Jocul - bucuria practicii spirituale

Ionel Spiridon

Toate articolele scrise de Ionel Spiridon

Chiar dacă nu vă puteţi imagina călugări jucînd şotron sau baba oarba să ştiţi totuşi că jocurile sînt o parte integrantă a practicii spirituale în sine. Prin joc evoluţia este întotdeauna mai simplă, iar cel ce evoluează cu adevărat începe să se joace din ce în ce mai mult, pentru că pe măsură ce un om evoluează redevine copil.

Atunci cînd vrem să evoluăm spiritual prin joc vom observa că apare o anumită senzaţie de curgere şi nu de efort. Jucîndu-ne, măştile de pe chipurile noastre sînt aruncate şi redevenim noi înşine fără frica de vreo prejudecată, convenienţă socială etc. Cel care ştie acest secret poate să-i transforme pe ceilalţi din anturajul său prin joc şi va obţine rezultate net superioare decît cel care vrea să obţină transformări printr-o seriozitate exagerată şi conservatorism, prin impunere sau fanatism. Căci dintr-un astfel de om parcă viaţa lipseşte, el duce poveri imaginare şi nu poate înţelege niciodată starea de joc spontan plenar conştient al manifestării şi starea de graţie divină care se revarsă asupra noastră atunci cînd ne jucăm.

Seriozitatea şi sobrietatea exagerată au în ele ceva rigid, dur care te sperie. Prin joc însă, se trezeşte şi se dinamizează în noi acea stare mirifică de copil şi ea este de fapt cea care ne face să fim intuitivi, spontani plini de candoare şi drăgălăşenie. Deci, un alt aspect important este că jocul în sine trezeşte în noi calităţi nebănuite; ceea ce în mod obişnuit părea inaccesibil devine acum spontan accesibil, iar în timpul jocului starea de copil pe care o trăim, ne face să rezonăm, din plin, cu lumi angelice care ne ghidează şi ne inspiră. Deloc întîmplător, Brâncuşi a spus că: "Atunci cînd nu mai sîntem copii, am murit de mult".

Părinţii (mai ales unii taţi), care în efortul lor de a fi buni părinţi exagerează furîndu-le copiilor dreptul la joacă, la prietenie şi îi obligă spre nişte premii sau diplome absurde, riscă să scoată din copiii lor super-calculatoare care pot gîndi genial, dar fără viaţă.

Astfel, ştim că seriozitatea exagerată a unor persoane, le face să trăiască într-un mod conservator, plin de rigiditate, dar cu toate acestea, în timpul jocului, chiar şi acestor persoane li se poate smulge un zîmbet şi pot fi ajutate pentru a-şi schimba o concepţie greşit înrădăcinată. Acestea apar deoarece în timpul jocului lucrurile sînt privite în simplitatea lor naturală, fără nici un fel de prejudecăţi sau concepte sociale închistatoare. Jocul devine astfel, o modalitate excepţională de a ne depăşi blocajele lăuntrice şi mai ales de a ne păcăli ego-ul, de a-l face să nu se mai simtă ameninţat, ci să devină disponibil pentru transformare. De aceea, în timpul jocului (aşa cum am mai spus), măştile sînt date la o parte şi sîntem noi înşine fără dorinţa de a fi „cineva” sau „ceva” anume. Această renunţare de a fi „cineva”, o „funcţie” sau un „titlu” face ca cei care ne manipulau printr-o seriozitate scrobită să nu mai aibă nici un punct de rezonanţă şi deci nici o influenţă asupra noastră.

Starea de disponibilitate jucăuşă care se creează în timpul jocului nu presupune sub nici o formă iresponsabilitate sau superficialitate şi un mod superior de a integra viaţa, de a înţelege că omul prin raportare, invocare şi consacrarea acţiunilor sale către Absolut (DUMNEZEU), devine astfel stăpînul lucrurilor şi al propriei sale fericiri. El ştie acum că totul depinde de viziunea lui nobilă şi transfiguratoare asupra vieţii şi că datorită acestei viziuni extatice, Dumnezeu îşi revarsă în fiecare clipă Graţia Sa asupra lui. Cerul şi infernul se întîlnesc pe pămînt. Dar cînd cel care creează şi atrage dramele în mod inconştient, se luptă pentru a scăpa din infern, un altul, prin joc afectiv şi spiritual, divin integrat, zboară pur şi simplu prin Paradis. La nivel subconştient această stare de disponibilitate jucăuşă spontană, ne ajută să sesizăm că viaţa şi iubirea nu sînt nimic altceva decît un joc mirific, profund transformator şi transfigurator al lui Dumnezeu. Prin jocul vieţii şi al iubirii, noi învăţăm să vedem magia care dă viaţă şi nu oroarea care o ucide. Astfel, devenim mici alchimişti, care prin joc transformă totul în viaţă eternă.

Un alt aspect important este că jocul ne dinamizează atenţia şi ne face să fim mai îndrăzneţi căci acum chiar şi timidul leagă noi prietenii. Jocul ajută foarte mult la evoluţia afectiv-spirituală a unui cuplu deoarece, integrată sub forma unui joc, evoluţia spirituală a unui cuplu este mult mai rapidă. Trebuie să avem puterea lăuntrică transfiguratoare de a integra totul sub forma unui joc spiritual.

Totodată, jocul şi simţul umorului sînt în cadrul unui grup sau al unui cuplu nu numai un liant excelent, ci şi o modalitate de excepţie, un test pentru a verifica starea afectivă a celor doi. Astfel, serioşii, exageraţii dar mai ales ataşaţii, geloşii, blazaţii nu rîd, nu se entuziasmează la glumele pline de bun simţ şi fanteziile afective ale celuilalt deci, ei nu se joacă, se supără, văzînd întotdeauna tragedia chiar şi acolo unde ea nu există. Tot din punct de vedere afectiv, efectele pe care jocul le induce în fiinţă sînt cu adevărat remarcabile căci, prin joc noi ne deschidem şi trăim stări afective din ce în ce mai elevate, mai copleşitoare, mai rafinate. Prin alintul plin de drăgălăşenie care este parte integrantă a jocului afectiv, noi ne transfigurăm spontan unul pe celălalt.

Acesta este un secret fundamental deoarece foarte puţini oameni ştiu că alintul plin de drăgălăşenie şi bun simţ este o parte importantă a transfigurării (adică a înnobilării, sacralizării şi divinizării) întregii creaţii. Prin joc şi transfigurare învăţăm să venim unul în întîmpinarea celuilalt cu braţele deschise, în întîmpinarea dorinţelor lui intime, afective, să îl simţim empatic şi telepatic.

Este uluitor de sesizat, de asemenea, calităţile curative excepţionale ale jocului căci orice suferind care are puterea de a se juca, rezonează cu energii dinamice şi curative nebănuite care îl pot duce într-o zi la o vindecare spontană miraculoasă. Prin joc, suferindul îşi schimbă aproape instantaneu nivelul de vibraţie, el se deschide astfel în faţa vieţii, iar viaţa cu energiile ei TAINICE îi pătrunde atunci întreaga fiinţă.

Pentru ca jocul să devină în practica spirituală o metodă rapidă de evoluţie este stringent necesară realizarea unei integrări care să inducă predispoziţia către joc la nivelul întregului grup. Pentru cel iniţiat, jocul este unul din mijloacele de exprimare spirituală dintre cele mai rafinate şi pline de subtilităţi magice.

În final, mai spunem că lucrurile cele mai grele şi mai serioase realizate sub forma unui joc inteligent divin integrat, devin uşor accesibile şi pline de succes!