Am avut posibilitatea să văd oameni care au murit din cauza lipsei de autocontrol. Este o situație tragică și din păcate destul de frecventă. Mă refer la oamenii bolnavi care nu sînt capabili să urmeze un regim alimentar sau să renunțe la fumat și alcool pentru a face posibilă însănătoșirea. Dacă nici frica de moarte, care este guvernată de instinctul de conservare (unul dintre cele mai puternice instincte), nu‑i mai ajută să se autocontroleze, înseamnă că omul de azi, cu toată instruirea sa, dă dovadă de o natură foarte slabă.
Acest fenomen are mai multe cauze. Printre cele mai importante se află scăderea eficienței procesului educațional în școli, lipsa de disciplină și autodisciplină în societate și familie și mass‑media. În special televiziunea, datorită sugestiilor profund nesănătoase pe care le induce și, mai ales, datorită faptului că „privitul” la televizor inhibă funcționarea centrilor cerebrali superiori, are o acțiune dezastruoasă în ceea ce privește capacitatea de autocontrol.
Așa cum trupul este modelat în principal de hrana pe care o consumăm, mintea este modelată de informațiile pe care le asimilează. Datorită faptului că mass‑media ocupă un loc însemnat printre sursele de informare în cazul majorității oamenilor, ar trebui să fie obligată să țină cont de regulile de bază privind funcționarea și dezvoltarea minții. Ori mass‑media apelează la tot felul de trucuri și exagerări cu scopul de a cîștiga cît mai mulți bani, fără să‑i pese deloc de consecințele pe care le generează în mod artificial în sufletele oamenilor.
Acțiunea inconștientă și iresponsabilă a mass‑mediei asupra minții umane tinde să pătrundă tot mai adînc în subconștient, perturbînd însăși rădăcinile vieții. Uneori acest lucru este realizat atît de bine încît am senzația că cineva acționează în mod deliberat pentru a ne transforma în niște marionete.
Pe de o parte, există oamenii care nu cunosc nici o iotă despre structura emoțională și mentală a ființei umane și încep să scrie tot felul de articole și sloganuri, care induc dezechilibre mentale și emoționale majore. Aceștia sînt cei mai periculoși, deoarece, ei nici măcar nu‑și dau seama de ceea ce fac.
Pe de altă parte, există profesioniștii din umbră, care cunosc cele mai mici detalii ale minții umane, care stăpînesc bine modalitățile de programare ale acesteia. Profesioniștii în manipulare sînt atît de abili încît reușesc să ne facă să credem că ei nici măcar nu există sau, atunci cînd nu se mai pot ascunde, ne lasă să credem că de fapt acționează conduși de un profund altruism, spre binele nostru al tuturora. (Vezi diferitele expuneri despre acțiunile agențiilor de informații CIA, KGB (FSB), MI6, MOSAD etc., agenții care stăpînesc și folosesc foarte bine psihologia mulțimilor sau controlul minții la nivel de masă).
Nu‑i așa că aveți senzația că sînteți perfect liberi, că sentimentele și gîndurile vă aparțin întru totul? Nimic mai fals. Citiți cîteva lucrări de psihologia maselor și vă veți convinge. Gîndurile voastre sînt gîndurile lor, sentimentele voastre sînt înșelate fără nici o mustrare de conștiință din partea nimănui. Există foarte puțini oameni care gîndesc cu adevărat în mod autonom și constructiv, restul fiind „gîndiți” ‑ adică oameni care preiau gîndurile gata fabricate de alții.
Tendința minții umane spre comoditate, care nu este altceva decît pervertirea unui program natural de economisire a energiei, este speculată la maxim în societatea actuală. Toate reclamele din mass‑media ne asigură că trebuie să depunem din ce în ce mai puțin efort și vom avea din ce în ce mai mult confort. Pe de altă parte, în viața de toate zilele constatăm că nu este deloc adevărat. Detergentul cutare nu‑i chiar atît de miraculos, produsul cutare nu‑i chiar atît de rezistent etc. Dar programul mental a fost implementat de fiecare dată cînd a fost difuzată reclama și astfel, logica bunului simț a fost subminată. Vă veți spune că aceste lucruri sînt minore, însă nu e deloc așa.
Ne‑a fost subminată de‑a lungul ultimelor două secole semnificația și puterea profundă a mai multor cuvinte, cum ar fi: iubire, absolut, perfecțiune, rugăciune, Dumnezeu ș.a. Ce mai înseamnă azi cuvîntul iubire, sau cuvîntul Dumnezeu? Aproape nimic! Puterea acestor cuvinte a scăzut enorm față de acum o sută sau două sute de ani și această stare de fapt a fost urmărită în mod sistematic. În mod sigur n‑a fost un proces natural. Gîndiți‑vă numai la modul în care au acționat comuniștii pentru a induce o scară de false valori, pentru a submina astfel valorile reale și sfinte ale sufletului și veți înțelege că subminarea valorilor fundamentale ale omului a fost gîndită și realizată cu multă viclenie. Faptul că între ceea ce prezintă o reclamă și realitate există o discrepanță majoră, ne induce treptat un sentiment de neîncredere, ne hrănește suspiciunea și îndoiala ca mod de viață. Un suflet în care îndoiala și suspiciunea au ajuns la cote ridicate este un suflet „pierdut”. Odată ce ai implementat în mintea unui om neîncrederea sau ideea că de la vorbă la realitate există un drum foarte lung, el va tinde să aplice această judecată în toate domeniile vieții. Astfel, atunci cînd un preot îi va vorbi despre cele nevăzute ca și cum ar fi cele mai bune soluții pentru salvarea sufletului, el nu va mai crede.
Apoi, constatăm că în mass‑media sînt susținute credințe din ce în ce mai aberante, cum că viața ar fi foarte simplă, că nu trebuie să depui efort, că nu este nevoie să înveți să trăiești frumos, că trebuie să‑ți trăiești clipa (ca să‑ți risipești viața) ș.a. Iar acestea sînt induse în ființa umană încă de la o vîrstă fragedă prin intermediul programelor de desene animate. Credeți că ar reuși să supraviețuiască atîtea canale de televiziune care transmit desene animate, dacă nu ar fi susținute din „umbră”? Credeți că de dragul copiilor sînt susținute toate aceste canale de televiziune care includ în programele lor cîteva emisiuni cu caracter educațional pozitiv, iar în rest impregnează mințile copiilor cu tot felul de monștri, cu tot felul de atitudini care nu au nimic de a face cu un suflet curat și sănătos? Cum ies din copilărie, alte canale de televiziune specializate în programe pentru adolescenți își continuă aceeași aberantă acțiune de subminare a sufletului, de îmbolnăvire a conștiinței.
Este necesar să ne autoprotejăm împotriva tuturor acestor factori perturbatori prin dezvoltarea corectă a minții și prin trezirea sufletului. Este necesar să revenim la o inteligență naturală, la o conștientizare a profunzimilor vieții, să reintegrăm în mod corect ideea de efort în viața noastră, disciplina și autodisciplina, să ne revizuim idealurile și credințele. Autocontrolul devine în asemenea condiții una dintre puținele modalități de a ne dezvolta în mod armonios.
Majoritatea oamenilor sînt nemulțumiți de viața pe care o duc; sînt gata de a găsi permanent un vinovat pentru tot ceea ce trăiesc ca eșec. Dezvoltarea tehnologică a condus spre confort și a creat o dependență prea mare a sufletului față de ceea ce îi este exterior. Sînt foarte puțini cei care mai acceptă ideea că adevărata fericire depinde numai de ei însăși și de ceea ce au înăuntru, adică de sănătatea sufletului lor. Căutați să abordați viața ca și cum ați fi singuri pe toată planeta. Eu nu spun să nu vă bazați pe ceilalți, dar înainte de a căuta un ajutor în afară, căutați‑l temeinic în voi înșivă. Construiți‑vă singuri un scop al vieții, în conformitate cu valorile spirituale fundamentale și nu vă mai lăsați angrenați în tot felul de direcții „sugerate” de alții.
Obișnuiți‑vă să dăruiți mai mult decît primiți, fiți un producător de stabilitate și bucurie și nu doar un consumator. Producătorul poate să obțină un profit, pe cînd consumatorul întotdeauna trebuie să plătească pentru nevoile sale și, în plus, mai este și dependent de ceilalți. Toate acestea nu vi le puteți însuși fără autocontrol, pentru că dezvoltarea tuturor acestor aspecte cere autodeterminare și efort conștient asumat sau, altfel spus, înotul împotriva curentului.
În ultimii ani au apărut mai multe lucrări referitoare la autocontrol. Din punctul meu de vedere, în lucrările respective s‑a abordat o perspectivă destul de îngustă asupra autocontrolului și nu s‑a ținut cont de condiția reală a omului zilelor noastre, în special a omului de tip occidental. A spune că însușirea autocontrolului depinde numai de niște unde cerebrale și de un proces de imaginație și vizualizare mentală este un lucru puțin cam forțat și nerealist.
În lucrarea de față am urmărit să prezint problema autocontrolului din cît mai multe perspective, astfel încît să ne apropiem de condiția reală a omului contemporan și de contextul său social.
