Pe de altă parte, a căuta să rămîi mereu și mereu într-un echilibru foarte stabil, poate conduce la stagnare și inerție. Omul, prin natura lui trebuie să fie dinamic, să fie într-o continuă dezvolatare și acest lucru îl scoate periodic din starea de echilibru stabil. Capacitatea unui om de a se transforma depinde acum de abilitatea cu care își regăsește echilibrul, integrînd în viața sa noile evenimente, energii sau simple cunoștințe cu care ajunge să interacționeze. Cu alte cuvinte, dezechilibrul în anumite limite este firesc și chiar necesar, însă pentru o evoluție sigură și o transformare eficientă este necesar să nu depășim anumite limite în ceea e privește starea de dezechilibru, deoarece vor fi necesare apoi eforturi foarte mari pentru a-ți regăsi echilibrul interior.

Dacă viața noastră este în echilibru pe un vîrf de ac, atunci va trebui să facem mereu eforturi foarte mari pentru a nu o lăsa să se prăbușească. Cu cît este mai instabil echilibrul vieții cu atît sîntem mai departe de ceea ce sîntem cu adevărat și de ceea ce ne dorim să fim și să facem cu adevărat. Cînd ceea ce faci este în concordanță cu inima ta, atunci viața pe care ți-o construiești este mai stabilă și nu are nevoie de intervenția noastră continuă pentru a se menține în echilibru. O viață echilibrată nu este o viață anostă, în care nu prea se petrece nimic. O viață echilibrată poate fi extrem de năvalnică, doar că tot ceea ce o compune are rădăcini adînci în sufletul tău. Și dacă ceea ce există în viața ta are rădăcini adînci, atunci nu-ți  mai este teamă că orice furtună o poate nărui. Sentimentul libertății provine și din senzația de siguranță, iar aceasta depinde de echilibrul vieții pe care ți-ai construit-o sau în care ai acceptat să intri. Lăsați din cînd în cînd lucrurile din viața voastră libere și vedeți care cad și care continuă să existe. Verificați din cînd în cînd de unde vin rădăcinile unui aspect sau altul din viața voastră și dacă ele nu vin din inima voastră, gîndiți-vă mai bine dacă le mai păstrați sau nu. Toate eforturile pe care le investiți în a construi o viață în echilibru pe un vîrf de ac nu se merită. Și așa totul este efemer, măcar înconjurață-vă de lucruri care să conteze pentru sufletul vostru, pentru că acestea vă pot oferi, pe lîngă bucurie, echilibrul atît de necesar înfloririi sufletului.

Și ca să ofer un exemplu elocvent să ne orientăm atenția către o viață construită pe minciuni. Cu cît ai mai multe minciuni la baza a ceea ce reprezintă viața ta, cu atît trebuie să faci eforturi mai mari pentru a păstra aparențele și echilibrul vieții. Toate aceste eforturi te vor sufoca la un moment dat, o minciună are nevoie de alte minciuni pentru a se putea susține și vei remarca treptat că cu cît ai mințit și te-ai mințit mai mult cu atît ajungi să simți din ce în ce mai rar și mai puțin bucuria de a trăi. Ori de cîte ori ne deschidem către ceva nou, practic, perturbăm echilibrul vieții, însă un suflet puternic și o minte sănătoasă vor reuși să regăsească mereu și mereu echilibrul necesar printr-o integrare cît mai adecvată a evenimentelor vieții în propria ființă. Avem nevoie de echilibru pentru o viață sănătoasă și fericită, dar nu de stagnare și inerție. Astfel numim echilibru în arta de a trăi capacitatea de a compensa în mod armonios nevoia de stabilitate cu nevoia de evoluție, tendința de a rămîne acolo unde ești cu aspirația de a te transforma.

La mulți ani IUBIRII!

Dacă vrei să fii ajutat trebuie să înveți să te ajuți singur. Cred că oricare dintre voi care a crescut un copil își amintește că de cele mai multe ori la strigătele de ajutor ale copilului răspundeați numai dacă era vorba de ceva ce  depășea puterea lui. Dacă vă cerea ajutorul într-o chestiune pe care o putea rezolva singur îi spuneați să se descurce singur, să-și ia singur ce are nevoie, sa facă singur ce vroia să facă. Dacă ne rugăm la Dumnezeu să ne ajute, EL intervine abia din acel punct din care noi nu mai putem să facem nimic. Ajutorul lui Dumnezeu ne este oferit abia după ce începem noi înșine să facem ceva în direcția respectivă! Pentru mine este ceva greu de înțeles cum de am ajuns într-o astfel de stare în care nu facem mai nimic ca să ieșim dintr-o problemă, mai ales la nivel de colectivitate. Cum de am ajuns să ne plîngem întruna așteptînd să vină altcineva să ne rezolve problemele?! O astfel de stare de spirit trebuie neapărat însănătoșită. Trebuie să învățăm să începem prin a ne ajuta singuri înainte de a striga „ajutor”! Trebuie să învățăm să îi ajutăm pe cei pe care îi vedem neputincioși și în nevoie. Trebuie să ne apropiem sufletește mai mult între noi, să ieșim din letargie socială, să avem mai multă inițiativă și curaj în fața problemelor! Doamne ajută să ne vină mintea cea de pe urmă!

Starea noastră de bine, căldura interioară a sufletului nostru nu depinde numai de razele luminii divine care ne învăluie. Căldura sufletului nostru depinde și de factori specifici de la nivelul propriei noastre ființe. Dacă avem sufletul rece sau fierbinte nu depinde doar de “Soare” ci și de ceea ce se petrece în ființa noastră. Contează și poziționarea față de Soare, așa sînt create anotimpurile, dar chiar și în cadrul aceluiași anotimp avem diferențe de tempertură de la un an la altul. Dacă sufletul vă este rece sau fierbinte nu depinde numai de Soare ci și de voi înșivă. Aprindeți-vă și înfierbîntați-vă sufletele cu focul iubirii!

Este adevărat că în multe situații ceea ce face diferența între oameni este dramul de noroc. Cu toții am vrea să avem noroc, ne dorim noroc unii altora. Vă doresc tuturor să aveți dramul de noroc necesar care să vă încununeze eforturile realizate într-o direcție benefică. Ca o remarcă cu caratcer general să subliniez totuși că, dincolo de imprevizibilitatea norocului, el pare a prefera oamenii cu o atitudine interioară stenică și pozitivă. Noroc!

Oamenii uită! Este un fapt, dar ceea ce iese din comun este mai ușor de ținut minte. Rămîneți în memoria celorlalți prin faptul că în anumite momente ați fost neașteptat de buni. Este spre binele vostru și al celorlalți!

Chiar nu mai putem comunica normal!? Chiar nu mai putem păstra în limite normale prezentarea realității!? Ca să nu mai spun că prin programele de televiziune ar trebui dincolo de conținutul informativ, prin modul de a transmite informația, să se inducă oamenilor sentimente de speranță, optimism, curaj, încredere, dorința de a cunoaște și de a se cunoaște. Fie lucrurile oricît de grele, dacă am avea reacția potrivită în fața lor am reuși să le facem față cu mult mai bine decît atunci cînd sîntem debusolați, temători, separați. O atitudine de încredere și unitate fraternă ne-ar putea face mult mai puternici, dar sîntem atît de divizați încît doar moartea parcă ne-a mai rămas comună tuturor oamenilor. A căuta mereu senzaționalul , a crea o stare artificială de catastrofă cînd de fapt arde acolo o căpiță de fîn undeva în cîmp, nu arată decît prostie sau intenția de a ne prosti. Această modă de a prezenta știrile sper să treacă mai repede. Din păcate nu este doar o modă, ci o modalitate bine gîndită și analizată în laboratoarele de cerectare a tehnicilor de manipulare a maselor. E trist că ne manipulăm unii pe alții în loc să ne iubim sau măcar să ne respectăm. Aș recomanda tuturor producătorilor de televiziune să vadă filmul “La dolce vita!”.

Scopul unui om matur și cu atît mai mult al unei instituții este acela de a prezenta oamenilor cărora li se adresează, și nu numai, o perspectivă cît mai luminoasă și plină de speranță asupra vieții și totodată să facă tot ce le stă în putință pentru a o implementa.

„Te iubesc pentru onestitatea si eleganta ta, pentru buzele tale carnoase si fin conturate, te iubesc pentru daruirea si idealismul tau molipsitor, te iubesc pentru bucuria pe care mi-o oferi atunci cand zambesti, te iubesc pentru rafinament si bun gust, te iubesc pentru rabdarea ta, pentru altruismul tau plin de modestie, te iubesc pentru corpul tau care imi aminteste de David, te iubesc pentru starea ta de indragostit, te iubesc pentru finetea si bunul simt cu care imi arati atunci cand gresesc, te iubesc pentru toleranta si deschiderea ta atunci cand actiunile mele te lasa uneori perplex, te iubesc pentru strungareata ta, cum as fi putut-o uitaJ, te iubesc pentru ca vrei sa incepi aikido, cursuri de dans, stagiul de teatru, te iubesc pentru ca iti place sa mergem la filarmonica, la teatru, te iubesc fiindca n-ai spus nu sa ne iubim intr-o sala de cinema, te iubesc pentru ca nu abandonezi si iti vei lua permisul de conducere, iti iubesc mainile pentru ca sunt atat de sexy si ma hranesc cu mangaierile lor, te iubesc pentru fidelitate si sinceritate, te iubesc pentru ca ma implinesti atat de mult cand facem dragoste si mi se pare extraordinar, te iubesc pentru ca uneori nici tu nu stii de ce te iubesc, te iubesc pentru ca uneori imi pui intrebari iscoditoare si ciudate, dar cu un farmec aparte, te iubesc pentru ca iti pasa, te iubesc pentru ca tii la NOI, te iubesc pentru ca iti place Clara si David, te iubesc pentru ca mi-ai cantat la ureche cand am dansat la nunta, te iubesc pentru ca ma iubesti atat de mult, te iubesc pentru ca esti sensibil si tandru, te iubesc pentru ca inca o data ma faci sa plang si sa ma bucur, ceea ce pentru mine inseamna ca e ceva foarte serios, te iubesc pentru ca iti place de bunica mea, te iubesc pentru ca nu ma judeci, te iubesc pentru ca nu fugi atunci cand iti vine sa ma lasi balta, te iubesc pentru ca imi scrii mesaje mereu, te iubesc pentru ca mi-ai promis ca o sa-mi faci cartofi prajiti, te iubesc pentru ca ai prietene atat de bune, te iubesc pentru ca ma lasi sa ma alint, te iubesc pentru ca uneori esti foarte curajos, te iubesc pentru ca ne pui pe noi pe primul loc, fara sa astepti sa fie reciproc, ceea ce ma face sa gandesc si eu la fel, te iubesc pentru iubirea ta care ma transforma, te iubesc pentru ca apreciezi un banc bun, te iubesc pentru planurile pe care ni le facem si pentru cele pe care nu te las sa ni le facem, pentru a nu pierde timp din trait, te iubesc pentru ca imi arati slabiciunile tale, te iubesc pentru ca ma lasi sa te ajut, te iubesc pentru ca ai impartit cu mine cele 7 ciuperci,  te iubesc pentru ca ai indraznit sa ma mangai in acea noapte in tren, te iubesc pentru ca m-ai surprins cu cadoul de Craciun, te iubesc pentru ca uneori imi spun ca nu e de gluma cu tine, te iubesc pentru ca esti saritor si vrei sa imi faci ziua mai senina, te iubesc pentru ca iti place cum gatesc, te iubesc pentru ca…si n-am ajuns nici la jumatate… pentru ca iti calci pe principiile tale si porti si pulovar roz de dragul meu, te iubesc pentru ceea ce nu e inca manifestat, dar simt ca e in tine, te iubesc pentru ca esti dispus sa iti vindeci ranile suflestesti cu ajutorul meu, te iubesc pentru ceea ce trezesti in mine, te iubesc pentru ca ma intelegi si ma simti, te iubesc pentru ca vrei sa-mi fii alaturi, te iubesc pentru ca nu te superi pe mine atunci cand te critic, te iubesc pentru ca ma astepti cu prajituri, te iubesc pentru ca ma iubesti chiar si cu nasul infundat, te iubesc pentru ca imi repeti intruna ca sunt frumoasa, te iubesc pentru ca ma infrunti si ne duelam, te iubesc pentru ca ai facut totul ca sa ma bati la tenis de masa, te iubesc pentru ca intelegi de ce nu am rabdare sa vedem filme impreuna, te iubesc pentru ca iti plac replicile bune, te iubesc pentru ca ma faci sa ma simt cea mai iubita, te iubesc pentru increderea pe care mi-o dai, te iubesc dincolo de toate motivele si ma bucur ca esti in viata mea! Te iubesc!!!”

Aici există speranță, există iubire, există puritate, bunătate, împlinire și vise mărețe.

În ce privește viața socială și politică de la noi din țară am făcut referiri în mai multe articole anterioare. Din punctul meu de vedere există un deficit enorm de ONOARE, de bărbați adevărați care să fie preocupați de binele celor mulți și nu doar de binele personal sau al clanului din care provine. Puterea CORUPE! Ar trebui să ai un caracter de granit ca să reziști influenței nefaste pe care o exercită asupra conștiinței banii și funcțiile de conducere. Se pare că noi ca popor n-am reușit să ne găsim acei reprezentanți care să aibă un caracter nobil și de neclintit, ferm ancorați pe calea bunătății și a omeniei. Cînd transformările benefice nu vin de sus în jos ele trebuie să vină de jos în sus, dar nu prin violență sau prin mișcări de constrîngere asupra politicienilor, ci prin propria noastră transformare interioară. Cînd majoritatea populației va fi formată din oameni plini de onoare și omenie atunci vom avea și politicieni mai buni, iar Statul nu va mai fi un conducător autoritar, rupt de realitate, ci un administrator onest al intereselor și resurselor țării spre bunăstarea materială și spirituală a poporului.

Nu plînge oceanul după stropii de apă rămași pe trupul celui care iese din valuri. Nu plînge oceanul vaporii care se înalță din el și formează norii. E atît de mare oceanul! Nimic din toate acestea nu-l sperie că-și poate găsi sfîrșitul! Ceea ce nu înțelegem noi oamenii este că nimic nu-i este imposibil lui Dumnezeu și celui ce visează cu putere și perseverență. Există un ocean infinit de iubire în timp ce majorității oamenilor li se ofilește inima. Ceva mai paradoxal n-am reușit să simt pînă acum! Deși sîntem înconjurați de o iubire infinită ne plîngem mereu că sîntem săraci în iubire. Deși sîntem înconjurați de o bunătate infinită, nu reușim să fim cu adevărat buni.  Și exemplele ar putea continua! Însă atenția s-ar duce prea mult pe ceilalți ori în arta de a trăi trebuie să fim centrați pe noi înșine.

A nu avea așteptări este o jumătate de lecție, a fi activ este a doua jumătate. Sigur, sîntem temperamente diferite. Unii introvertiți, alții extrovertiți, dar cînd vine vorba de bucurie, pentru toți legea este aceeași. Nu trebuie să te intereseze bucuria pe care ai primit-o, ci doar bucuria pe care ai oferit-o! Începeți prin a face suprize plăcute măcar celor dragi, fără a aștepta nici o recompensă, de nici un fel. Măcar din cînd în cînd bucurați pe cineva în așa fel fără ca acela să știe de unde i-a venit bucuria și nici să nu-ți dorești să afle vreodată că tu ai fost autorul! Bucură-te doar de bucuria lui! E de ajuns pentru a fi fericit!? Sau ai nevoie ca celălalt să știe că tu ești autorul a ceea ce l-a bucurat pentru a te bucura și tu?