Există un ritm al vieții, o curgere a ei, influențată de forțe, adeseori, nebănuite și inimaginabil de puternice. Ce poate să facă un om, decît să fie cît mai aproape de fluxul vieții și să-și lase imaginația și dorințele să curgă în aceeași direcție cu viața. Desigur, avem cu toții ambiția și mania controlului, vrem să credem că sîntem stăpîni pe viața noastră și a celorlalți, că înțelegem și controlăm toate aspectele cu care interacționăm. Fiți serioși! Nu controlăm nimic. Uneori se petrece să avem același traseu cu fluxul vieții și avem senzația că ne merge din plin. Nu vă umflați în pene, pentru că acolo nu este vorba de forța și puterea voastră personală, ci doar de un dram de noroc de a fi în consonanță cu fluxul vieții. Trebuie să încetăm să mai urmăm această direcție absurdă de a face totul pentru a deține controlul. Aceasta este direcția pe care ne-au imprimat-o cei care au vrut tot timpul să ne țină ei sub control. Cei care au vrut să fim previzibili, să avem o viață cît mai îngustă și predictibilă, pentru a ne putea ține sub control, au aflat că își pot atinge obiectivul dacă ne lasă senzația și ne trezesc ambiața ca noi să controlăm realitatea.  Ne-au făcut să credem că este necesar să avem controlul asupra vieții. Astfel, ca să ne putem amăgi că deținem controlul vieții am simplificat-o și uniformizat-o cît mai mult, tăind din fașă orice impuls al inimii care ar fi distrus echilibrul creat și iluzia controlului. În realitate viața este imprevizibilitate, viața este libertate, viața este mereu altfel, surprinzătoare, creativă, curgere continuă și ea trebuie respectată ca atare și nu îmblînzită. Nimeni nu a reușit vreodată să îmblînzească VIAȚA, dar unii au reușit să danseze pe aceleași ritmuri cu ea.

Marea majoritate a oamenilor gîndește că trebuie să fii stăpînul propriei tale vieți, să visezi și să-ți urmezi cu abnegație visurile, dar în așa fel încît să ai mereu controlul asupra a tot ceea ce te înconjoară. Este ca și cum te-ai lega de picioare înainte de a vrea să alergi. Știm să dăm frîu liber imaginației și ne ducem cu gîndurile departe, dar cu faptele nu ieșim din mediocritate și banalitate. Ne plîngem că ne mor visurile și ne întrebăm cum de unii au reușit să realizeze lucruri mărețe, iar noi n-am reușit să facem mare brînză cu viața de pînă acum. Și găsim exemple de mari oameni, care au visat și și-au împlinit visurile, realizînd lucruri mărețe. Dar dacă îi întrebi pe acești oameni cum de au realizat ceea ce au realizat, cu toții vor spune că au avut și un dram de noroc sau că au fost la locul potrivit și în momentul potrivit. Adică au realizat o acțiune măruntă, dar curajoasă, inedită, care apoi a fost susținută de fluxul vieții, de forțe nevăzute și astfel au ajuns într-un final la realizarea de fapte sau lucruri mărețe. Cei care au transformat lumea nu au avut neapărat puterea de a schimba fluxul vieții, ci intuiția de a fi în consonanță cu acest flux al vieții și de a-l pune să lucreze pentru ei.

Arta de a trăi ar însemna și această capacitate a omului de a simți fluxul vieții, de a urmări să curgă în aceeași direcție cu viața, să prindă valul potrivit și pe cît posibil să navigheze apoi către destinația dorită. Degeaba știi să conduci o mașină dacă nu ești cu ea pe un drum, degeaba știi să conduci o corabie dacă nu ești cu ea pe apă. Lupta pe care o avem de dus pentru a ne împlini visurile nu este cu fluxul vieții, ci cu inerția și prejudecățile noastre și ale celorlalți. Să avem curajul și libertatea interioară de a face gestul potrivit la momentul potrivit și astfel vom înțelege ceea ce spuneau oamenii mari cum că, lucrurile mărețe trebuie să înceapă a fi făcute cînd sînt încă mici. Fiți mai aproape de viață și viața vă va dărui împlinirea visurilor. Nu mai lăsați imaginația să zburde aiurea, mai bine învățați să trăiți în aici și acum, să visați cît mai aproape de ritmurile vieții. Nu mai lăsați teama de neprevăzut să vă blocheze fluxul vieții! Credeți în destinația dorită, dar cît sînteți în viață folosiți-vă de fluxul vieții pentru a vă împlini visurile, oricît de înalte ar fi ele.