Clasificarea viselor

Otilia Burlacu

Toate articolele scrise de Otilia Burlacu

Este de-a dreptul hazliu să te gîndeşti cît de adormit eşti cît timp te crezi treaz, sau cît de treaz eşti cît timp te crezi adormit. Oamenii folosesc cuvintele, într-o convenţie de ei stabilită, numind, denumind, descriind, deviind mai mult sau mai puţin pe o spirală ce înconjoară Adevărul, care este linia verticală-orizontală - "bastonul Domnului".

Între naştere şi moarte omul cunoaşte trei stări de conştiinţă: veghea, somnul şi între acestea două, visul. Spun "între acestea două" deoarece visul este o stare intermediară specială, paradoxală, plină de mister. Poţi visa şi cu ochii deschişi.

Pe de altă parte, în afară de somn şi veghe, omul poate accede la o stare specială de conştiinţă, stare pe undeva asemănătoare somnului profund, cînd este eliminată orice senzaţie exterioară, mentalul însă rămînînd, conştient stare numită în general meditaţie.

Dacă noi am fi conştienţi, treji sută la sută atunci dispare visul trăieşti viaţa atît de plenar încît necesitatea visului piere. Mentalul conştient şi mentalul subconştient se apropie atunci atît de mult încît nu mai este necesar ca ele să comunice prin vise (comunică direct), nu mai există dorinţe care să înlănţuie, nu mai contează nici trecut, nici viitor, se trăieşte clipa, prezentul 100%, este unificat.

În timpul stării de veghe omul este supus diverşilor stimuli exteriori, cele cinci simţuri fizice fiind "biciuite" de diferite impresii, trăiri, reprezentări. În timpul somnului senzaţiile dispar dar şi atunci sufletul omului este lipsit de conştienţă. Experienţele trăite în cursul zilei se depun în subconştientul nostru ca nişte impurităţi, ca un balast.

Omul doarme aproape o treime din viaţa sa, aproximativ 20 de ani, dar somnul a fost aproape întotdeauna neglijat şi asta pentru că s-a acordat atenţie doar stării de veghe, dimensiunii conştiente a mentalului uman. Somnul ţine de subconştient, visul ţine de subconştient. Meditaţia, extazul ţin de supraconştient.

Mintea se aseamănă unui aisberg - doar partea de la vîrf este la suprafaţă, este vizibilă, doar o zecime din întreg. Restul de 9 zecimi este ascuns în adîncime. Dar mai există o porţiune din aisberg care să spunem că s-a evaporat şi pluteşte ca un norişor alb pe cer. Cele 3 dimensiuni sînt înlănţuite, deoarece creaţia este unitară.

Somnul nu este absenţa totală a stării de veghe. Somnul nu este ca un întuneric total în opoziţie cu lumina. Fiecare stare are existenţa sa legitimă. Somnul este un alt gen de activitate. Nici nu putem înţelege starea de veghe fără a examina înălţarea în care se află fiinţa umană în timpul somnului. În general se face o legătură între oboseală şi somn, dar somnul nu este doar odihna după oboseala stării de veghe. Somnul are propria sa existenţă. Există în aceeaşi măsură ca şi perioada în care sîntem treji. Dovada că somnul nu este cauzat doar de oboseală este faptul că uneori adormim fără să fim obosiţi, cînd ascultăm un discurs care nu ne interesează, sau în alte situaţii similare cînd intervine plictiseala, lipsa de interes. O analiză obiectivă demonstrează faptul că stările de veghe şi de somn corespund unor anumite raporturi între suflet şi corp, raporturi care se produc cu o ritmicitate de pendul. Saturîndu-se de impresii din lumea exterioară în suflet se trezeşte dorinţa de a trece la altă stare, în care se adînceşte în propriul său corp, în propriul mental subconştient. Se succed deci două stări sufleteşti: una în care sufletul se deschide cu totul impresiilor exterioare şi alta în care stimulii exteriori dispar, sufletul se dăruieşte propriei sale profunzimi. În concluzie putem spune că ne simţim obosiţi pentru că vrem să dormim, trebuie să dormim şi nu că dormim pentru că ne simţim obosiţi. Somnul completează firesc starea de veghe. Goethe spunea "Natura a inventat moartea pentru a avea mai multă viaţă".

Atunci cînd omul doarme, pe pat se odihneşte corpul fizic împreună cu cel eteric, nu corpul astral şi nici "Eul". În timpul somnului, corpul eteric rămînînd unit cu cel fizic, funcţiile vitale îşi continuă manifestarea. Corpul astral se desprinde, se retrage din corpurile fizic şi eteric pentru a trece la un tip de existenţă diferit.

După cum corpul fizic face parte din lumea fizică, corpul astral aparţine şi el propriului său univers de care este separat în timpul stării de veghe. În timpul somnului corpul astral se află într-o lume de aceeaşi natură cu a sa. La trezire, el este absorbit de cel fizic şi cel eteric, impregnîndu-le. Aceste corpuri conţin organele prin care astralul poate percepe lumea exterioară. Pentru a ajunge însă la această percepţie, el trebuie să se despartă de propria-i lume, din care nu poate păstra decît modelele necesare corpului eteric. După cum corpul fizic îşi ia hrana din propria sa lume fizică, la fel şi corpul astral primeşte în timpul somnului hrana necesară lui din lumea respectivă, prin imagini. În acest univers propriu lui, corpul astral este armonios integrat. În timpul stării de veghe, omul părăseşte această armonie cosmică pentru a percepe ceea cel înconjoară, corpul său astral regăsind-o însă în perioada somnului. La trezire, venind din această armonie, el aduce celorlalte corpuri forţa necesară, împrospătată. Acest aport al corpului astral se manifestă în exterior prin reînvigorarea pe care o simţim în urma unui somn sănătos.

Visul este o stare intermediară între somn şi veghe. Unii pot spune că visul nu este decît o înlănţuire de imagini confuze. Totuşi această lume a visului, se supune unor reguli, unor legi.

Primul tip de vise apare doar datorită faptului că în timpul zilei ne încărcăm tot felul de impresii, preluăm tot soiul de impurităţi şi, aşa cum corpul plin de praf are nevoie de o baie, la fel şi mintea noastră de un mecanism de spălare, de scuturare, de debarasare a balastului. Aceasta constituie cea mai mare parte a viselor, aproape 90%. Sînt ca nişte fantasme. Nu trebuie să le acordăm prea multă atenţie. Zeci de psihanalişti se ocupă de aceste fantasme. Cu timpul vom recunoaşte asemenea vise şi le vom lăsa să treacă fără a ne preocupa de ele. Au rolul lor benefic şi atît.

Al doilea tip de vise este cauzat de necesitatea defulării unor dorinţe refulate. Există multe necesităţi perfect naturale, elementare pe care noi, îmbîcsiţi de păreri preconcepute sau otrăviţi de interdicţia aşa zisei "moarte" ni le blocăm, ni le inhibăm, ni le ascundem, ne prefacem că nu există. Dar ele există şi există cu atît mai dureros cu cît sînt mai adînc ascunse în subconştient. Ele se cer satisfăcute cumva şi al doilea tip de vis nu este nimic altceva decît îndeplinirea dorinţelor. Tot ceea ce mintea conştientă îşi refuză, subconştientul încearcă să împlinească în vis, într-un fel sau altul.

Este foarte important să recunoaştem şi să înţelegem acest al doilea tip de vis pentru că subconştientul încearcă să comunice cu noi şi să-ţi spună: "Nu fi masochist, nu-ţi înfometa fiinţa, tot tu vei avea de suferit". Subconştientul nu a fost condiţionat de societate, de profesor de educaţie. El este pur şi vrea să te ajute. Dacă meditaţi asupra acestei categorii de vise, aflaţi care sînt necesităţile voastre reale, reuşiţi să vă cunoaşte-ţi mai bine. Împliniţi-vă necesităţile şi nu daţi atenţie dorinţelor. Aceste vise vă pot ajuta să deveniţi mai conştienţi, să vă schimbaţi comportamentul, stilul de viaţă.

Apoi există al treilea tip de vis. Dacă visul de tip II este un mesaj de la subconştient; al III-lea tip de vis este un mesaj de la supraconştient. Acest tip este foarte rar, deoarece noi am cam pierdut legătura cu supraconştientul. Totuşi el ne este accesibil şi uneori, cînd nici nu ne aşteptăm (şi asta înseamnă că nu ne grăbim, nu sîntem încordaţi, pretenţioşi sau îngîmfaţi pur şi simplu) el apare. Chiar dacă s-a evaporat şi pluteşte ca un nor sus, sus, s-a ridicat spre cer, el este totuşi încă ancorat de fiinţa noastră.

Comunicarea cu supraconştientul este foarte rară. Cînd poţi deosebi un vis care are originea în supraconştient, păstrează-l ca pe o comoară de preţ. Observă-l, meditează asupra lui, pentru că el te va ghida, te va conduce către Maestrul tău, te va conduce spre modul de viaţă care ţi se potriveşte, îţi va arăta drumul pe care trebuie să-l urmezi.

Apoi mai există al IV-lea tip de vise. Acest tip de vise, intens studiat de orientali, atrage atenţia asupra vieţilor anterioare, asupra fenomenului reîncarnării. Cu ajutorul acestor vise, treptat poţi deveni conştient de diversele tale existenţe îndepărtate. Atunci multe lucruri încep să se clarifice în tine, găseşti cauze, explicaţii, încep să se modifice multe lucruri pentru că, aflînd "amănunte" referitoare la tine din alte vieţi, foarte adevărate şi la fel de ale tale ca şi cele din viaţa prezentă, multe atitudini sau concepţii vor deveni lipsite de sens, în schimb altele vor deveni foarte importante pentru tine.

Al V-lea tip de vise se proiectează în viitor. Este rar, foarte rar. Ca să se deschidă această poartă trebuie să fii extraordinar de deschis, flexibil, maleabil, să nu-ţi pui limite, să laşi viitorul să se reflecte în tine ca într-o oglindă. Dacă poţi deveni conştient de visele tale, într-o zi vei deveni conştient şi de această posibilitate - ca viitorul să se reflecte în tine.

Atunci cînd devii conştient în timpul viselor, se va produce ceva straniu: vei fi din ce în ce mai puţin convins de realitatea lucrurilor ce se întîmplă în stare de veghe. Realizezi că acelaşi lucru se întîmplă şi atunci cînd eşti treaz. Nu există nici o diferenţă esenţială. Lumea a devenit iluzorie şi atunci cînd lumea este iluzorie doar martorul este real.

BIBLIOGRAFIE:

• R.Steiner - "Ştiinţa ocultă", "Treptele iniţierii"
• Patanjali - "Yoga Sutra - Ştiinţa sufletului - comentată de Osho"
• S.K.Williams - "Explorarea visurilor"
• M.Eliade - "Patanjali şi yoga"
• A.Adler - "Cunoaşterea omului"