Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Continuitate între vorbe și fapte

Caracterul nobil al unui om este conturat de multe calități, dar una dintre cele mai semnificative este aceea de a manifesta continuitate între vorbe și fapte. De fiecare dată cînd una spui și alta faci, îți cobori cu o treaptă nivelul sau clasa caracterului tău. În orice domeniu ai activa, în orice mediu de viață ai trăi, dacă vrei să te consideri un om respectabil, un om de caracter este absolut necesar să fie o legătură strînsă între vorbele și faptele tale. Domeniul cel mai nociv din punctul acesta de vedere este cel al politicii. În acest domeniu, practic nu există om de caracter, dacă ne ghidăm după regula enunțată mai sus. Și cum domeniul politic ocupă excesiv viața socială a românilor, acest domeniu devine formator de oameni, acest domeniu, cel al politicului, devine o sursă principală de modele și filosofii de viață. Iată cum se transmite oamenilor cu ușurință, ideea că poți să spui ce vrei, că poți să faci ce vrei și ce te taie capul, pentru că oricum vei avea succes, poți să rămîi o „personalitate”, un „om cu greutate” chiar dacă minți, chiar dacă una spui și alta ajungi să faci!

În arta de a trăi este necesar să găsești un echilibru perfect între ceea ce spui și ceea ce faci. Dacă nu poți să faci prea multe, măcar vorbește mai puțin. Dacă ai judecat un om pentru că a făcut nu știu ce prostii este de la sine înțeles că tu nu vei face niciodată acele prostii. Ce să mai cred despre tine cînd văd că ai ajuns să faci exact ceea ce ai reproșat altuia că face. Cînd ani de zile ai reproșat unui om că este așa și pe dincolo, iar dintr-o dată ajungi să faci exact ceea ce ai reproșat celuilalt, ce fel de încredere să mai am în tine? Ce fel de caracter arată un astfel de comportament? Cum să mă mai raportez la tine, cînd dai dovadă de o lipsă ta de caracter strigătoare la cer, dar care totuși nu te împiedică să ocupi funcții importante? Din punctul meu de vedere n-ar fi o problemă faptul că politicul este năpădit de oamnei lipsiți de caracter dacă nu ar fi atît de prezent în viața oamenilor, dacă nu ar reprezenta o sursă de modele pentru marea masă de oameni.

Pentru o viață frumoasă și stabilă fiecare om are nevoie de un caracter puternic și cît mai nobil. Iar unul dintre criteriile care trebuie respectate pentru a avea un caracter nobil este acela de a face ceea ce spui. Trebuie să trăiești în așa fel încît să existe o legătură puternică între vorbele și faptele tale. Estimează-ți puterile și adaptează-ți vorbele la ceea ce știi că poți să faci. Dacă vorbești, caută apoi să-ți dezvolți puterea de a face ceea ce ai vorbit. Un om de caracter, un om care să inspire încredere, un om alături de care merită să trăiești este acela care face ceea ce spune și în cele mari și în cele mici. Desigur, se subînțelege că mă refer că face și spune ceea ce este benefic. Fiți oameni de caracter, cereți celor din jurul vostru să devină oameni de caracter și poate așa vom elimina molima ucigătoare de caracter, care bîntuie, mai ales, prin „clasele înalte” ale societății.

Previous

Cele două cuvinte

Next

De ce ar vrea mărul să devină zarzăr?

1 Comment

  1. Ai mare dreptate in mare masura! Majoritatea clasei politice e asa cum spui. Eu am intrat in politica acum trei ani si pana in prezent nu am facut niciun compromis. Sunt multumita de felul in care am evoluat mai ales ca e rezultatul strict al calitatilor mele. Nu cred in ascensiunea fulminanta pentru ca sunt convinsa ca in politica sunt valabile doua lucruri: usa pe care intri e, de regula usa pe care vei iesi; pe ce scara urci, pe aceea cobori, si daca e prea abrupta la coborare e cam dificil, daca nu periculos.
    Fac politica din dorinta de a construi. Cred cu tarie ca schimbarea clasei politice este esentiala pentru binele mai inalt al tuturor si acest lucru nu se poate face de pe margine. Daca stau pe margine si spun ca nu ma implic pentru ca acolo e mizerie si nu e de mine, este ca si cum as trai in mizerie pana cand, nemaisuportand-o, m-as muta in alta casa. Sigur ca nu toti oamenii de bine pot si vor sa faca politica. Dar sunt unele gesturi, cetatenesti, cum e votul spre exemplu, pe care e bine sa le facem pentru a avea sentimentul ca suntem parte activa a acestei societati.
    Fac politica fiind in acelasi timp preocupata de evolutia mea spirituala. Sunt intradevar unele momente cand ma intreb daca cele doua cai sunt compatibile. Uneori e nevoie sa ma opresc pentru ca simt ca unele gesturi ale mele devin incompatibile. Si am inteles un lucru in aceste momente: mai bine stau pe loc sau fac un pas inapoi in politica decat sa fac acest lucru pe calea evolutiei spirituale. Si, pana acum, n-am gresit!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén