iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

De la o stare la alta

În general, extremele se atrag și se succed cu ușurință la majoritatea oamenilor. Acum ești într-o stare de euforie și în mai puțin de cîteva clipe ajungi în starea opusă. Viteza trecerii de la o stare bună la una rea este foarte mare, însă  cînd trecerea este inversă, de la o stare rea la una bună, viteza este mai mică! De preferat să fie invers. Calitatea unui suflet mare se vede și prin această inversare a vitezelor de tranziție între stări. Cu cît treci mai repede de la o stare rea la una bună și mai încet de la o stare bună la una rea, cu atît ai un suflet mai mare și mai sănătos. Folosiți-vă de toată puterea de autocontrol pentru a întîrzia dispariția unei stări bune și grăbiți cît puteți dispariția unei stări proaste.

Calitatea unui suflet mare și sănătos se mai vede și din modul în care vorbiți despre ceilalți. Ideal ar fi să nu judecăm pe nimeni și să nu vorbim despre cum sînt și ce fac ceilalți, însă așa ceva este un ideal greu de atins. Dacă este totuși să vorbim despre ceilalți, atunci să vorbim cu măsură și pe cît posibil numai de bine. Un suflet mare este reținut în a vorbi de rău pe cineva chiar și atunci cînd ceea ce are de spus este adevărat și drept. Un suflet nobil nu va vorbi despre defectele sau greșelile cuiva decît dacă este absolut necesar. Un suflet mare vorbește încurajator despre calitățile altui om, însă atunci cînd starea i se schimbă el nu trece în extrema cealaltă și începe să-l bălăcărească. Un suflet nobil se recunoaște și prin abținerea de la a vorbi de rău, mai ales pe cineva pe care, cu puțin timp înainte, l-ai apreciat. Fiți suflete mari și sănătoase!

Previous

Lumină, iubire și pace

Next

Omul ca templu

6 Comments

  1. Anisa Manescu

    „Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţini ştiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe vrăjmaşi, care nu ştie că vrăjmaşii nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei!” La un moment dat, din pricina dificultatii de a comunica cu una din noile mele colege, am simtit pe pielea mea ca ‘celalalt’ era umbra mea, adica ceea ce imi era greu sa ‘vad’, sa ‘inteleg’, sa accept in mine. Eram eu fata in fata cu mine însami. M-am smuls mie insami pentru a recunoaste acest lucru cu mine însami. „Cine îndrazneste sa-si spuna siesi adevarul?” spunea Seneca. Da, e foarte greu, caci dureros’, sa recunoastem ceea ce suntem in launtrul nostru. Dar nimic nu e cu putinta daca nu ne cunoastem pe noi însine. Caci ‘umbra noastra’, prin felul nostru de a-l vedea pe celalalt, ne va urmari pretutindeni. Abia acum doi ani am înteles, in urma unei experiente careia i-am permis sa ma desire, ca de o singura persoana nu fugim: de noi insine! Da, stiu, gânditi ca asa târziu am înteles acest lucru? Da, pentru ca între a sti si a întelege cu adevarat un adevar (care pare simplu, banal), e un drum lung. Si cred ca cel mai greu de înteles sunt lucrurile simple, pentru ca simplul este o simplificare a complexului, adica o urmare a trairii experientelor noastre (complexe) din care ajungem sa sustragem lectia simpla. Si apoi ne spunem: ‘era asa simplu! de ce m-am complicat atat oare?’ sau ‘ah, acum înteleg ce înseamna acest lucru atat de simplu!’. Mi se întampla sa ma opresc din drum, si sa am un gând care ma surprinde si ma lumineaza.

    „Calitatea unui suflet mare şi sănătos se mai vede şi din modul în care vorbiţi despre ceilalţi.”
    De când ma inceput sa practic yoga, si am desoperit filozofia yoga, devine tot mai greu sa accept si sa ma accept când vorbesc ‘rau’ despre altii, mai ales când lucrez cu ei, sau ne cunoastem. In yoga se spune ca ceea ce gândim, spunem sau facem, se întoarce la noi ca un bumerang, un fel de a spune ‘primesti ceea ce dai’. In biblie ses pune „Nu numai cu pâine ca trai omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.” Si parintele Porfirie ne îndeamna: „sa udam florile” caci „avem o gradina unde sunt sadite pe de-o parte flori, si pe cealalata ciulini. Avem si-un izvor in pea asta, care le uda. Când îndreptam apa izvorului spre flori, acestea vor creste, in timp ce maracinii, din pricina lipsei de apa, se vor usca. Astfel trebuie sa procedam si cu faptele noastre (si gândurile nostre). Când facem necontenit binele, treptat vor pieri obiceiurile rele. Omul cel vechi, care salasluieste in noi, se va piti in ascunzatoarea lui si nu ne va mai necaji. Pentru asta e nevoie de rugaciune neîncetata si de lupta pentru dobândirea virtutii.” Iata un sfat frumos, blând, o imagine minunata a gradinii sufletului nostru care este ca o floare care are nevoie de gând de lumina, de gând de caldura si de gând frumos de iubire. Pentru mine, acum devine tot mai important, o necesitate de a opri sa mai spun ‘rau’ despre celalalt. Caci ma simt rau cu mine însami mai apoi. Dar cel mai important este sa incetez sa gândesc ‘rau’ despre mine sau mai putin bine, asteptând sa fiu ‘mai buna’ mâine. Mi-e teama când spun ceva despre cineva caci imi mustreaza contiinta; ma urmareste pâna la o stare de persecutie. E greu ce spun dar asa ma simt. Deci constiinta mea ma ‘împinge’ spre schimbarea in bine. Dar numai când gândim bine despre sine si traim in pace cu sine asa cum suntem acum, putem include si pe celalalt. Orice schimbare este posibila din Interior spre Exterior, si nu vice versa. Este convingerea mea. Si prin Iubirea de Sine (ceea ce exclude egoismul). Cel mai important este sa ne simtim in armonie cu eul notru profund, interior, in pace. La urma urmei, imi spun eu, suntem toti la fel si diferiti in acelasi timp. Regasim o parte din fiinta noastra, din calitatile si imperfectiunile noastre, in celalalt. Suntem doar umani. Atunci la ce bun sa ne suparam unii cu altii? Oricum ne certam si ne suparam în Cuvinte, prin Cuvinte. „Sa fim tolerantii unii cu altii, ca totdeauna vom vedea numai o parte a realitatii si din unghiuri diferite” spunea Gandhi. Importanta este aspiratia sufletului caci ea ne arata calea spre devenire, spre a fi. „existenta este ceea ce purcede din Cel ce este, și atunci mi-am dat seama că existenta nu este decât o devenire. Dumnezeu bineînțeles că nu există, n-are nevoie de devenire. Iar noi suntem o devenire întru a fi, devenire întru ființă, cum zic unele filozofii.” (Parintele Rafail Noica). Da aceste fluctuatii de stari tin foarte de mult de starea launtrica a fiecaruia. 🙂

  2. angelica

    Nu stiu ce am,
    Ca nu dorm cand dorm
    Nu stiu ce am,
    Ca nu sunt treaz,
    Cand stau de veghe.

    Nu stiu ce am,
    Ca nu ajung nicaieri,
    Cand merg.

    Nu stiu ce am,
    Ca stand pe loc
    Sunt, hat , departe.

    Doamne, din ce fel de huma
    M-ai luat in palmele tale calde
    Si cu ce fel de saliva
    Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?

    De nu stiu ce am
    Ca exist,
    Nu stiu ce am
    Ca nu mai am nimic,
    Decat pe tine.
    (Marin Sorescu)

  3. Micul Prinţ

    Sânt deja cineva.
    Sânt suflet.
    Sânt lumină.
    Sânt conştiinţă.

    Ştiu că tot ce fac,este fie din frică,fie din iubire.Aşa e jocul…şi e frumos!

    Sânt aici.Mă uit la voi şi mă văd pe mine.Ca-ntr-o oglindă.Zâmbesc.Mă recunosc.

    Cel ce vrea să se trezească,trebuie să înveţe să se dea la o parte.Să iasă din iluzia fricii,că ar avea ceva de pierdut.Inclusiv viaţa…mă refer la acea viaţă trăită în, sau cu, frica (subconştientă) de moarte.

    Cine reuşeşte să se cunoască pe sine,ca spirit etern,nu se va mai teme de necunoscut.Căci infinitul îi va fi cel mai bun prieten.

    Dar pentru asta… trebuie să ai curajul nebun să-ţi spui:eu sânt totul!viaţa…sânt eu…sufletul etern…

  4. Da, este uimitor cat de cameleonica este mintea omului, cat de usor trecem de la ganduri calde si luminoase, atunci cand cineva este pe placul nostru, la ganduri nimicitoare, trecandu-l prin flacarile iadului, atunci cand cel de langa noi nu raspunde asteptarilor noastre. Sta in puterea noastra sa eliminam furcile caudine din noi.

    Barfa, pacat sau binefacere?
    Aveam o colega, care spunea: „Nu ma intereseaza, dar vreau sa stiu…”
    Barfa a existat dintotdeauna si nu va disparea nicicand.
    Ca functie pozitiva, barfa are rolul unui mecanism de control si reglare, punand presiune asupra celor care se abat de la normele etice sau morale ale grupului social din care fac parte.
    Uneori, insa, barfa are efecte devastatoare asupra celor care ii cad victime, fara a avea putere de aparare sau de reactie.

    In ceea ce ma priveste, prefer sa vad in criticii si barfitorii mei, in cei ce ma urasc, ma invidiaza si ma dispretuiesc, sursa cresterii mele sufletesti, asa cum o spune Sf. Nicolae Velimirovici:
    ………………………………………………………………………………
    Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii.
    Ei m-au biciuit cînd eu m-am cruţat de la biciuire.
    Ei m-au chinuit atunci cînd eu am fugit de chinuri.
    Ei m-au hulit atunci cînd eu m-am vorbit de bine pe sine-mi.
    Ei m-au scuipat atunci cînd eu m-am mîndrit cu sine-mi.

    Cînd eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit nebun.
    Cînd m-am făcut puternic, ei au rîs de mine ca de un ticălos.
    Cînd am vrut să conduc pe oameni, ei m-au împins înapoi.
    Cînd m-am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m-au tras înapoi cu mînă de fier.
    Cînd m-am gîndit să dorm liniştit, ei m-au trezit din somn.
    Cînd mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat-o şi m-au gonit afară.
    Cu adevărat, vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au întins mîinile pînă la veşmîntul Tău, Doamne.

    Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţini ştiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe vrăjmaşi, care nu ştie că vrăjmaşii nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei!

  5. angelica

    Acum stiu! Dar de ce pina anul trecut n-am stiut? Sau , daca am stiut de ce mi-am pierdut mintile intr-o clipita si am judecat? Si inca cum!
    Uneori, ne trezim tirziu sufletele!
    Cum se numeste un suflet inainte de a fi nobil? Cum poti pastra interiorul la fel de curat ca si exteriorul? De ce sufletele nu se inghiontesc unele pe altele pentru a se trezi mai curind? Fiecare suflet are virsta lui cind face „ochi”…
    Depinde de mediul in care ne nastem, depinde de parintii nostri , depinde de constiinta noastra…
    Avem nevoie de cei care se maturizeaza mai repede asa cum avem nevoie de cei care ramin in inima si in blindete copii.
    De la o stare la alta nu e decit un pas! Si …cind il faci opreste-te la jumatate, deschide larg ochii, apoi continua.
    Fii binecuvintat, Cristian ca pe multi i-ai prins de miini inconjurindu-i cu caldura cuvintelor tale. Iar sufletul, la lumina si caldura, se trezeste si se deschide…ca o floare!

  6. Draupadi

    Hristos a inviat!

    Cred ca aceste fluctuatii de stari tin foarte de mult de puterea launtrica a fiecaruia. Cu cat esti mai impacat cu tine insuti, mai linistit, mai centrat in sine, cu atat aceste stari de bine sau de mai putin bine, nu ne impacteaza….doar le observam, le traim dar nu ne identificam cu ele. Si astfel nici nu judeci sau vorbesti de rau pe altii. Ce minunata stare de A FI !
    Ei, aici e aici…cum facem sa fim mai mereu centrati in sine si detasati?
    Pot spune despre mine ca atunci cand constientizez anumite ganduri nu prea grozave , urmaresc sa le alchimizez….simt ca e loc de mai bine in mine, urmaresc sa largesc spatiul din interior, sa-l infloresc.

    Va doresc la toti sa fiti suflet mare si sanatos!

    Un sufletel maricel va imbratiseaza ! …. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén