Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Asumarea IUBIRII

Nu există ceva mai de lăudat decît iubirea. N-a fost epocă în care să nu fi fost lăudată iubirea. Atîtea virtuți își au rădăcinile în iubire, atîtea binefaceri provin din iubire încît nu am avea loc și timp să le enumerăm pe toate. Este cu adevărat extraordinară iubirea! Cu toate acestea nimic nu este mai mult lăsată la voia întîmplării ca IUBIREA. O lăudăm, o apreciem, dar o lăsăm să se descurce singură! Majoritatea trăim iubirea aleator, mai toti sîntem capricioși cînd vine vorba de iubire, ca să nu mai spun de unii care se simt încurcați de apariția iubirii și fac tot posibilul pentru a se feri de ea.

Orice om în parte ar trebui să facă ceva mai multe eforturi pentru a rămîne în iubire. Ne găsim tot felul de scuze cînd sîntem prinși cu manifestări care nu sînt însoțite de iubire, spunînd că toți ceilalți procedează la fel. Lamentabil! Este de datoria noastră să ne manifestăm mereu cu iubire. Toată viața noastră și întreaga ordine socială s-ar transforma în bine dacă am avea mereu iubire în suflet și în toate acțiunile am fi motivați de iubire. Nu avem nicio scuză pentru a trăi fără să iubim și fără să fim recunoscători pentru iubirea care vine spre noi. Nu pot să înțeleg cum de sîntem atît de fățarnici la urma urmei. Pe de o parte lăudăm binefacerile iubirii, iar pe de altă parte ignorăm complet educația în ceea ce privește iubirea și atunci cînd ajungem totuși să o trăim, ne fîstîcim, ne manifestăm plini de stîngăcii, facem tot felul de prostii și o pierdem înainte de a o înțelege. Orice om are, din punctul meu de vedere, responsabilitatea să învețe cum să-și trezească puterea de a iubi și să iubească mai mult. Avem nevoie să rămînem mai mult în fluxul iubirii și să evaluăm toate acțiunile noastre din perspectiva iubirii! Chiar cred că ar trebui să se investească mai mult într-o educație bazată pe iubire și o educație a iubirii.

Oricît de puternică ar fi iubirea ea este totodată extrem de delicată, iar datoria noastră este să învățăm să o protejăm. Renunțăm prea ușor la iubire în favoarea egoismului. Acest lucru poate fi corectat prin educație, prin grija de a învăța să iubim. La orele de religie, copiii ar trebui să fie învățați mai degrabă despre iubire și nu despre dogme. IUBIREA este componenta comună a tuturor religiilor! Chiar aș vedea în programa elevilor ora de IUBIRE. Însă mă întreb cine să o predea, în eventualitatea că miniștrii noștri ar fi de acord să o introducă în programă! Măcar așa, înainte de a intra într-o relație, poți să ceri foaia matricolă să vezi ce notă a avut la Iubire!

Previous

Dansul eternității

Next

Priza asupra realității

4 Comments

  1. Cristian Ţurcanu

    Iubirea este limitata doar de imaginatia noastra si puterea de a fi in rezonanta cu ea. Iubirea nu se ofera din obligatie ci din preaplinul sufletului inundat de aceasta putere dumnezeiasca a iubirii. Nici macar iubirea fata de copii sau parinti nu este o datorie, ba as spune ca dimpotriva aceste doua forme de iubire sint cele mai detasate si neconditionate forme de iubire pe care le manifesta cam orice om. Cind vine vorba de iubirea in relatia de cuplu aceasta iubire este mereu si mereu insotita de asteptarea implinirii propriilor noastre nevoi si tocmai de aceea trebuie sa invatam ca si aceasta iubire sa fie cit mai neconditionata cu putinta. Datoria noastra nu este sa IUBIM ci sa invatam cum sa mentinem vie IUBIREA atunci cind ea apare in sufletul nostru. Este de datoria noastra sa pregatim ogorul pentru semanat, dar de semanat este adevarat ca va semana Dumnezeu, iar dupa ce Dumenzeu a semanat depinde de noi cum va creste ceea ce EL a semanat. Deci iubirea este si un dar, dar exista si datorii pe care le avem fata de IUBIRE. Darul tine de Dumnezeu, datoriile tin de noi si pe acestea trebuie sa invatam sa le facem in asa fel incit IUBIREA sa infloreasca libera si cit mai puternica in si prin noi.

  2. Ana.Ilie

    Am vazut de cel putin doua ori cuvanul „datorie”, asociat cumva de „iubire”..Sunt de acord cand e vorba de iubirea pentru parinti si pentru copii,e o datorie draga si sfanta fiecaruia din noi care a fost binecuvantat sa-i aiba,vii si aproape. Dar iubirea aceea care s-a nascut odata cu „zburatorul cu negre plete” si a evoluat cu noi, in complexe si bizare simtaminte…si pe ea sa o „organizam” ? ..cand tocmai lipsa oricarui control ii sporeste farmecul si ne da insomnii, chinuri ,pe care le-am pune in versuri geniale (eventual),daca am avea talent. In concluzie,as indrazni sa cred ca Iubirea e un dar frumos pentru ca e trecator,si ca oricat am lupta,la un moment dat dispare,ca noi,muritorii…sau odata cu noi 🙂

  3. Cristian Ţurcanu

    Notele le-am primi nu pentru ca ne-am indragosti ci pentru ceea ce facem dupa ce ne indragostim. Problema nu este sa ne indragostim ci sa iubim. De indragostit are grija Dumnezeu sa ne indragostim si daca EL e mai ocupat are grija Natura sa ne faca sa ne indragostim. Ce facem insa dupa ce ne-am indragostit!? Aici avem multe de invatat! Cum sa mentinem vie IUBIREA cum sa raspundem cu iubire mereu si mereu la tot ceea ce vine in viata noastra!

  4. o fiinta

    ce frumos! sa se puna note cand ne indragostim sau cand iubim:)
    cand vom pleca de pe pamant, se spune ca ne vom vedea si foaia matricola despre care vorbesti 🙂
    tu ce note vei avea? 🙂
    oare eu ce note voi avea?
    dar chiar daca vrei sa ai note mari, cum sa faci daca atata vrea Dumnezeu sa-ti dea?
    la ora de iubire cred ca macar jumatate de ora ar trebui sa-i cerem sa ne dea iubire pentru oamenii pentru care inca nu simtim asa ceva.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén