Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Bucuria de a trăi

Mi-aș dori ca oamenii să realizeze că nu trebuie să trăiască pentru a căuta bucurii, ci trebuie să ajungă să fie bucuroși pentru că trăiesc! Cînd ajungi să fii bucuros că exiști, deja ai obținut o realizare foarte importantă. Faptul că ești viu și cît de cît sănătos, poate fi mereu și mereu o sursă de bucurie.

Previous

„Am avut dreptate!”

Next

Drogul funcțiilor de conducere

2 Comments

  1. Anisa Manescu

    „Când vor afla că sentimentul existenţei nu dispare odată cu dispariţia formei, că acest „a fi” este de fapt o „substanţă”, o esenţă care impregnează complexul numit om, atunci se vor putea bucura cu adevărat de viaţă.” Foarte frumoasa remarca ta, draga Claudiu, imi place cum exprimi in cuvinte ceva atat de tangibil, de delicat.
    Da, sunt de acord cu tine, „leagăm bucuria de a trăi de existenţa corpului, a gândurilor, sentimentelor şi de tot ce numesc „al meu”. Adevarat. Si eu experimentez aceasta stare si am înteles la un moment dat, într-o pauza de masa, plecând sa ma plimb prin cimitirul de aici de unde lucrez. sincer, e cea mai placuta plimbare a mea, cea mai linistitoare, caci acolo intelegem ca nimic din ce simtim, traim sau ce ne framânta in acel moment, nu e chiar asa de grav si de important! majoritatea sunt detalii cu care ne framântam mintea ca sa ne dam impresia ca existam. Dar de fapt, întârziem sa ‘ne traim viata’. Asa cum spune si Seneca, „tot amânând pe mai târziu, viata trece” (pe lânga noi). „Legam bucuria de a trai cu existenta corpului”, ceea ce face sa ne agatam de chiar ce ne face sa suferim cel mai tare! E un mare mister, fiinta umana! Cum sa fim fericiti daca investim toata energia in suferinta pe care o purtam in noi? Da, e adevarat, sunt situatii extreme de sanatate sau alte cazuri grave. Dar sincer am întalnit si oameni handicapati si care se comportau si cautau sa aiba o viata cât mai umana si sa-si faca o familie. E posibil!
    As vrea sa mai atrag atentia asupra faptului ca gradul nostru de fericire depinde si de natura noastra (cum suntem noi din fire) si mai ales de educatia si mediul în care am crescut. Aceste doua elemente influenteaza modul nostru de a percepe lumea, stare noastra de spirit. Cum ma vad ca un copil care nu a fost mai niciodata încurajat si iubit, mai ales fiind o fire cu o mare sensibilitate, ci din contra, mai mult criticat si certat, acum trebuie sa fac drumul acesta singura si sa învat sa co-exist cu starile mele instabile de melancolie, impulsivitate, si mai ales teama, angoasa, panica. Unii chiar cred ca nu se vor vindeca niciodata. E cred ca sunt pe drumul cel bun si ca fiecare din noi avem o lumina calauzitoare in interiorul nostru, un ghid spiritual care vegheaza asupra noastra. La urma urmei poate ca cel mai important este motivatia interioara pentru ca ea devine motorul nostru si schimbare noastra. Prin perseverenta. Stiti poate ca yoghistii considera ca numai prin detasarea de materie, de ego putem sa gasim fericirea. Va recomand acest link cu Matthieu Ricard, un mare biochimist francez devenit mare budist, si care este considerat cela mai Fericit om din lume. Puteti citi multe carti scrise de el, sunt minunate!
    Va doresc o stare generala de bine, de seninatate interioara!
    http://www.ted.com/talks/matthieu_ricard_on_the_habits_of_happiness.html
    Don’t worry, be happy!

  2. Claudiu

    Sentimentul de a fi, a exista, a trăi este cel mai plăcut și cel mai puternic. El este experimentat de oameni din interiorul formei, ca individualitate separată de lumea exterioară și așa ajung să creadă că forma proprie este cauza sentimentului. Oamenii se tem că, odată cu dispariția formei, dispare și sentimentul de a fi. Astfel, ei leagă bucuria de a trăi de existența corpului, a gândurilor, sentimentelor și de tot ce numesc „al meu”. Apare egoul clădit pe ceva nepermanent, iar bucuria de a trăi este umbrită de teama de a nu mai trăi ca urmare a distrugerii a tot ce înseamnă eu și al meu.
    Când vor afla că sentimentul existenței nu dispare odată cu dispariția formei, că acest „a fi” este de fapt o „substanță”, o esență care impregnează complexul numit om, atunci se vor putea bucura cu adevărat de viață.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén