Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Ce ne învață frunzele?

Mici sau mari, late sau lunguiețe, netede sau crețe frunzele ne pot învăța o mulțime de lucruri folositoare în arta de a trăi. În primul rînd ne pot învăța să fim recunoscători. Ele ne oferă în fiecare moment al vieții lor motive pentru a le fi recunoscători. Este foarte important pentru fiecare dintre noi să învățăm să fim recunoscători, să mulțumim pentru ceea ce primim, iar frunzele ne oferă foarte multe ocazii de a mulțumi. Frunzele ne încîntă sufletele primăvara, cînd încep să crească și să împodobească copacii, bucurîndu-ne ochii, luminîndu-ne fața. Le-ați mulțumit vreodată pentru lumina din suflet pe care v-au adus-o? Apoi ne umbresc și ne oferă adăpost în zilele fierbinți de vară, alteori ne adăpostim sub ele de stropii unei ploi fugare. Le-am mulțumit vreodată pentru protecția pe care ne-au oferit-o? Toamna ne fac melancolia mai dulce, mai frumoasa prin coloritul lor superb si ne învață să murim frumos, să facem ca pînă și moartea noastră să fie ceva frumos pentru ceilalți!

Cea mai grea lecție pe care ne-o oferă frunzele este să învățăm să trăim în lumină, aspirînd mereu la lumină, hrănindu-ne cu lumină! Fiecare plantă caută într-un fel sau altul să se înalțe în căutarea luminii. Asemenea lor, sufletele noastre ar trebui să se înalțe mereu în căutarea luminii și ceea ce facem să facem mereu la lumină și cu lumină. Hrănindu-ne cu lumină să oferim lumii gînduri luminoase, gînduri care să suțină și să preamărească viața. Frunzele consumă dioxidul de carbon din atmosferă și cu ajutorul luminii îl transformă în oxigenul atît de necesar vieții regnului animal, din care, într-o măsură mai mare sau mai mică, facem cu toții parte. Asemenea frunzelor, preluînd din sfera noesică a umanității gîndurile întunecate, să le transformăm apoi cu ajutorul luminii în gînduri dătătoare de viață, de încredere, de bunătate.

Insignifiante, frunzele își trăiesc scurta viață mereu în lumină, mereu dăruind!

Previous

Analogii

Next

Faptele iubirii

4 Comments

  1. IOANA

    Un articol plin de ” lumina „! Multumesc din suflet autorului!

  2. Draupadi

    „Toamnă sunt
    întoarsă în mine însămi
    cum frunzele curg spre propriile rădăcini,
    hrănindu-le în viitoarea viaţă
    cu primăvară.

    Îmi miroase pielea arămiu
    a struguri şi gutui luminoase,
    au plecat gândurile păsărilor călătoare,
    e linişte printre norii ce-şi picură lacrimi
    în ochii mei.

    Toamnă sunt
    tăcută în mine însămi
    cum tace apusul printre crengi dezgolite,
    cum strigă a fericire ivită dintre gemete,
    răsăritul.
    Sunt toamnă şi mi-e bine!”

  3. angelica

    frunze-culoare-dor-soare-lumina- melancolie- ploaie-vant- racoare- alergatura-muratura-camara-struguri-vin( nu de pelin! ) -spor- ziua scurta-ceata- picaturi – frumusete si iar frunze si-un dor ce nu mai doare.
    Asta-i Toamna ! Doamna Toamna !
    Cristian ne trece cu gindul prin toate anotimpurile. Ne trezeste din amorteala. Unii tac. Altii citesc. Majoritatea traiesc…numai eu copilaresc .
    Un sarut si-o imbratisare ….de e voie si e nevoie.

  4. Draupadi

    Ne invata sa iubim culorile vii, sa fim de folos celor din jur asemenea lor….ne invata sa plutim…:)

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén