Asumarea responsabilității

Trebuie să învățăm să ne asumăm cu mult curaj responsabilitatea generată de faptele proprii. Ori de cîte ori greșim prima reacție este să dăm vina pe altcineva sau pe altceva. Dacă fiecare om ar începe să devină mai responsabil chiar și în cele mai mici aspecte ale vieții sale, ar crește astfel nivelul de responsabilitate la nivel social și s-ar transmite un comportament bazat pe responsabilitate chiar și instituțiilor statului. Asumarea responsabilității propriilor fapte ar trebui învățată prin orice mijloace și la orice vîrstă de către toți oamenii. Măcar față de tine însuți trebuie să ai discernămîntul și capacitatea de a recunoaște o greșeală și de a căuta apoi să remediezi pe cît posibil situația. Măcar față de tine însuți trebuie să oprești tendința de a căuta scuze și de a da vina pe tot felul de factori externi. Dacă ajungi la concluzia că ai făcut o greșeală din cauza unor factori externi nu mai apare apoi imboldul de a remedia situația.

Nici a cădea în extrema cealaltă, a poverii autoînvinovățirii, nu este bine pentru că nu rezolvi nimic așa. Ne trebuie onoare, curaj pentru a ne asuma greșelile și apoi acțiuni adecvate pentru a le remedia. Fiecare la el acasă este dator să dezvolte acest tip de comportament. Nu trebuie să așteptăm să fie mai întîi ceilalți rsponsabili. Poate vi se pare  un vis imposibil, însă lucrurile mari se bazează pe cele mici. Vă spun că nu trebuie să așteptăm ca oamenii politici să ne vindece societatea în care trăim. Așa ceva nu va fi posibil niciodată! Nu guvernanții ne vor vindeca societatea, nu instituțiile statului vor reuși să ne vindece societatea de bolile care au atins-o în ultima vreme, în special corupția și fuga rușinoasă de responsabilitate. Noi, oamenii de rînd, oamenii mărunți putem provoca o răsturnare a situației în sensul unei vindecări sociale miraculoase, dacă am învăța să ne asumăm responsabilitatea, să trăim cu onoare și bun simț acolo unde sîntem în ficare zi a vieții noastre.