Puterile paranormale (I)

Luminiţa Manole

Toate articolele scrise de Luminiţa Manole

Numim în general putere paranormală capacitatea unei fiinţe de a manifesta anumite calităţi pe care majoritatea celorlalţi oameni nu le posedă. Deci, normalitatea şi anormalitatea unui om sau al unui fenomen sunt stabilite după criteriul majorităţii şi al comparaţiei. Din această cauză, normalitatea şi paranormalitatea sunt relative. Ceea ce pentru un sistem de referinţă, în timp şi spaţiu este normal pentru alt sistem de referinţă poate fi paranormal.

Spre exemplu, se spune că înainte ar fi trăit pe Pămînt oameni cu o civilizaţie şi o spiritualitate extrem de înalte, de neimaginat acum, în zilele noastre. Ei posedau puteri spirituale foarte mari, erau ca nişte zei comparativ cu pămînteanul de astăzi, care a cam renunţat la spiritualitate şi la puterile spiritului în favoarea bucuriilor lumeşti. Dacă un om, să spunem "normal" după criteriile noastre de astăzi, ar fi ajuns acolo, printre ei, cu siguranţă că ar fi fost considerat, sau s-ar fi considerat, paranormal, pentru că s-ar fi manifestat conform altei scări de valori .

Şi invers, dacă un astfel de zeu ar ajunge acum pe Pămînt, ori s-ar spune că are capacităţi paranormale, ori ar avea soarta lui Iisus, dacă ar fi prea în afara "patului lui Procust" stabilit de criteriile de normalitate contemporane.

Vom folosi în continuare termenul de "paranormal", ţinînd cont de relativitatea lui. Puterile paranormale, care mai sunt numite puteri ale spiritului, sunt obţinute prin cunoaşterea naturii reale a omului şi a lumii şi sunt superioare ca forţă de manifestare şi sferă de acţiune, faţă de puterea obţinută din cunoaşterea ştiinţifică. Aceste puteri apar de obicei ca urmare a atingerii unui nivel înalt de evoluţie spirituală. Ele sunt manifestarea unor energii care aparţin altor dimensiuni decît celor pe care le percepem cu toţii, în mod normal, adică trei dimensiuni spaţiale şi una temporală. Aceste energii subtile sunt conştientizate şi controlate de cei care au, într-o anumită măsură, sufletul mai treaz, mai pur decît al omului obişnuit.

De fapt, cu ajutorul gîndurilor, noi ne creăm realitatea în care trăim. Dacă gîndim ca majoritatea oamenilor, vom avea lumea pe care o vedem cu toţii. Dacă gîndim altfel, vom avea o altfel de lume în care vom trăi, pe care ceilalţi este posibil nici să nu o observe. Pentru că această lume este diferită, va avea şi legi diferite şi posibilităţi nebănuite faţă de lumea obişnuită. Omul este de fapt interfaţa dintre această lume şi toate celelalte lumi. Cu cît este mai pur, cu atît el se va deschide către mai multe universuri. Copiii mici manifestă spontan această predispoziţie. Ei acceptă în mod natural orice văd. Atunci cînd vedem un copil mic privind în gol, zîmbind către niciunde, el poate tocmai comunică atunci cu un înger. Mai tîrziu, ei pierd capacitatea de a avea acces la aceste lumi, pentru că cei mari le spun cu autoritate că ele nu există. Aşa se pierde credinţa, care este esenţială pentru a dispune de aceste capacităţi. Dacă ajungi să crezi că se poate, vei putea şi tu. Dacă, însă nu crezi că există îngeri, cu siguranţă, nici nu vei putea vedea vreunul.

Se cunosc foarte multe puteri paranormale. Textele înţelepciunii hinduse menţionează opt mari puteri paranormale şi treizeci şi două de puteri minore. Unele dintre ele se întîlnesc mai des, sunt mai uşor de observat şi de obţinut, dar altele sunt atît de subtile, încît doar o minte foarte pură şi puternică le poate percepe, înţelege şi manifesta. Atunci cînd sunt folosite în scopuri benefice, puterile spirituale fac din fiinţele astfel înzestrate nişte fiinţe superioare, adevăraţi zei pe Pămînt. Ele pot fi însă şi pervertite, iar cei ce le manifestă în scopuri malefice, în interese personale, încalcă mai mult sau mai puţin conştient legile divine şi vor trebui să plătească mai devreme sau mai tîrziu prin suferinţă.

Atitudinea bisericii faţă de aceste manifestări este, din anumite motive, "Crede şi nu cerceta", iar atitudinea ştiinţei, pînă nu demult, din alte motive, era: "Nu cred, nu cercetez" sau: "Aşa ceva nu există".

După elaborarea teoriilor moderne ale fizicii cuantice, bazate pe teoria relativităţii a lui Einstein, care au schimbat radical viziunea asupra Universului şi a legilor care-l guvernează, şi a explicat o mulţime de paradoxuri care apăreau în fizica clasică, atitudinea ştiinţei a devenit cam aceasta: "Aceste fenomene sunt posibile şi merită să le studiem." Şi, într-adevăr, au fost studiate foarte mult în ultimul timp şi au fost explicate ştiinţific foarte multe fenomene paranormale, şi chiar s-a ajuns la reproducerea lor la voinţă, în laboratoare.

Vom da în continuare explicaţia ştiinţifică a cîtorva dintre puterile paranormale.

Uneori, mai multe puteri, chiar foarte diferite ca manifestare, au aceeaşi bază, acelaşi principiu. Acesta este cazul puterilor care ţin de psihocinetică. Un om care posedă o astfel de putere, poate umple spaţiul cu lumină, poate materializa lumina într-un obiect, poate modifica temperatura apei, poate face să apară o imagine pe un film neexpus, poate îndoi o lingură, poate devia un fascicol laser sau poate influenţa un cîmp electromagnetic.

Conştiinţa, în cazul trezirii şi dinamizării unor energii latente, controlează cîmpul biogravitaţional, care este substratul energetic al unei fiinţe, al unui obiect, sau fenomen. Cîmpul biogravitaţional interacţionează cu cîmpul gravitaţional descris de ecuaţiile lui Einstein, cu care este în relaţie de determinare reciprocă.

Spre exemplu, în cazul devierii unui fascicol laser, conştiinţa influenţează, graţie proceselor subtile de rezonanţă cu anumite energii subtile din macrocosmos, cîmpul biogravitaţional, care la rîndul său influenţează curbura spaţiului. Dacă se schimbă curbura spaţiului, lumina va urma această curbură, iar fascicolul va fi deviat.

Fenomenele de materializare şi dematerializare se produc prin controlul energiilor specifice care permit "cristalizarea" sau dispariţia structurilor materiale. Materia este lumină prinsă şi cristalizată într-o formă, ca într-o capcană. Biogravitonii şi gravitonii pot forma materie, adică lumină prinsă în capcană, din lumina din interiorul mării misterioase a spaţiului sau pot readuce din nou în energie, în lumină, materia, făcînd-o să revină în marea spaţiului. În acest caz, legea conservării energiei este transcensă, deoarece energia poate fi absorbită sau emisă de aceste singularităţi ale mării cuantice, de aceste capcane de lumină.

De asemenea, cîmpul biogravitaţional poate influenţa, prin procese de rezonanţă adecvate, aşezarea atomilor în interiorul structurii cristaline a metalului, determinînd, de exemplu, îndoirea unei linguri sau apariţia unei imagini prin gînd pe o peliculă de film.

Clarvederea, în care este inclus uneori şi clarauzul, este o altă putere care a atras foarte mulţi cercetători. Ea se poate manifesta la diferite nivele, în funcţie de valoarea spirituală a clarvăzătorului. Cu ajutorul clarvederii se pot percepe lumile subtile, adică lumea eterică, astrală, mentală, cauzală. Clarvederea permite vederea aurelor, vederea trecutului şi a viitorului, vederea fiinţelor din lumile paralele, şi multe altele. Cei care au ajuns la un grad înalt de evoluţie spirituală, datorită acestei puteri, trăiesc într-o lume mult mai vastă decît cea pe care o percepem noi. Pentru ei, zînele şi spiriduşii există aievea, discută cu îngerii ca de la om la om, sau mai degrabă ca de la înger la înger. Chiar aşa zisele necuvîntătoare pentru asemenea fiinţe vorbesc foarte desluşit, iar fiinţe desăvîrşite, cum ar fi Iisus, le bucură uneori prin prezenţa lor. Categoria cea mai răspîndită de clarvăzători este constituită din cei care citesc scrisori închise, care pot vedea obiecte aflate la mare distanţă, etc.

Această putere a fost explicată ştiinţific cu ajutorul conceptului lui Weller de superspaţiu. Acesta descrie realitatea ca fiind alcătuită dintr-un număr nedefinit de universuri ce coexistă în simultaneitate. Fiinţele, obiectele şi fenomenele sunt considerate singularităţi spaţiu-timp şi ele sunt puncte de ieşire şi intrare ce leagă aceste universuri diferite. În accepţiunea acestei teorii, orice eveniment, trecut, prezent sau viitor ocupă o poziţie în marele catalog numit "spaţiu-timp", iar în vecinătatea singularităţilor, evenimentele şi ordonarea în timp a evenimentelor sunt lipsite de înţeles. Între diferitele universuri, diferite ca vibraţie sau între regiunile diferite ale aceluiaşi univers există legături ce sunt făcute de spirale tridimensionale. Gurile acestor spirale sunt numite minigăuri albe şi minigăuri negre. Găurile albe diferă de găurile negre prin sensul diferit de curgere a timpului. Ele formează antimateria şi materia. Astfel, nimic nu există separat. Toate fiinţele, lucrurile şi fenomenele sunt legate unele de altele într-o simultană interconexiune şi interdeterminare, prin aceste spirale. Acesta este modelul de "şvaiţer cosmic" folosit de fizicieni pentru a descrie realitatea.

Acest lucru, corelat cu realitatea deformării gravitaţionale a timpului şi spaţiului descrisă de Einstein în teoria relativităţii generalizate furnizează o posibilă explicaţie pentru precogniţie, retrocogniţie, clarviziune şi proiecţie astrală.

Astfel, o fiinţă cu un nivel extraordinar de conştiinţă poate crea la voinţă găuri negre şi găuri albe oarecum artificiale în cîmpul său biogravitaţional local. Acest fapt produce curburi foarte mari ce vor genera la rîndul lor deformări foarte mari în spaţiul-timp subiectiv local ce va avea o influenţă uriaşă asupra întregului mediu înconjurător pe o rază de mii de km jur-împrejur.

Deformările pot fi manipulate în aşa fel încît viteza de scurgere a timpului la locul unde se află participantul înzestrat cu asemenea capacitate să nu mai fie egală cu viteza corespunzătoare de scurgere a timpului în preajma obiectului observat şi direct influenţat. Diferenţa care rezultă din scurgerea timpului participantului şi a obiectului analizat poate fi ajustată în aşa fel încît lucrîndu-se din interiorul cîmpului biogravitaţional propriu să se vadă prin perceperea anticipativă în viitorul probabil sau să discearnă acum, în prezent, trecutul obiectului. Cu alte cuvinte el reuşeşte să testeze efectiv straturile-univers. Acesta este mecanismul biogravitaţional pentru precogniţie şi retrocogniţie.

Subiectul poate face uz de asemenea de modurile de percepţie aparţinînd planului de conştiinţa tahionică ale cîmpului gravitaţional ce acţionează în afara cîmpului său. În acest mod putem transmite în timp şi programa exact chiar la distanţă acţiuni de tipul relatat în experienţele de proiecţie astrală şi clarvedere. Proiecţia astrală este o funcţie activă de emisie sau dinamică, iar clarvederea o funcţie pasivă de percepţie sau revelare a unui nivel anume tahionic de existenţă a cîmpului biogravitaţional.

De asemeni, vederea vieţilor trecute a putut fi şi ea explicată. În mod normal noi uităm ce am făcut în alte vieţi. Copiii, cît sunt mici, manifestă însă şi această putere. Iată un exemplu în acest sens, care este povestit de un cunoscut psiholog şi fetiţa sa de trei ani:" "Niciodată nu ţi-aş fi dat o asemenea porcărie să mănînci cînd erai copil", mi-a spus ea, privind cartofii prăjiţi." Cartofi fierţi, buni, iată ce-ţi dădeam!" Uluit, o priveam în timp ce ea continua: "Tată, pentru ce de data asta eşti tu tată şi eu copil?...N-am chef să fiu copil..."Primele cuvinte, de altfel, le-a pronunţat în germană, cu toate că nimeni din familie nu cunoştea această limbă. Aşa am ajuns să studiez mai de aproape această credinţă, reîncarnarea."

Să vedem acum ce spun cercetările fizicienilor.

Dacă din multitudinea de evenimente din catalogul spaţiu-timp selectăm acele evenimente referitoare la o anumită individualitate, vom regăsi evenimentele ce se referă la vieţile succesive ale acelei individualităţi ca fiind o concentrare de evenimente spaţio-temporale individualizate. Între evenimente nu există o strictă cauzalitate. Mintea noastră, care are nevoie de siguranţă, creează în mod fals o anumită legătură logică între evenimente, pe care le şi ordonează apoi într-o anumită succesiune temporală. Dar evenimentele există dincolo de această cauzalitate şi ordonare artificiale. Este posibil astfel să se cunoască prin procese de rezonanţă cu acele momente, detalii din viaţa oricărui om care a trăit vreodată, evenimente din evoluţia oricărui colţ din univers.

- va urma -

Copyright © 2000-2011 Arta de a Trăi. Toate drepturile sînt rezervate.