Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Bunătatea

Cînd nu mai știi pe ce drum să apuci, mergi pe calea bunătății. Cînd te simți neputincios, mic și neînsemnat aminte;te-ți de bunătate. Cînd nu mai știi ce s-ar mai putea face și parcă s-au închis deodată toate ușile, nu dispera, deschide-ți sufletul pentru a lăsa să se reverse din el bunătatea. Ea niciodată nu se epuizează. Niciodată nu ne va fi luată șansa de a fi buni, de a dărui bunătate, de a răspunde cu bine. În bunătate este esența umanității noastre și totodată a îndumnezeirii noastre.

Previous

Prostia inteligenței

Next

În gesturile mici – trăirile mari

3 Comments

  1. Mica

    Am o agenda in care, in fiecare zi se da si un citat din sfintii parinti. Cand l-am citit pe cel de astazi, instantaneu mi-a venit in minte articolul acesta al tau. De aceea, simt nevoia sa il pun si aici:

    Nu-i destul sa faci fapte bune: trebuie sa te faci tu bun. (Arsenie Boca)

    Multumesc bunatatii ca ne tine pe toti in bratele ei!

  2. Cristian Ţurcanu

    Multumesc, Mica. Asa este, Bun este doar unul Dumnezeu si pentru ca El este in noi si noi sintem in El avem sansa si gratia de a ne isusi aceasta calitate a bunatatii. Sincer, am convingerea ca oricine poate fi capabil de bunatate si oricine are nevoie sa exprime macar din cind in cind o farimita din bunatatea care exista in adincul sufletului sau. Sa fim vigilenti sa raspundem mereu cu bunatate si sa daruim bunatate si restul ne va fi dat pe deasupra.

  3. Mica

    Hehe, cum ne dai tu de lucru, Cristian… şi cât de mult mă bucur pentru asta…

    Bunătatea… Dar, ce este bunătatea? şi ce este calea bunătăţii?
    Nu putem fi decât ceea ce suntem, căci „poamele” (roadele, faptele) noastre vin din adâncul sufletului nostru. După cum se zice: „Soacra, soacra, poama acră” … iar „Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.”… „căci din rod se cunoaşte pomul”
    Prin urmare, singura noastră grijă este aceea de a deveni „un pom bun” şi asta nu se poate face decât urmând „calea bunătăţii”… iar calea bunătăţii este desăvârşirea. Restul, vine de la sine fără a ne controla, fără a ne impune, curgând din ceea ce devenim.
    Omul bun este bun şi, gata, este binecuvântare pentru toţi. Dar, ce poate face un om rău ca să nu-i „vatăme” şi pe ceilalţi? Poate să se ferească de a da drumul răului pe care tentat să-l facă, înfrânându-şi pornirile… şi ăsta ar fi primul pas pe calea bunătăţii 🙂

    „Şi, iată, venind un tânăr la El, I-a zis: Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică? Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.”

    Ce temă minunată şi bogată dăduşi tu de lucru gândurilor mele de sfintele sărbători, Cristian !
    Mulţumesc, iar bunătatea să ne umple sufletele şi vieţile!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén