Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Categorie: Trezirea sufletului

Ce ne însuflețește? (9)

Sufletul chiar dacă este lumină, chiar dacă prin natura lui este de dincolo de orice formă, el ia forma principiilor pe care le susține. Sufletul devine viața fiecărei celule, suportul oricărui gînd și al oricărei emoții, ajunge să se identifice cu toate cele pe care le animă în om. Astfel, sufletul, pe lîngă însușirile înnăscute, dobîndește din însușirile trupului și ale minții.

Însușirile înnăscute ale sufletului sînt virtuțile. Credința, iubirea, bunătatea, înțelepciunea, smerenia, puterea atotrealizatoare sînt însușiri înnăscute ale sufletului. Pe lîngă acestea sufletul poate dobîndi însușiri provenite din intelect, din gîndire, din pulsiunile trupului și din emoțiile perturbatoare cum ar fi: mînia, lăcomia, poftele trupești etc.  Datorită faptului că sufletul ajunge să se identifice cu psihicul omului dobîndește însușiri care îl pot face să devină rău. În acest mod putem înțelege cum de ajunge ceva care prin natura lui este lumină din lumină să devină rău.

Sufletul bun este sufletul în care virtuțile înnăscute sînt viguroase. Sufletul rău este acela în care virtuțile sînt adormite, iar la putere se află însușirile perturbatoare dobîndite de la trup și minte.

În om, sufletul poate fi bun sau rău, pentru că sufletul pe deplin identificat cu trupul și mintea dobîndește din calitățile acestora. Scopul oricărui om este acela de a-și curăța sufletul de însușirile rele dobîndite de la trup și minte, pentru ca în el să strălucească virtuțile înnăscute.

Ar mai fi de spus ceva despre suflete slabe și suflete puternice. Sufletele slabe sînt acele sufletele în care însușirile înnăscute sau dobîndite sînt anemice, firave, extrem de limitate, adormite. Nu se remarcă nici prin calități nici prin defecte. Sufletele puternice sînt sufletele în care însușirile înnăscute sau cele dobîndite sînt viguroase. Un om însuflețit este un om cu un suflet puternic. Desigur, este de preferat să avem un suflet puternic prin însușirile sale înnăscute, adică un suflet în care virtuțile sînt puternice și nu prin însușirile rele dobîndite din identificarea cu trupul și mintea.

Calea către trezirea sufletului presupune să aducem virtuțile la putere, să eliminim însușirile dobîndite (defectele), și să regăsim natura adevărată a sufletului – lumina de dincolo de orice formă, si de orice gînd.

Ce ne însuflețește? (8)

Ceea ce am pomenit în primele șapte articole ca și surse ale însuflețirii sînt totuși aspecte exterioare, care vin din afara noastră. Răspunsul corect la întrebarea „Ce ne însuflețește?” este unul singur – SUFLETUL! Sufletul este cel care ne însuflețește. Este atît de simplu încît nu ne vine să credem! Prin natura lui sufletul este creat și nu născut, ne este dăruit și nu meșteșugit din ceva. Sufletul nu este ceva care se „coace” în trup, nu este o emanație a „materiei superior organizate” este efectiv „ceva” ce este modelat de însuși Dumnezeu și oferit omului pentru a putea fi. Sufletul este la modul rudimentar vorbind însăși suportul vieții, însă în om sufletul nu este doar suportul vieții, ci, totodată, este suportul unor principii înalte cum ar fi gîndirea, intelectul, afectul și însăși suportul conștiinței de sine. Sufletul este prin natura lui perfect, complet, dintr-o singură parte sau, altfel spus, compus dintr-o singură „substanță” – din lumina lui Dumnezeu – însă, pentru că el susține toate părțile și substanțele care alcătuiesc omul, ne apare ca fiind complex alcătuit din mai multe părți și dintr-o combinație de substanțe și facultăți.  Ajungem să-i atribuim sufletului calitățile și funcțiile principiilor pe care el doar le susține și le ajută să funcționeze. Astfel ajungem să identificăm sufletul cu psihicul omului (afectul și intelectul) și astfel avem tendința să spunem că sufletul trebuie să crească, trebuie să se îmbogățească, să devină tot mai mare. Sufletul este lumina. Luați-vă ochii de la pînza ecranului unde se derulează imaginile și priviți lumina, lumina care le face posibilă existența. Sufletul este lumina, este însăși lumina lui Dumnezeu, care însuflețește tot ceea ce credem că sîntem, care face posibile toate percepțiile, gîndurile, emoțiile și sentimentele noastre. Cu cît mintea se apropie mai mult de acestă înțelegere cu atît ne însuflețim mai mult. Luați-vă ochii de la ecran și priviți doar lumina. Sîntem lumină!

Ce ne însuflețește? (7)

Iubirea ne însuflețește. Iubirea ne trezește cu adevărat la viață. Orice om se naște a doua oară în momentul în care începe să iubească. Fluxul iubirii este însăși esența unificatoare a vieții. Toată ființa se întremează atunci cînd iubim. Sufletul este la apogeu prin iubire. Chiar și mintea și trupul sînt perfecționate prin suflul iubirii. Mare grație să poți să iubești! Mare binecuvîntare faptul că sufletul nostru poate să iubească! Păstrați-vă mereu în fluxul natural al iubirii. Protejați și faceți să crească orice iubire curată și sănătoasă. Lăsați iubirea să curgă în și prin voi neobstrucționată. Nimic nu însuflețește, nimic nu purifică, nimic nu însănătoșeșete și nimic nu te împlinește mai mult decît IUBIREA!

Ce ne însuflețește? (6)

Frumosul, frumusețea, arta autentică este o sursă de însuflețire pentru o bună parte dintre noi. Toate acele vibrații care încep să ne străbată ființa atunci cînd ochii văd ceva frumos, toată acea căldură care ne cuprinde cînd ascultăm ceva frumos sînt semne de însuflețire. Un suflet sănătos este întotdeauna sensibil și se „aprinde” în fața frumuseții. Oricine se însuflețește în fața frumuseții are sufletul viu și sănătos! Înconjurați-vă de frumusețe, fiți voi înșivă frumoși pentru ca sufletele să se hrănească și să crească frumos! Umpleți-vă mediul în care trăiți de lucruri frumoase sau mergeți din cînd în cînd în locuri care vă „taie respirația” prin frumusețea pe care o degajă! Sufletul are nevoie de frumusețe pentru a-și aminti de slava celui care l-a creat!

Ce ne însuflețește? (5)

Visele ne însuflețesc! Visele pe care le visăm cu ochii deschisi sînt sursa unor stări de însuflețire pentru unii oameni. Și visele din timpul somnului pot fi însuflețitoare, dar visele pe care le visăm cu ochii deschiși sînt „motoarele” sau aripile unui suflet tînăr și sănătos. Din păcate mulți ne pierdem visele și nici nu mai avem puterea de a le înlocui cu altele. Nici să avem prea multe vise nu e bine, cel mai adesea este de ajuns un vis, un vis pe care să-l visăm mereu, cu putere și astfel să ne simțim însuflețiți. Un vis susținut de o stare de însuflețire are mari șanse de a se împlini. Visul ne însuflețește, însuflețirea ne împlinește visul!

De asemenea, contează și ambianța exterioară. Unele ambianțe favorizează visarea, altele o împiedică. De exemplu, ambianța din țara noastră nu mai predispune la visare, nu mai ajută oamenii să viseze frumos și intens. Păcat!

Ce ne însuflețește? (4)

Alteori ne însuflețesc dorințele împlinite sau cîștigurile neașteptate. Orice am cîștiga, orice este considerat un cîștig ne însuflețește, direct proporțional cu valoarea cîștigului. De multe ori intrăm în tot felul de competiții sau pariuri doar pentru a trăi starea de însuflețire dată de posibilitatea apariției unui cîștig. Este adevărat că pierderile ne cam vlăguiesc, însă însuflețirea resimțită în urma unui cîștig ne face să ne asumăm riscurile, tot așa cum pe cei care consumă alcool sau alte droguri starea de însuflețire resimțită pe moment, îi determină să-și asume riscurile dependenței și distrugerii sănătății.

Tot în categoria aceasta intră și darurile primite. Oricine primește un dar trăiește o stare de însuflețire, tot așa în funcție de importanța darului (nu neapărat în funcție de valoarea lui)! Nu cred ca mai trebuie să spun că nici această sursă de însuflețire nu este foarte sănătoasă pentru suflet, însă, trebuie să recunosc că, este mai puțin nocivă decît celelalte trei menționate anterior.

Ce ne însuflețește? (3)

O a treia sursă care îi însuflețește pe mulți oameni este mîndria sau orgoliul. Multe suflete „se aprind” cînd le este gîdilată mîndria. Și multe lucruri le facem în viață din orgoliu sau din mîndrie. Și pentru că mîndria ne trezețte o stare de însuflețire căutăm des să ne mîndrim cu ceva. Desigur, o viață în care ai făcut eforturi doar pentru a te mîndri cu ceea ce ai ajuns să ai vremelnic este o viață irosită.

Sufletul are înnăscut imboldul de a crește mereu și mereu. Primele mecanisme prin care cam orice om se însuflețește sînt cele prezentate pînă acum: aportul de substanțe exterioare (în special alcool), sexualitatea și mîndria. Toate acestea stimulează viața instinctuală și arată o predominanță a materiei, a trupului față de suflet. (va urma)

Ce ne însuflețește? (2)

Pe mulți îi însuflețește viața sexuală. Chiar mai mult decît consumul unor substanțe dinamizatoare sau cumpărarea unor lucruri valoroase, sexul îi însuflețește pe mulți și îi determină să nu se mai gîndească la altceva. De obicei, aportul de substanțe și sexul merg împreună, dar la unii predomină sexul la alții consumul de substanțe psiho-dinamizatoare (în speță alcoolul).

Dacă dorința sexuală devine predominantă ca factor de însuflețire atunci avem de a face cu un progres față de cei care sînt însuflețiți numai de consumul unor substanțe sau de cumpărarea de lucruri cît mai valoroase. Dorința sexuală impune o serie de transformări în ființă. Dacă de un pahar de alcool poți să faci rost relativ ușor, pentru „o partidă de sex” trebuie să muncești puțin; trebuie să dezvolți comunicarea, să-ți îmbunătățești imaginea, să te îngrijești cît de cît și multe altele. Sexul este ceva mai bun ca motiv de însuflețire, dar ne menține totuși în zona instinctuală, materială a ființei. Dacă cele două se mai și combină, atunci avem de-a face cu suflete grosiere care sînt foarte strîns legate de existența corporală.

Ce ne însuflețește? (1)

Fiecare simte altfel sufletul, fiecare doreste să-și simtă sufletul! Fiecare este mulțumit și împlinit doar prin sufletul său; fiecare își vrea sufletul împlinit și fericit.

Să vedem ce fel de om ești în funcție de ceea ce te însuflețește! Ce anume te face să te simți viu, să te simți dinamizat, împlinit, fericit!

Pentru marea majoritate a oamenilor sufletul este strîns legat de materie. Au sufletul atît de mult lipit de materie încît nu pot concepe existența lui în afara unui suport material. Pentru marea majoritate a oamenilor sufletul se simte cît de cît dinamizat doar prin aportul unor substanțe din lumea exterioară. Cei mai mulți oameni pentru a se însufleți recurg la consumul unor substanțe. Diverse alimente, alcoolul, cafeaua, tutunul sînt substanțele de care au nevoie cei mai mulți pentru a-și trezi cît de cît sufletul sau altfel spus pentru a „se simți bine”. Fără aportul de substanțe dinamizatoare, sufletul le rămîne amorțit și plat.

Dacă nu este vorba de substanțe pe care să le consume, atunci trebuie să fie măcar niște lucruri deosebite pe care să le posede. Mulți se însuflețesc și se simt fericiți atunci cînd își cumpără ceva nou sau mai ales atunci cînd primesc cadouri valoroase. Oricum pentru toți aceștia însuflețirea este strîns legată de lucrurile materiale. Pentru ei contează foarte mult ce consumă și ce posedă.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén