Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Chemarea

Diferența dintre vise și țeluri este dată de inexistența sau existența chemării. Dacă un vis ne trezește doar un orizont de aspirații, țelurile acționează asupra noastră asemenea unei raze tractoare. Dacă visele ne animă din cînd în cînd, țelurile sînt mereu prezente în gîndurile noastre. Dacă visele apar doar atunci cînd le chemăm, țelurile ne cheamă ele pe noi, exercitînd asupra noastră o misterioasă forță de atracție. Visele sînt nenumărate, pe cînd țelurile sînt foarte puține, adeseori unul singur. Un vis se transformă în țel din momentul în care va apărea chemarea, din momentul în care ne vom simți chemați de către acesta. Analogic vorbind am putea spune că diferența dintre un vis și un țel este ca aceea dintre oricare stea de pe bolta cerească și Soarele în jurul căruia orbităm. Stelele sînt doar imagini îndepărtate, Soarele este sursă de viață și forță de atracție. Dacă visele ne animă sufletul și imaginația din cînd în cînd, țelurile ne conferă sensul vieții, rațiunea de a trăi, motivația de a ne autodepăși. Țelul nu trebuie să fie nici prea aproape, nici prea departe. Dacă este prea aproape, este doar un simplu obiectiv, dacă este prea departe devine doar un vis. Țelul trebuie să se situeze la distanța potrivită față de noi pentru a putea să-și exercite forța de atracție asupra noastră. Pămîntul este la distanța optimă față de Soare pentru a putea face posibilă existența vieții. Ca să fiu mai clar, un țel trebuie corelat cu puterea personală a fiecăruia. Un țel trebuie să fie ceva relativ greu de atins, dar, care corelat cu posibilitățile tale, poate fi totuși atins, în condiții de mobilizare maximă a tuturor resurselor de care dispui. Dacă țelul este prea înalt, oricît de nobil ar fi, nu poate să te mobilizeze cu totul, nu va putea să te atragă suficient de puternic, pentru ca tu să rămîi constant orientat către el.  Toți cei care aveți în prezent un țel pe care urmăriți să-l atingeți, privind retrospectiv, către începuturile apariției acestuia în viața voastră, puteți să spuneți că nu voi l-ați ales, ci el v-a ales pe voi sau, cel mult, v-ați ales reciproc unul pe celălalt. Chemarea unui țel se aude cu inima și se păstrează în suflet! Țelul trebuie să fie ceva personal, ceva care să vină din interior și nu preluat de la alții sau impus de cineva din afară.

Sper că existe în sufletul fiecăruia dintre noi o chemare, sper să simțim cu toții atracția fascinantă și profund misterioasă, dar totodată extrem de clară a unul țel cît mai înalt. Fără nici o chemare, aproape că nu ne putem numi oameni, fără nici un țel către care să ne îndreptăm, viața nu are sens. Cea mai frecventă și, totodată, puternică chemare este aceea a iubirii. Ea ne strigă cel mai adesea, ea ne mobilizează și ne transformă cel mai mult. Fie ca sufletul nostru să audă chemarea iubirii, fie ca țelul nostru să fie iubirea. Fie să ne simțim atrași de un țel benefic, oricare ar fi el. Vă știți chemarea sau încă ascultați Universul pentru a o auzi?

Previous

Educație ecologică sau bun simț?

Next

Imaginația creatoare

2 Comments

  1. Eva

    Amazing!

  2. Cristian Ţurcanu

    Mai adaug citeva comentarii. Analogia cu soarele este limitata, deoarece, daca Pamintul se roteste pe o orbita constanta in jurul Soarelui, noi fata de telul nostru trebuie sa mergem pe o orbita spiralata care se va termina efectiv prin contopirea cu telul, adica atingerea si realizarea lui. Telul nu trebuie sa fie ca linia orizontului, care se indeparteaza pe masura ce te apropii de ea. Fata de tel trebuie sa simti ca te apropii pe zi ce trece.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén