Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Credință și iubire

În sufletul omului Credința este vecină cu Iubirea. Există o relație foarte strînsă, de bună vecinătate, între Credință și Iubire. Dacă crezi în ceva sau cineva ajungi să și  iubești acel ceva sau pe acel cineva. Dacă iubești pe cineva sau ceva ajungi să și crezi în acel cineva sau în acel ceva. În mod normal, cînd nu mai crezi în cineva sau ceva nici nu mai iubești pe acel cineva sau acel ceva. Dacă nu iubești ceva sau pe cineva nici nu poți să crezi în acel ceva sau cineva. Greu de spus care dintre cele două se manifestă mai întîi – Credința sau Iubirea, dar aceasta ar fi o problemă falsă pentru că ceea ce contează este să crezi și să iubești, să iubești și să crezi.

În cele mai multe situații Iubirea și Credința conlucrează, se manifestă împreună, se suțin reciproc și aproape că se confundă una cu cealaltă. Există însă și situații în care Credința și Iubirea rămîn separate, fiecare în casa ei, respectîndu-se reciproc, dar fără a mai intra una peste cealaltă. În sufletele oamenilor, încă nevindecate și necuprinse în totalitate de lumină, Iubirea și Credința pot să se manifeste separat, pe rînd și eventual în direcții diferite. Există situații cînd poți să iubești mult pe cineva fără a crede însă în acel cineva, tot așa cum poți să crezi în cineva fără a-l iubi pe acel cineva. Nu vă faceți griji dacă treceți prin astfel de situații. Aveți doar răbdare. Dacă măcar una dintre cele două puteri extraordinare vă animă sufletul, atunci lucrurile sînt pe un făgaș bun. Mai devreme sau mai tîrziu cele două se vor întrepătrunde și se vor contopi, manifestîndu-se împreună așa cum este și normal. Trebuie doar să avem răbdare să mai curățăm sufletul de cine știe ce resturi de gînduri negre, tristeți de demult îngropate printre amintiri, dureri scijelite pe scoarța celulelor. Fie Credința, fie Iubirea va putea să vindece toate acestea și să facă posibilă conlucrarea lor spre bucuria sufletului și a lumii.

Previous

Credință, speranță, încredere

Next

Prea multe gînduri

7 Comments

  1. Virginia

    Draga Anisa, sunt emotionata pana la lacrimi . Sa fii binecuvantata ! Amin ! pentru tot ce ai scris

  2. angelica

    “Se spune ca de fiecare data când îmbratisam pe cineva cu caldura, câstigam o zi in plus in viata. Deci va rog îmbratisati-ma acum.” ~ Paulo Coelho

    Anisa, sa-ti soptesc un secret. Stiu pe cineva care imbratiseaza adevarat de uman, coplesitor de cald , atat de strans incit iti simti bataile inimii in propria respiratie.
    Dupa imbratisarea asta, viata prinde contur si aripi, culoare si traire, sens in adevaratul sens al cuvintului.
    Sa rada copiii de noi si noi cu ei ca, „ditamai” oamenii isi doresc imbratisari .
    Dar copiii cu suflete mari stiu ca imbratisarea este o arta , ah, o mare arta .
    O avem din fasa, o pierdem pe parcurs , dar o reinvatam cind sufletele simt nevoia atingerii …
    Sa fii bine , oriunde ai fi !
    Si cred in Credinta mea!

  3. Anisa Manescu

    Cuvinte de suflet… cuvinte intelepte…

    -Fericirea te pastreaza Suav!
    – Incercarile te fac Puternic!
    – Supararile te fac Uman!
    – Greselile te fac Umil!
    – Succesul te face Stralucitor!
    – Dar doar D-zeu te face sa continui!
    – Inteligenta fara Dragoste te face Pervers!
    – Justitia fara Dragoste te face Implacabil!
    – Diplomatia fara Dragoste te face Ipocrit!
    – Succesul fara Dragoste te face Arogant!
    – Bogatia fara Dragoste te face Avar!
    – Supunerea fara Dragoste te face Servil!
    – Saracia fara Dragoste te face Orgolios!
    – Frumusetea fara Dragoste te face Ridicol!
    – Autoritatea fara Dragoste te face Tiran!
    – Munca fara Dragoste te face Sclav!
    – Simplitatea fara Dragoste isi pierde valoarea!
    – Vorbele fara Dragoste te fac Introvertit!
    – Legea fara Dragoste te Supune!
    – Politica fara Dragoste te face Egoist!
    – Credinta fara Dragoste te face Fanatic!
    – Crucea fara Dragoste reprezinta Tortura!
    – Viata fara Dragoste isi pierde Sensul!

  4. Anisa Manescu

    Multumesc draga Angelica, multumesc draga Draupadi!
    Si eu ma infiorez citind gândurile voastre… ma bucura acest ‘partage’, confesiunile pe care ni le facem reciproc… si multumesc lui Cristian ca ne ofera aceasta ocazie! Da, sigur, cu prima ocazie când ajung la Iasi, va fac semn, fara doar si poate! Si mie mi-ar face placere sa va intalnesc pe drumul vietii… acum, daca este ceva de care am mare nevoie este o îmbratisare mare, tandra, blânda, calda… de asta am nevoie la fiecare pas, si mai ales în unele momente ca acesta! Stiu ca imi veti trimite gândurile voastre calde si blânde, si va îmbratisez si eu la rândul meu cu un gând bun si cald)))

    „Cine-l vede pe copil cum creşte? Nimeni! Numai cei ce vin din altă parte spun: „Vai, ce-a crescut!” Dar nici mama, nici tata nu l-au văzut cum creste. El a devenit, în timp. Si în fiecare clipă a fost ceea ce urma să fie.” Antoine de Saint-Exupery

    Fericirea te face dulce, încercările te fac puternic, regretele te fac uman, eşecurile te fac umil, succesul te face să străluceşti, Dumnezeu te face să continui.”
    Mahatma Gandhi

    „Se spune ca de fiecare data când îmbratisam pe cineva cu caldura, câstigam o zi in plus in viata. Deci va rog îmbratisati-ma acum.” ~ Paulo Coelho

    Eu as spune ca intr-o îmbratisare oferim tot ceea ce suntem in adâncul nostru – si eu ador îmbratisarile!! Va îmbratisez pe toti)))
    ~~Cu drag,
    Anisa

  5. angelica

    Va multumesc si va incredintez de iubirea mea .
    Si iubirea e un ocean plin cu picaturi , ce se string una in alta .
    Anisa , sa fii binecuvinatata!

  6. Draupadi

    Draga mea Anisa, m-am infiorat toata citind articolul tau, ce plin de viata e, ce transformari frumoase se petrec in tine, Doamne ajuta la o deschidere plenara a sufletului ! Sper sa ne putem intalni undeva candva in aceasta lume, in aceasta viata…..

    Te imbratisez!!!!

  7. Anisa Manescu

    „În sufletul omului Credinţa este vecină cu Iubirea.”
    Si acest lucru este posibil prin Mântuitorul Isus. Am înteles si simt ca tot ceea ce Dumnezeu doreste pentru noi oamenii, este sa fim FERICITI. Si Isus ne arata Calea. Purificarea mintii, a sufletului si a corpului ne permite sa ne apropiem de divin. Ceea ce biserica numeste ‘pacate’, eu as numi-o ‘tentatiile acestei lumi (vicii, pofte, capricii)’. Isus este dovada vie de iubire, frumusete, bunatate, intelepciune. Si Il regasim în fiecare dintre noi. Când ranim pe cineva, Il ranim pe Isus. El este in viata si printre noi, dar nu Il mai putem vedea de negura gândurile fara rost, a poftelor, a plictiselii de a se complace in natura noastra inferioara, de primat, de Homo sapiens.

    Dumnezeu ne-a dat o constiinta ca sa ne putem vedea/judeca singuri ca intr-o oglinda a mintii. Domnul ne-a inzestrat cu tot. Ca pe un mic ‘Dumnezeu’. Dar a pus si pofta in noi. Si asta este provocarea pe care ne-a lansat-o divinul. Si pe care o putem combate prin auto-disciplina si prin cultivarea valorilor personale si universale. Dumnezeu nu judeca. Omul judeca. Cum ar putea sa ne judece de vreme de iubirea lui pentru noi este infinita? Cel care judeca, nu mai are timp sa iubeasca. Este adevarat. Imi place sa pastrez in suflet si in minte mereu prezent acest gând: ca Isus a venit in lume din Iubire pentru noi! Este ceva minunat de frumos si de tainic! Si în sufletul omului salasluieste iubirea. Si contrariul ei este posibil, daca nu o cultivam si nu o îngrijim ca pe o floare, iubirea se ofileste. Sufletul nostru este forta noastra. Si locul unde doare cel mai tare. Cu cât ne apropiem mai mult de iubire, lumina, blândete, cu atat ne indepartam mai mult de ura, intuneric, îndârjire, mânie.. Iubirea si credinta în bine, in frumos, in Isus… ne binecuvânteaza sufletul si ne elibereaza de negativ.

    Cineva imi spunea ca Dumnezeu exista prin Iubire. Si omul isi regaseste libertatea in relatia lui cu Dumnezeu tot prin Iubire. Eu vad acest sentiment de iubire, de plenitudine a sufletului ca pe un foc puternic in care se topesc si se purifica, se modeleaza toate celelalte sentimente, emotii, gânduri! Petre Tutea spunea ca „libertatea omului este partea divina din el.” Cu cât credinta noastra in Isus, deci in bine ne este mai familiara, mai aproape de suflet, cu atat reusim sa ne apropiem mai mult de sine, de fiinta noastra interioara si adevarata, deci de Domnul, de Divin, si sa ne simtim liberi de-a exista. Cum imi spunea un parinte, Isus este prietenul nostru de dialog, trebuie sa ne adresam Lui neîncetat si cu curaj. Si tot cautând si cugetând pe ce cale pot sa devin mai buna, mai inteleapta, mai cuminte… am inteles intr-un final ca nu exista alta cale in afara IUBIRII! Iubiti… iubiti… iubiti… este indemnul meu! Nu se poate altfel.
    Cum spune si Cristian, ” Iubirea şi Credinţa conlucrează, se manifestă împreună, se suţin reciproc şi aproape că se confundă una cu cealaltă.” Ideal este ca cele doua sa se confunde. Ca sa putem intelege mesajul de iubire al lui Isus pe pamânt. De când am inteles si am acceptat ca Isus si Dumnezeu sunt pura iubire, si prin credinta in Isus si deci in iubire si in bun, pot sa ma apropii de partea mea ‘superioara’ ca om in Dumnezeu, omul care a primit Duhul Sfânt, va promit ca m-am eliberat de povara vinovatiei promovata de religii care vor sa ne faca sa credem ca suntem niste pacatosi si ca Isus ne va judeca si ne va pedepsi si vom ajunge în Iad! Toate acestea sunt aberatii ale bisericii, ale religiilor. Tot ceea ce Domnul doreste este sa fim FERICITI. Si ‘lepadându-ne de noi’, adica de egoul nostru, ne apropiem de virtuti, de Isus prin IUBIRE. Da, credinta si iubirea trebuie sa se confunde ca sa conlucreze spre binele nostru si spre înaltarea noastra, a sufletului prin frumos, prin blândete. Cum ar putea fi altfel? Trebuie sa incercam neîncetat sa urcam foarte sus ca sa putem vedea cât mai departe, spunea Constantin Brancusi. Si omul trebuie sa aleaga verticalitatea spirituala sinonima de credinta. Nu uitati ca Isus este printre noi si cu noi. El nu ne-a parasit si nu ne va parasi nicioadata. Cum ar putea un cioban sa-si paraseasca turma? Nu este cu putinta. El va fi cu noi pâna la capat. Dar noi toti suntem responsabili de ceea ce se întampla pe pamant. Nu Dumnezeu. Daca omul a devenit templu pentru om, atunci omul este pierdut. Si continuând pe aceasta cale, omul isi va da seama singur de natura sa ‘limitata’, de finititudinea fiintei sale. Si când trupul ne este bolnav, este semn ca suntem ‘limitati’, ca nu suntem Dumnezeu. Deci inseamna o întoarcere a privirii interioare catre Dumnezeu. Dar Isus va vegea mereu asupra noastra si ne va povatui, ne va salva daca ii cerem ajutorul. Ceea ce inseamna ‘a se cai’ in termeni bisericesti: adica a ma elibera de mine insami pentru a ma confunda cu sinele, cu universalul, cu divinul. Caci nu putem avansa spre lumina si spre intuneric in acelasi timp. Când am ales una, am renuntat implicit la cealalata. Deci sa-l alegem pe Isus ca umbra noastra luminata si blânda care ne este vesnic alaturi si care ne vrea binele pentru fericirea noastra si prin viata traita in duhul sfânt.

    „Fie ca macar unul din grupurile de gânduri din propriul vostru suflet sa militeze pentru bine, compasiune si dragoste.”

    Va îmbratisez cu mare drag, )))
    Anisa)))

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén