata nu au nici o vină şi putem să ne dezvoltăm intuiţia şi să evoluam spiritual chiar dacă ele există. Nu trebuie să dăm vina pe ceas că nu merge mai repede atunci cînd vrem să ne întîlnim cu iubita. Putem să trăim după timpul psihologic şi, dacă ea simte la fel, ne vom întîlni mai repede printr-un miracol.

Copyright © 2000-2011 Arta de a Trăi. Toate drepturile sînt rezervate.