Dacă prin modul de viață actual s‑a ajuns pînă la perturbarea instinctului de conservare, consider că „refacerea” ființei sau recuperarea sufletului trebuie să înceapă de la același nivel, adică acela al instinctelor primare. Astfel, consider că orice sistem de îmbunătățire umană sau orice sistem educațional, pentru a fi cu adevărat eficient, trebuie să se dezvolte pornind de la unele instincte de bază, la fel de puternice ca și instinctul de conservare, cum ar fi: instinctul de reproducere sau instinctul religios. Ori tocmai acestea două, care ne‑ar putea readuce pe „linia de plutire”, constatăm că au fost aduse sub orice critică. Instinctele fundamentale au fost pervertite tocmai pentru ca actualul sistem de viețuire să fie protejat. Este necesar să aveți o minimă doză de curaj pentru a vă apropia din nou de sexualitate și/sau spiritualitate dacă vreți să vă recuperați sufletul din mrejele și, totodată, condiționările chinuitoare ale materiei.
În lucrarea de față am abordat problema autocontrolului dintr‑o perspectivă predominant spirituală, deoarece instinctul religios este la fel de puternic ca și instinctul de conservare. Puteți observa cu ușurință că, atunci cînd existența noastră este amenințată, începem să ne gîndim mai mult și mai profund la Dumnezeu. Acest lucru este valabil atît la nivel individual cît și la nivel de colectivitate și pune în evidență faptul că există o urmă de credință în orice om.
Deoarece am dorit să ofer posibilitatea unor categorii cît mai diverse de oameni să abordeze problema autocontrolului, am evitat să prezint unele programe concrete de antrenament. În schimb, am prezentat foarte multe noțiuni teoretice și exerciții practice pe baza cărora oricine, indiferent de nivelul de pregătire pe care îl are, își poate construi singur, dacă este cu adevărat interesat de dezvoltarea autocontrolului, un program de antrenament.
Pentru a vă forma o idee cît mai concretă despre această carte, vă pezint în cele ce urmează cuprinsul detaliat.
CUPRINS
Cuvînt înainte
Capitolul 1
Aspecte generale
1.1 Expresii populare care se referă la autocontrol
1.2 Definiții
1.3 Unde și de ce este necesar autocontrolul?
1.4 Forme de manifestare a autocontrolului
1.4.1 Stăpînirea de sine
1.4.2 Fermitatea
1.4.3 Calmul
1.5 Factori care slăbesc autocontrolul
Capitolul 2
Componentele psihologice ale autocontrolului
2.1. Reflexele
2.2. Modificările mentale
2.3. Stimulii
2.4. Spontaneitatea
2.5. Intuiția
2.6. Analiza sau deliberarea
2.6.1. Discernămîntul sau discriminarea
2.6.2. Inteligența
2.6.3. Luciditatea
2.7. Reacția la stimuli
2.8. Răspunsul la stimuli
2.9. Autocontrolul și răbdarea
2.9.1. Perseverența
2.9.2. Optimismul
2.9.3. Încrederea în sine
2.9.4. Credința
2.10. Autocontrolul și voința
2.11. Autocontrolul și conștientizarea
2.11.1. Atenția
2.11.2. Percepția
2.11.3. Conștientizarea
Capitolul 3
Autocontrolul și energia
3.1. Repausul dinamic
3.2. Metode de creștere a puterii personale
3.2.1. Eliminarea consumatorilor inutili de energie
3.2.2. Alimentația principala sursă de energie
3.2.3. Asceza și tapas‑ul cele mai eficiente metode de creștere a energiei
3.2.4. Rezonanța cu sursele macrocosmice de energie o metodă tainică de creștere a puterii personale
3.2.5. Meditația și rugăciunea surse de putere
3.2.6. Sferele multiple de energie
3.2.7. Exercițiile fizice
3.2.8. Banii și Puterea – „surse de energie”
Capitolul 4
Exerciții pentru dezvoltarea autocontrolului
4.1. Controlul corpului
4.2. Controlul respirației
4.3. Controlul simțurilor
4.4. Controlul vorbirii
4.5. Controlul gîndurilor
4.6. Controlul emoțiilor
4.7. Alte exerciții de autocontrol cu caracter general
4.8. Controlul celor mai importante emoții perturbatoare
4.8.1. Controlul fricii
4.8.2. Controlul poftelor chinuitoare
4.8.3. Controlul timidității și stărilor emotive
4.8.4. Controlul mîniei sau furiei
Capitolul 5
Autocontrolul și viața spirituală
5.1. Rugăciunea inimii
5.2. Sexualitatea
5.3. Cîntecul și dansul
5.4. Conștiința de luptător
Pentru mai multe informații despre autocontrol folosiți formularul de contact.