Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Copilării

În doză adecvată copilăriile reprezintă un semn de sănătate a sufletului. Prea multe copilării indică, totuși, o lipsă de maturizare, prea puține, un suflet rănit rău de tot. Știu că am scris aproape în fiecare an cîte ceva despre starea de a fi copil, despre calitățile minunate, sublime pe care le manifestă copiii și poate că acum nu ar mai fi nimic nou de adăugat. Totuși, în această dimineață mă simt puțin copilăros și am să scriu copilărește despre cîteva copilării.

De exemplu, autenticitatea. Spui exact ce simți, exact ce gîndești? Este adorabil cînd un copil îți spune cu toată inocența că „ești cam urît!”, „ce nas mare ai!”. N-ai cum să te superi cînd un copil îți spune o realitate pe care și tu o știi foarte bine. Însă atunci cînd aceeași afirmație o face un adult te doare, te supără. V-ați întrebat de ce apare această reacție diferită? De ce nu poți să te superi pe un copil care îți spune că ai nasul mare, dar te superi pe un adult care face aceeași afirmație? Copilul face doar o constatare, adultul are multe alte gînduri în spatele acestei afirmații. Adultul cînd îți spune că ai nasul mare o face cu o anumită răutate, te judecă, vrea să te facă să te simți inferior. Și atunci și reacția ta este diferită. Cînd ești plin de candoare, senin, inocent și spui oamenilor exact ceea ce simți ei nu se supără, pentru că în spatele afirmațiilor tale nu este nici o încărcătură de răutate, ci doar inocență și sinceritate pură. N-ai cum să te superi pe un astfel de om. De asemenea, adulții trăiesc mereu senzația că ar fi în competiție unii cu ceilalți, că trebuie să stabilească o ierarhie, cine este masculul sau femela alfa a grupului?! Copiii se întrec mereu în tot felul de jocuri, dar apoi, fiecare se simte în lumea lui liber și fericit și cu un sentiment de egalitate în suflet. Adulții se simt în sufletul lor într-o eternă competiție, acționează ca atare, dar la suprafață nu recunosc nimic legat de invidie, orgoliu și altele de acest gen care îi macină lăuntric și îi determină să fie duplicitari. Cînd ești copil și ai un prieten, atunci ai un prieten. Cînd ești adult, dacă ai un „prieten” poti să spui totodată că ai și un dușman. Poate că e cam mult spus, dar la adulți „prietenii” îți sînt totodată și competitori, adversari, cel puțin în anumite privințe! Ca adulți, cu siguranță înțelegeți ce vreau să spun aici! Nu de puține ori ați fost surprinși cu reacții din partea „prietenilor” la care nu v-ați fi gîndit vreodată că ar fi posibile.

Neținerea supărării este o altă calitate minunată pe care o avem în copilărie și pe care, din păcate, aproape cu toții o pierdem pe măsură ce creștem. Și copiii se supără, dar la ei supărarea ține foarte puțin. Iar faptul că cineva te-a supărat nu te împiedică să fii fericit și să te bucuri împreună cu ceilalți care nu te-au supărat cu nimic. Un adult dacă ajunge să-l supere careva devine  ursuz, cătrănit și se poartă ca atare chiar și în compania celor care nu i-au făcut nimic. Pentru un copil supărarea este bine delimitată și nu-i afectează întreaga viață. Și, mai ales, el uită repede supărările. Este o mare calitate să poți uita cît mai repede o supărare!

Dispoziția spre joacă este o altă mare calitate a copiiilor. Merită să ne jucăm la orice vîrstă, să jucăm jocurile inocenței, cu multă bucurie în suflet, să fim spontani și să facem copilării. Copiii noștri ne determină uneori să ne jucăm cu ei și dacă te implici cu adevărat, nu numai te prefaci că te joci, ajungi să faci o mulțime de descoperiri. Poți să-ți dai seama că în urma unui astfel de joc ai o stare de bine atît de profundă cum n-ai mai avut de foarte multă vreme. Mai poți să descoperi că oricît de adult ai fi și deștept, copiii te pot întrece uneori și multe jocuri le cîștigă ei. Astfel, îți dai seama că nu ești cu mult diferit de ei, chiar dacă ai terminat nu știu cîte școli. Este o senzație uluitoare să realizezi cu seninătate că nu știi prea multe, că trăiești într-o lume misteriosă și că ar fi timpul să cauți în viață ceea ce merită cu adevărat. În urma unui joc în care te-ai implicat cu totul, ajungi să te simți profund regenerat, ai inima deschisă și fericită…fericită fără motiv….te simți natural, parte din tot ce te înconjoară.

Sînt bune copilăriile și este bine să apelăm la ele din cînd în cînd sau măcar să ni le amintim. La mulți ani tuturor copiiilor și totodată celor copilăroși!

Previous

Răbdarea

Next

O oră pe zi

4 Comments

  1. piku71

    vedem comentarii,ne dam cu parerea,pe toate blogurile,cica avem pareri,
    unde sint mii de vizualizari,ne bagam numai sa aratam ca sintem si noi acolo,
    dar,nu ne spunem ce gindim cu adevarat,ce simtim,sa spunem ce ne doare,
    ADEVARUL si ne mintim ,primi pe care i-i mintim sintem noi insine,pentru ca spunem ce vedem la alti nu ce gindim si simtim noi in sufletul nostru.
    aici, sint 3 comentarii,nu este important numarul lor,
    esenta materialului redat si expus aici ,intelegerea lui,
    asta e o redare reala a vietii care o traim,putem sa ne hranim cu astfel de fragmente
    din viata care ne pot face sa o intelegem mai bine si sa o traim mai linistita,
    putind darui si noi mai departe urmasilor nostri fragmente din exemplele traite de noi
    fara a-i minti iar apoi incercind sa indreptam lucrurile
    multumesc pt postari de acest gen.

  2. piku71

    este adevarat,cind sintem mari, ne e jena sa spunem adevarul,iar pe copii
    nostri,i-i mintim,iar dupa ce cresc mari,asteptam sa spuna adevarul,sau nu mai avem curajul sa-i intrebam pt.ca stim ca noi i-am facut sa creasca in minciuna si atunci
    ne dam seama ce am facut, dar e prea tirziu,apoi cautam sa ne gasim justificare,
    in religie,sa gasim iertare pentru pacatele noastre,dar nu cautam raspunsul direct la sursa adica la copilul care l-am „creeat”noi ,si ne e jena de ce am facut din el,
    facem acest lucru daca ajungem sa ne dam seama de ce am facut,
    De cele mai multe ori nu ne mai dam seama de nimic si motivam:
    asa a fost sa fie,sau acum e prea tirziu sa mai pot schimba ceva….regretam dar nu mai putem da timpul inapoi…,gasim multe „alibi”-uri care sa ne disculpabilizeze,pacat, trebuie aplicata ordinea:gindit,vorbit,facut, Avem gena romaneasca,facem si apoi gindim,dupa care vin regretele.

  3. constanta leonte

    cred cu tarie ca viata noastra este o scoala si tot ce ne inconjoara ne preda lectii dar copii sunt de departe cei mai autentici profesori

  4. Bagal...

    Foarte frumos si matur punctate aceste aspecte pe care le avem din nastere dar le pierdem pe drum….e minunata starea de copil si sper ca nici un om sa nu-si piarda vreodata aceasta stare indiferent de varsta.
    Haideti astazi , la unison, sa fim copii frumosi si veseli….
    La multi ani tuturor ~!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén